234 matches
-
a căutat moartea pe-acasă și nu te-a găsit ? — Ba m-a găsit, răspunse Bunelu, căci era obișnuit cu întrebări de felul ăsta. Da’ era o moarte mică, uite, cam cât pentru pitici ca tine. — Băga-mi-aș ! sări Chisăliță, cu pumnii strânși. I- auzi, Marchizo, necheză Calu. Ai un client... Marchiza râse, lovindu-se peste pulpele încrucișate turcește. Chisăliță se îmbujoră și lăsă pumnii jos. Citi în privirile înjumătățite ale lui Isaia presimțirile morții mici de care pomenise Bunelu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întrebări de felul ăsta. Da’ era o moarte mică, uite, cam cât pentru pitici ca tine. — Băga-mi-aș ! sări Chisăliță, cu pumnii strânși. I- auzi, Marchizo, necheză Calu. Ai un client... Marchiza râse, lovindu-se peste pulpele încrucișate turcește. Chisăliță se îmbujoră și lăsă pumnii jos. Citi în privirile înjumătățite ale lui Isaia presimțirile morții mici de care pomenise Bunelu și se așeză, cu năduf. Iadeș își goli buzunarul de semințe, le vărsă în fes și începu să le crape
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bine, moșule, dacă e de-atâta vreme groapa asta, de ce n-au mutat gunoiul de-aici ? — Io cred că la început le-a fost frică. După aia au văzut că merge și-așa. — Adevărul e, se băgă în vorbă și Chisăliță, că ți se face frică dacă te uiți așa la ea, cât un munte. Și cu fumurile astea, parcă respiră. Acuma zici că se scoală și vine peste tine... — Odată a explodat înăuntru, spuse Bunelu. Gunoaiele au țâșnit până la cer
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cer, trei zile a plouat peste oraș cu tot felul de drăcii, cârpe, ghemotoace și mucigaiuri... Și-a mai explodat și altă dată, dar mormanul crescuse prea mare și s-a surpat doar pe dinăuntru. Da’ ce-o fi ? întrebă Chisăliță, speriat de-a binelea. — Sunt bombele de la avion. Alea pe care n- apucase încă să le arunce peste rafinării. Nu știu cum, da’ când a căzut avionul, n-au explodat toate... — Te pomenești că a mai rămas vreuna... N-a mai rămas
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai întâmplat. Zice că s-au interesat cam câte bombe putea să care avionul ăla și au numărat... De-acuma nu se mai întâmplă nimic, lucrurile or să rămână cum sunt. — Măcar de n-ar fi mai rău... se resemnă Chisăliță. — Or să vină într-o zi să ia gunoiul de-aici, nu vezi că ajunge până la cer ? mai zise Bunelu, răsucind un fir de păpădie în colțul gurii. Da’ acuma-i degeaba, oamenii s-au obișnuit să le care aici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în bocanc. Ridică din umeri : De colo colo, spuse. — Și încotro mergeți ? — Păi, dacă nu știm de unde venim, de unde să știm încotro ne ducem ? — Da’ de ce-ți spune Pârnaie ? — Da’ ție de ce-ți spune Calu ? La întrebarea asta, Chisăliță nu se putu abține și pufni în râs. Lipițanul îi aruncă o privire cruntă. — Nu mi-a zis Calu de când m-am născut... — Nici io nu m-am născut în pușcărie... Lovit de o revelație, la auzul acestei discuții pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
adăugă și Bunelu, nici nu-mi mai aduc aminte. Poa’ să mă duc odată pe-acolo pe unde m-am născut, să întreb pe careva, poate știe de la străbunică-su. — Io nici nu știu pe cine să întreb, se dumiri Chisăliță. — Cum pe cine ? Pe tac-tu ori pe mă-ta, spuse Isaia. Apoi, cu o solidaritate lesne de înțeles : Sau pe popa care te-a botezat... — Păi, după cum m-am născut io, căută Chisăliță să-și amintească, cred că taică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe cine să întreb, se dumiri Chisăliță. — Cum pe cine ? Pe tac-tu ori pe mă-ta, spuse Isaia. Apoi, cu o solidaritate lesne de înțeles : Sau pe popa care te-a botezat... — Păi, după cum m-am născut io, căută Chisăliță să-și amintească, cred că taică-meu a fost un pod, iar maică-mea o șină de cale ferată... — Atunci mai bine fără popă, admise Isaia. Putea să te boteze vreun tren. — Uite că asta nu se putea, chibzui piticul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de ea, că e o cale ferată părăsită... — Da’ dacă stau io să mă gândesc, intră și Iadeș în discuție, ceva tot tre’ să fi fost, măcar o drezină, altfel nu tăia așa strașnic din tine... — Băga-mi-aș, începu Chisăliță, ca de fiecare dată când urma să spună ceva solemn, dacă tu poți să faci două lucruri deodată ! Ori stai, ori te gândești. Așa că stai pe câlții tăi și ia-o mai ușor cu gânditul. Eliberat astfel de o povară
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și aduse un pumn de măsline pe care le lăsă, mândru, să picure, una câte una, ca să pară mai multe. Calu privi, cu oarece nemulțumire, dar nimeni nu se mai urni. — Păcat că astea nu-s bune de mâncat, observă Chisăliță, privind spre muntele care se înălța lângă ei. — Ba să nu crezi... spuse Bunelu, pe care îl încerca duioșia față de mormanul de gunoi. Numai că azi a fost o zi proastă. Au trecut de dimineață haitele de câini, nu mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
strigă pe cei doi Puțică. Ei întinseră brațele, același pentru fiecare, adică unul brațul drept, celălalt brațul stâng, și Calu șterse lama de câte o parte pe mâneca fiecăruia. Hai, spuse, potoliți ! Se năpustiră ca la un semn, Iadeș și Chisăliță, luați prin surprindere, rămaseră mai la urmă și se înghiontiră printre ceilalți. Stai ! strigă Calu și încremeniră toți cu dumicatul nemestecat în gură. Calu împărți câteva scatoalce, își luă un coltuc mai mare și o conservă. De cum se întoarse cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se împăcaseră. Apoi Calu trase un râgâit prelung, ca un boncăluit de cerbi. Și acum să fim serioși, declară el. Mierlă ciuli urechile și slobozi câteva chemări lungi, de turturea. — Mai bine zi ceva ciorilor ălora care zboară pe deasupra, observă Chisăliță. Zi-le să plece, nu-mi plac ciorile. Când zboară prea jos e semn că o să plouă. — Nu știe limba ciorilor, observă Isaia, între două sughițuri. Adică înțelege ce spun, dar o vorbește stricat. Nu putem să-l lăsăm să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ciorile. Când zboară prea jos e semn că o să plouă. — Nu știe limba ciorilor, observă Isaia, între două sughițuri. Adică înțelege ce spun, dar o vorbește stricat. Nu putem să-l lăsăm să se facă de râs. — Cum ? se minună Chisăliță. Tocmai pe limba ciorilor nu știe ? Păi, asta e la îndemâna oricui, pe limba ciorilor, la păsări e cum ar fi engleza la noi. Ba deloc, spuse Isaia, luându-l pe după umăr pe Mierlă, care părea neajutorat. Ciorile, după sunet, vorbesc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca prostovanul ăla, să nechezați mai deștept“. Râse până și Pârnaie. Calu bătea din potcoave de săreau scântei. În cele din urmă își aplecă, în semn de omagiu, greabănul. — Eu sunt prologul, intonă. Comedia poate să înceapă. Îl luă pe Chisăliță în spinare, apoi se săltă pe picioarele dindărăt. Cavalerul ridică sabia, statuia ecvestră era perfectă, lui Chisăliță i se împurpurară obrajii, îi venea să plângă. Nimeni nu-l ridicase vreodată atât de sus, nu se simțise niciodată atât de important
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scântei. În cele din urmă își aplecă, în semn de omagiu, greabănul. — Eu sunt prologul, intonă. Comedia poate să înceapă. Îl luă pe Chisăliță în spinare, apoi se săltă pe picioarele dindărăt. Cavalerul ridică sabia, statuia ecvestră era perfectă, lui Chisăliță i se împurpurară obrajii, îi venea să plângă. Nimeni nu-l ridicase vreodată atât de sus, nu se simțise niciodată atât de important și de aceea și căzătura, când armăsarul îl scutură din șa, fu pe măsură. Veni, apoi, Bunelu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
i-o zice... Când îl apucă e nasol... Trebuie să-l ținem legat vreo două- trei zile. Pe urmă redevine pasăre de-a noastră, vrăbiuță sau guguștiuc, și se potolește. Altfel nu-i băiat rău... — Face și ouă ? se interesă Chisăliță, doar pentru a intra în conversație. — Nu-i da idei, zise Isaia. Se apropie de foc și-și deschise cărțulia de rugăciuni, silabisind din vârful buzelor. Își făcea, din când în când, câte o cruce largă și continua, absorbit. — Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Când colo, ce să vezi ? Gunoiul s-a înmulțit mai abitir ca înainte. Orașul punea gunoiul cel nou peste cel vechi. Acum, dacă te uiți, nici nu mai știi care e unul și care celălalt. — Păi, dacă te uiți, interveni Chisăliță, care tocmai asta făcea, nu cred să existe în oraș vreun bloc mai înalt ca mormanul ăsta. — Nici nu e, întări Bunelu. Dacă mai pui la socoteală și macaraua ruginită... Tufișurile foșniră. Întâi ieși Marchiza, cu pași împleticiți, scuturându-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu-i ajută cu nimic, decât doar să le împăienjenească ochii. Luminile continuau să pâlpâie nestingherite. Era și timpul, șopti Bunelu. Mormanu’ a ajuns până aproape de cer. Mă gândeam io că tre’ să se întâmple ceva... — Nu e foc... observă Chisăliță, mutându-și privirile de colo colo, cu mâna streașină. Când e foc mare, se lățește de la mijloc spre margini. Alea sunt luminițe care merg. Io zic că-s lumânări... — Aoleo ! se plesni Isaia peste frunte. Te pomenești că azi e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de bal în care luminițele umblau în spirală, precum puzderiile Căii Lactee. — Epitafu’... reluă Isaia, cu buzele umezite în spirtul îndulcit. Cum scrie la morți. Trebuie să-l scoatem și să-l purtăm în jurul bisericii... — Ți-am zis io, șefu’, șopti Chisăliță, că mormanul ăsta, când te uiți dintr-o parte, aduce a biserică... Uite, ia benoclează-te de aici, în dungă. Ziceam că aici are temelia, pe urmă pereții, acolo sus acoperișul cu turlă și, zvâc !, clopotnița asta ca o macara
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îl corectă Isaia. Gunoiu’ nu e tot un mormânt, nu e cum ar fi când te lepezi pe veci de ceva ? Și, dacă n-ar fi alte cruci, ne facem noi acuma... Io nu mi-am făcut niciodată cruce, mărturisi Chisăliță. E de sus în jos sau de la stânga la dreapta ? — Și-așa, și-așa, îl îndrumă Isaia. Apoi își puse mâinile în șolduri, căutând să se țină cât mai drept, în ciuda spirtului care se clătina în el : Care o fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu prea strânse, să nu se destrame țesăturile rărite. Puțică ridicară prăjinile spre cer și se așezară unul lângă altul. — Acuma vine masa, se strădui Isaia să-și amintească. Adică un fel de sicriu. Unde-i sicriul ? — Șefu’, se cutremură Chisăliță, io zic s-o tăiem de- aici, cât mai e timp. Am dat de belea, ăștia or fi de- ăia care caută morți, să-i vândă la disecție... Fără să-i dea vreo atenție, Isaia trecu în revistă povârnișul, atât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Magdalena se împiedică, Lucică o strânse tare după umeri, sprijinind-o. Ea prinse, de aceea, curaj. — Tatăl nostru... — Așa... îndemnă Isaia. Dă-ne nouă pâine, adăugă Lucică. — Nu ne duce în ispită, veni și Bunelu, încurajat. — Ce-i aia ispită ? șopti Chisăliță către Iadeș. — Nu știu... își făcu Iadeș de lucru la cădelniță. Da’ nu cred că-i de bine când te duce... — Pe mine ultima oară m-au săltat astă-iarnă, își aminti Chisăliță. Și-acuma mai simt la șale... Și ne
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și Bunelu, încurajat. — Ce-i aia ispită ? șopti Chisăliță către Iadeș. — Nu știu... își făcu Iadeș de lucru la cădelniță. Da’ nu cred că-i de bine când te duce... — Pe mine ultima oară m-au săltat astă-iarnă, își aminti Chisăliță. Și-acuma mai simt la șale... Și ne ferește de cel rău, încheie Bunelu. Iadeș și Chisăliță își aruncară priviri dumirite. Astea fiind spuse, Isaia ridică puternic glasul spre cer : — Că a ta este împărăția și puterea și slava, a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lucru la cădelniță. Da’ nu cred că-i de bine când te duce... — Pe mine ultima oară m-au săltat astă-iarnă, își aminti Chisăliță. Și-acuma mai simt la șale... Și ne ferește de cel rău, încheie Bunelu. Iadeș și Chisăliță își aruncară priviri dumirite. Astea fiind spuse, Isaia ridică puternic glasul spre cer : — Că a ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și-n vecii vecilor. Se-ntoarse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Se țineau unii de alții să nu alunece, povârnișul era, uneori, atât de abrupt, încât se temeau că, dacă se vor duce de-a berbeleacul, nu se vor opri până în piața cea mare a orașului. Primul care se dezmetici fu Chisăliță, care la uitătura în jos era mai ager decât la căutătura în sus. — Băga-mi-aș... ! exclamă, arătând mușuroiul de la poalele dealului. Dintre gunoaie ieșea, de la cot în sus, o mână cu degetele rășchirate. Bunelu privi în vale dezamăgit. — Zău
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]