668 matches
-
și trei clondire de suc de piersici, preferatul lui don Federico. — Bine ai făcut. Să-mi spui cît Îți datorez, zise tata. Dar el cum ți s-a părut? — Făcut zob, de ce-aș minți. Numai cînd l-am văzut chircit În pat ca un ghem, gemînd că vrea să moară, mi-a venit o poftă de omor, ce să mai zic. Mă Înfigeam chiar acuma Înarmat pînă-n dinți În Brigada Criminală și rădeam la foc automat o jumătate de duzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
rațiunea putea și trebuia să o găsească. Totuși, Fecioara părea cu adevărat un triumf al imposibilului. Cum putea un trup să supraviețuiască fără o jumătate din organe, sfâșiat În fibrele sale cele mai intime? Și să respire fără a se chirci În durerile cele mai cumplite? Cum se putea hrăni acea ființă, fără ca, Într-adevăr, mâna lui Dumnezeu să nu Îi vină În ajutor În fiecare clipă a vieții sale diforme? Anticii se confruntaseră și ei cu miraculosul, Însuși Aristotel admisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai aruncau cu pietre în geamuri. Până și animalele păreau fără chef. Clopotele decupau timpul ca pe un trunchi de copac doborât. Câteodată, urlete de lup umpleau orașul. Era Martial Maire, prostănacul, care înțelesese totul, și care-și striga suferința, chircit la poarta școlii. Poate că ar fi trebuit să facem cu toții ca el. Poate e singurul lucru pe care-l poți face în asemenea cazuri. Ar fi trebuit să-i pun întrebări procurorului. E ceea ce se face în cazurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
romantic fără ajutorul religiei. Uneori Îmi spun că pentru noi amândoi secretul succesului (atunci când Îl găsim) constă În elementul mistic din noi: prin noi curge o sevă care ne sporește personalitatea, iar când se scurge din noi, personalitățile noastre se chircesc. Trebuie să remarc că ultimele două scrisori de la tine au fost cam veștejite. Nu te pierde În personalitatea altuia, fie că e vorba de o femeie sau de un bărbat! Eminența sa cardinalul O’Neill și episcopul de Boston sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nevoie, să aprindă și lumina electrică la care se pricepe. O fac doar din iubire, spune Hans și începe, cam stângaci, să‑și tragă, să‑și întindă, să‑și frece și să‑și apese puța, care de frică s‑a chircit și a ajuns de mărimea unei petarde. E un conflict între forțele cele mai diferite, în centrul cărora se află Hans, care momentan pare cam lipsit de forță. Asta‑i tot, întreabă Sophie. Nu, nu‑i tot, pot mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
întoarce nu mai există iar eu nu mai pot zbura. Înaintez prin nisip dar se pornește împotriva mea un vânt care mă trîntește cu putere pe jos. Simt cum nisipul îmi intră în ochi, în păr și în gură. Mă chircesc la pământ ca un melc și las nisipul să mă acopere. Știu că este sfârșitul și aici va fi de acum încolo casa mea. Devin o dună de nisip la fel ca celelate. Un ultim gând îmi trece prin minte
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364428_a_365757]
-
întoarce nu mai există iar eu nu mai pot zbura. Înaintez prin nisip, dar se pornește împotriva mea un vânt care mă trîntește cu putere pe jos. Simt cum nisipul îmi intră în ochi, în păr și în gură. Mă chircesc la pământ ca un melc și las nisipul să mă acopere. Știu că este sfârșitul și aici va fi de acum încolo casa mea. Devin o dună de nisip la fel ca și celelate. Un ultim gând îmi trece prin
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364432_a_365761]
-
greșit io? a întrebat ea speriată, încercând să-și dea cu apă peste fața plină de săpun. Când i-a simțit brațele cum o înconjoară și o strâng ușor, și-a dat seama că este goală până la brâu. S-a chircit toată peste chiuvetă, ducându-și repede palmele pe sâni. Începuse să tremure de frică. A vrut să țipe, dar nu a reușit. Nu știa ce să facă. El nu i-a dat timp să gândească. A întors-o cu fața la el
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
se naște în el o dorința oarbă și aprigă de răzbunare. Îi tremurau mâinile pe sticlă la fiecare altă înghițitură și pândea cu înverșunare, dintr-un loc mai retras, intrarea localului. Când i-a văzut apărând în cadrul ușii, s-a chircit într-o încordare proprie felinelor sălbatice ce-și pregătesc atacul. Erau toți. Doi bărbați tineri și trei adolescente, așa cum a presupus el după vocile auzite. Din păcate, nu au staționat în fața localului și nu s-au despărțit. Au mers toți
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
din fața lui. Auzind vocea Violetei, când a răspuns „prezent” cu hotărâre, a avut o tresărire prin care umerii i s-au ridicat și bărbia i-a coborât mai mult spre piept. A intuit că îl privește și, involuntar, s-a chircit și mai mult. Violeta îl văzuse de când a intrat în sală, dar nu s-a manifestat în vreun fel. Pe fața ei nu se putea citi nimic, deși simțea cum inima îi bate mai puternic. Și-a stăpânit foarte bine
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
în mișcare. Capul mă durea, de parc-ar fi fost burdușit cu pumni, iar trupul schingiuit plutea fără de voie în căutarea unui strop de apă. Mâinile mi se întindeau instinctiv spre râsetele ce păreau cufundate în ceață. Degetele mi se chirciseră instinctiv, în contact neplăcut cu ceva lipicios și întunecat. Am căscat ochii mai bine și-am văzut roșu. Dâre de sânge se prelinseseră de pe etajera de porțelan peste chiuvetă. Părul mi se zbârlise pe șira spinării mai ales când am
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
februarie 2015 Toate Articolele Autorului Capitolul XVIII Lupta lui Mărțișor cu vitejii lui Soare-Împărat În timp ce furiosul împărat încerca să-și înduplece fiica de a renunța la plecarea cu Mărțișor, bietul flăcău și prietenul său rezemau un perete din apropierea unui cuptor, chirciți pe vine, căzuți pe gânduri. Norocel avea ochii plânși și nici nu mai avea putere să scâncească. Îi spuse lui Mărțișor : - Auzi, tu, cât de ticălos este acest nemernic de Soare-Împărat! Noi, spioni ai Iernii! Cred că l-a învrăjbit
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
-se, se amăgea cântând prin pustiuri, făcându-și curaj și lălăind de unul singur conștient că nu-l aude nimeni. Asta o făcea însă când era departe de orice sat. Căci de cum nimerea în preajma caselor de oameni, inima i se chircea în piept, spinarea i se gârbovea, își trăgea traista de pe spate în față pe piept, își potrivea un umblet umil, părând hărțuit de oameni și de câini și îndrugându-și imediat tânguirile de sărăcie și foame, de necaz și umilință
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
rotile. dependent de iubire nu poate ieși în lume oricum; uneori miroase a transpirație. când se așează la cozi emoționale aerul devine greu apasă memoria cuvintelor și zvonul nebuniei umblă molipsitor printre oameni; când e speriat de moarte poemul se chircește febril inima lui se înfoaie a porumbel și năvălește afară. dă târcoale ochiului apoi față în față așteaptă câteva semințe de mărturisire. mă uit în oglindă și îmi zâmbesc cel mai bine merg pe vârfuri dacă mă gândesc la dulceața
CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367352_a_368681]
-
de la capăt cu lucrul. Dar ce i-a venit ei în minte? S-a făcut profesoară de limba rusă, auzi tu? Că era la căutare după război. Îi plăcea să i se spună Anna Georgevna! Ca să vezi!... Un fotograf se chircise în fața noastră, îl mai văzusem, cutreiera plaja de la un capăt la celălalt, însoțit pretutindeni de un câine-lup alsacian năpârlit, pe care copiii se repezeau să-l mângâie spre disperarea mamelor lor. O poză de la mare, domnilor, ne îmbiase băiatul, gata
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
să-i curgă pe obraz, ușor, ușor, oprindu-se pe buzele-i tremurânde. „Leul” a lăsat mâna în jos, abia nimerind să-și strecoare palma în buzunarul pantalonilor de firmă. S-a întors la birou. Parcă intrase la apă, se chircise dintr-o dată. Șanțurile de pe frunte se adânciseră și mai tare. A deschis seiful. Nu mai avea vlagă în el, toate mișcările le făcea cu încetinitorul. A pus bancnota de o sută de lei pe masă. Și-a cuprins capul cu
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
un negru spălăcit al unei pălării ce amintea de un violet suav, cândva apreciat pentru strălucirea lui vioaie. Pălăria acoperea capul unei femei a cărei față nu se vedea. Pe unul din cele patru scaune de pe ultimul rând, ea stătea chircită cu capul plecat și răsucit, în încercarea de a se răzima pe umărul dinspre geam pentru a ameliora durerea ce-o simțea permanent la baza gâtului, dar și pentru a putea urmări cu privirea încețoșată mișcarea copacilor de pe marginea drumului
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
putință pentru a nu mă mai gândi. Pentru a uita. Într-o seară mi-am imaginat-o alături de tipul acela solid, negricios, făcând dragoste, râzând, schimbând intimități pe un ton natural, afectuos... Zâmbind, dansând în ploaie alături de el... M-am chircit. Era mai mult decât puteam suporta. Și totuși... Mai am o șansă. Sosită tocmai de acolo de unde crezusem că îmi va veni pierzania. "black mistress is online now". Cum aș fi putut uita? Da, recunosc, o voi face din răzbunare. Mă
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
JAPONIA Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 848 din 27 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Vrăbiile oa- re în câmpul de rapi- ță ce admiră Matsuo Basho (trad. Costel Zăgan) * O ciocârlie se ridică și mațe- țele mi se chircesc Nagata Koi (trad. Costel Zăgan) * Nu m-am înălțat și deloc n-am văzut cio- cârlia aia ! Yokoi Yayui (trad. Costel Zăgan) * Ciocârlia ur- că melancolic respir nor după nor stop Masaoka Shiki (trad. Costel Zăgan) * Referință Bibliografică: HAIKU JAPONIA
HAIKU JAPONIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349871_a_351200]
-
duc capul împăiat la Roma! Magnificul se va bucura când îți va vedea tigva, în insula Caprae.” ,,Ei uite că scăpase încă o dată!” își spuse triumfător gândind la acestea. Durerea din umăr se înteți însă și îl făcu să se chircească lângă un zid. Sudoarea îl năpădi și ea supărătoare și se simți dintr-o dată foarte obosit, deci rămase acolo să se odihnească puțin, aruncând priviri iscoditoare în stânga și în dreapta. Apoi își aminti de întâlnirea cu Iisus în urmă cu vre
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ce geruri, Doamne ! Câtă-ncremenire Ai așezat în jurul nostru azi. Rămân inerte fumuri spre boltire Și-i răstignită chiciura pe brazi. În jur atoate-cele-s adormite. Chiar razele îmi par să se chircească. Printre troiene caută rebegite Un loc, sau undeva să se-ncălzească. Zăpada le răspunde-nfrigurată Și bocnă: Eu abia mă țin pe mine Cum v-a pierit căldura dintr-o dată Pentru natură, sunteți o rușine Zadarnic niște vrăbii se agită, Căutând
E RĂSTIGNITĂ CHICIURA PE BRAZI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349937_a_351266]
-
oameni mici dar mari... Doar la alură și la trup gingași și scunzi: Oamenii-fulgi-de-nea serafici și plăpânzi, Cu cât mai mici cu-atât mai mari, mai tari, mai rari... Abia îi observăm și-i luăm în seamă, poate, Când se chircesc făcându-se din mici mai mici Să treacă ei giganții semeți printre pitici Ce riscă să ia-n creștet și în spinare coate... Abia dacă le dăm de sus mâna în silă Atunci când îndrăznesc să ne întindă mâna Plecându-se
OAMENI MARI ŞI OAMENI MICI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344576_a_345905]
-
JAPONIA Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 855 din 04 mai 2013 Toate Articolele Autorului Vrăbiile oa- re în câmpul de rapi- ță ce admiră Matsuo Basho (trad. Costel Zăgan) * O ciocârlie se ridică și mațe- țele mi se chircesc Nagata Koi (trad. Costel Zăgan) * Nu m-am înălțat și deloc n-am văzut cio- cârlia aia ! Yokoi Yayui (trad. Costel Zăgan) * Ciocârlia ur- că melancolic respir nor după nor stop Masaoka Shiki (trad. Costel Zăgan) * Privighetoarea cu voce bătrână
HAIKU JAPONIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344580_a_345909]
-
să lunece printre căldările de fum ale începuturilor... mai lasă mâinile cu degetele destinse, să simtă culorile, punctele, liniile și chipurile rătăcitoarelor necuvinte. și mai lasă... lasă fereastra deschisă jocului imaginilor când sunetele redevin picuri de rouă într-un trup chircit în așteptări. se vor aduce ofrande artiștilor prea plastici pentru a schimba penelul, cu bagheta de ametist a gândului curat, în ruga mireanului, în plină frică de absolut. cu sângele clocotind a uitare, va accepta uimirea ca pe viața simplă
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
ni-l prezintă alintat Tinică, de la Martinică, adică pui de urs. În fața necunocutului acesta are o supapă, zarurile : „Se minuna cât de simplu era să arunce cu înfrigurare cuburile de os, ele să se rostogolească impasibile în timp ce inima lui se chircea în așteptarea rezultatului, (...) parcă era vrăjit de babaroase, nimeni nu putea să-i schimbe părerea despre ele. Mereu le arunca, la vreo încercare mai dificilă, să afle dinainte rezultatul. Când îl afla și era cel așteptat, după ce le săruta pe
DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365785_a_367114]