2,171 matches
-
muzica - de o mare modernitate. Se poate presupune că Stanley Kubrick face parte dintre acei artiști care influențează mai mult după moarte decît în timpul vieții, si a caror importantă va crește în secolul viitor. Pînă atunci, Kubrick rămîne unul dintre cineaștii majori - dar de multe ori neînțeleși -, ai secolului nostru. Unul dintre puținii care au reușit să învingă Hollywood-ul (chiar dacă părăsindu-l, în anii ^60, si exilîndu-se în Anglia), unul dintre fericiții care au reușit să-și cîștige o reală independență
Cannes, fin de siècle by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17921_a_19246]
-
sunt, dar ca și mine, visează ca la bătrânețe să se retragă totuși În frumoasele lui locuri natale. În urmă cu doi ani, la festivalul Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș l-am cunoscut pe academicianul Ivan Esenski, cunoscut scriitor și cineast bulgar, secretarul Uniunii Scriitorilor din Bulgaria. Din vorbă În vorbă (eram Într-un grup cu mai mulți poeți din diferite țări), i-am povestit de Dimitre din Mercier. Și-a scos portofelul, mi-a Întins o carte de vizită și
Dimitrie. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/84_a_153]
-
intre în colimator. Mărturisesc de la început că mult mai palpitanta mi s-a părut pledoaria regizorului Gus Van Șanț, decît filmul propriu-zis, care cade în păcatul vulgarizării, în primul rînd prin... colorizare și calc stereotip și nu neapărat prin ambiția cineastului de a apărea și el în același cadru în care - ca de obicei - Hitchcock își "semna" opera printr-o scurtă apariție, Van Șanț discutînd chiar cu o persoană care pare a fi maestrul însuși. Dialogul" astfel instituit îi dă drept
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
și la noi și e difuzat, acum, pe mica noastră piața cvasi-americanizată. Rămîne de văzut cum va evolua regizorul, Erick Zonca (n. 1956; studii de actorie și filosofie), care, pentru scenariul Îngerilor, a lucrat doi ani. Să intrăm în bucătăria cineastului și să aflăm o rețetă: Pentru mine, apropierea de scris e, înainte de toate, vizuală. Orice demers didactic mi-e străin. Nu plec niciodată de la o temă sau de al un punct de vedere teoretic ci mă las condus de imaginar
Rezistenta fetelor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18074_a_19399]
-
mai există sub această formă." De ce a fost nevoie să se recurgă la această măsură, "antipatica" pentru refuzați? Tot dl. Kummer explică negru pe alb: În cursul celor 34 de ani scurși s-a constituit un ăpoolă (rezervor, cartel) de cineaști care, pe baza faptului că lucrează în cinema în mod constant și profesionist, revendică dreptul de a avea un loc din oficiu în programul festivalului. Timpul de proiecție a restrîns tot mai mult posibilitatea revelării unor tinere talente sau a
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
interesează: corpul, burtă, cărțile, Adam și Eva, copilul, cinematograful. Prop-Opera e mai mult o mică enciclopedie de obsesii ale regizorului. Salonicul a mai găzduit un regizor englez cu o retrospectivă: un univers artistic aflat la polul opus - Ken Loach. Veșnic cineast angajat, atît de interesat să-și expună ideile politice încît uită uneori de film, Loach a avut prezentate în festival și filmele de televiziune. După aproape 7 ore de Days of Hope - istoria mișcării muncitorești engleze, după un documentar despre
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
Michalek - ce merita toată atenția noastră). an fine, pentru a desăvârși acest festin cinematografic: Zilele filmului britanic. 29 octombrie-2 noiembrie (ajunse la ediția a patra și organizate de Consiliul Britanic și Ambasada Mării Britanii la București an colaborare cu Uniunea Cineaștilor din România). Față de edițiile precedente, care s-au constituit an evenimente independente, cea actuală a fost integrată an cadrul mai amplu al Festivalului British Days, manifestare desfășurată timp de două luni (23 septembrie-27 noiembrie) atât la București, cât și an
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
de imagine ce aparțin unor cinematografii foste socialiste: Alexei Fyodorov (Rusia, pentru Moloch), Lajos Koltai (Ungaria pentru La Legendă del Pianista. Sull'Oceano & Sunshine) și Yacek Petrycki (Polonia, pentru Günese Yolculuk). Oare, când vom remarcă printre nominalizări și numele unor cineaști români? (fie ei regizori, operatori, actori, scenariști)? an fond, integrarea an structurile europene trece și prin astfel de manifestări artistice. Sa asteptam cu răbdare și ăncredere mileniul următor!
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
lucrurilor, oarecum "confidențială", sortită să nu ajungă, decat extrem de rar, la inimă marelui public. Păcat că, si la DaKINO, filmele au fost văzute doar de juriu și de spectatorii (tineri) prezenți an sală; așa-numitul public de specialiști - critici, cronicari, cineaști - a fost cvasiabsent. an locul unor reportaje conjuncturale, mult mai convingătoare ar fi difuzarea integrală, pe un canal de televiziune, a celor mai bune filme din festival. Acest pachet internațional de scurtmetraje de calitate rămâne lucrul cel mai prețios oferit
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
filmele italiene - la care se uită fascinat, împreună cu bunicii, cu părinții, cu fratele -, si cum a început să-și descopere, cu adevarat, familia, prin intermediul acelor filme! Documentarul lui Scorsese e o întoarcere obiectiv-subiectivă la imaginile, la actorii, la secvențele, la cineaștii italieni care l-au marcat, l-au influențat, l-au amuzat, l-au răvășit, l-au însoțit, mereu, în timp. Romă, oraș deschis, Hoți de biciclete, La terra trema... De Sica, Visconti, Antonioni, si, mai ales, Rossellini. "Tot ce am
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
eroism, senzația criticului prezent la linia de sosire e aceea că autorii ar trebui întîmpinați mai degrabă cu flori și cu asistența medicală specializată, decît cu cronici! Florile i-ar reveni, în acest caz, în primul rînd lui Nicolae Mărgineanu, cineast de o nedezmințita seriozitate (aflat la al zecelea lungmetraj), un ardelean get-beget care s-a dovedit, iată, măi "ager" decît alți confrați dîmbovițeni, punînd pe picioare -, se pare, cu succes -, așa-numitul AGER FILM SRL (care e și unul din
Bietul paparazzo... by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17558_a_18883]
-
de regenerare ale naturii umane, evident erodata la această răscruce temporală, e drept, artificial convenită. "La Toronto nu există învinși. Atenția este focalizata strict asupra filmelor și oricine poate pleca de aici simțindu-se învingător. De aceea le și place cineaștilor să vină la Toronto!" a afirma în discursul inaugural directorul Piers Handling adresîndu-se tuturor participanților și adăugînd: "Dragostea dumneavoastră pentru cinema este contagioasă și energizanta pentru noi toți." La invitația de a ne bucura împreună (căci a conform sloganurilor festivalului
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
concret la deschiderea "Perspectivei canadiene" cu Cele cinci simțuri (film proiectat și la Cannes și Edinburg). Inspirîndu-se deopotrivă dintr-o carte ("A Natural History of the Senses" de Diane Ackerman) și dintr-o întîmplare reală trăită de producătoarea peliculei, tînărul cineast canadian Jeremy Podeswa (invitat chiar cu proiectul acestui film la faimosul laborator de la Sundance) se recomandă ca făcînd parte alături de Atom Egoyan din generația "pro video" care a mai știut să profite atît de fondul cultural ereditar, cît și de
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
căutarea bărbatului care a lăsat-o însărcinată, intră sub protecția ambigua a unui rafinat și exigent bucătar, în timpul liber pervers ucigaș în serie. Că nimeni și nimic nu-i perfect avea să se demonstreze pe viu la proiecția oficială cînd cineastul, însoțit de soția sa actrița Arsinée Khanjian și ceilalți doi interpreți, Elaine Cassidy și Bob Hoskins, a fost obligat să nu folosească obișnuitul covor roșu, ci ușa din dos din cauza unei manifestații a "Coaliției împotriva sărăciei", foarte activă în raiul
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
să nu folosească obișnuitul covor roșu, ci ușa din dos din cauza unei manifestații a "Coaliției împotriva sărăciei", foarte activă în raiul canadian. Glisarea între lumea de celuloid și cea reală este inerentă (nu neapărat fiindcă televiziunea locală îi urmărește pe cineaști nu doar la conferințele de presă, ci și la diverse party-uri) mai ales că pe ecranele festivalului a fost proiectat Berlin-Cinéma de Samira Gloor Fadel, care-i are protagoniști pe Wim Wenders și Jean-Luc Godard, discutînd despre cinema și originea
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
moderne precum internetul și cărțile electronice. O temă specială a fost prilejuită de centenarul lui Bohumil Hrabal (1914- 1997); în fiecare zi a Târgului, admiratorii marelui povestitor s-au putut întâlni cu istorici literari, autori ai studiilor monografice sau cu cineaștii care au transpus opera hrabaliană pe ecran, inclusiv cu regizorul Jirí Menzel. Organizatorii au acordat o atenție deosebită expozanților din străinătate, printre care pe post de oaspete oficial al Târgului a figurat Ungaria. Să ne reamintim că România s-a
Scriitori români la Târgul de Carte de la Praga by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/2510_a_3835]
-
trebuie amintită și influența pozitivă, în mediul ceh, a „noului val” de cinematografie românească despre care se tot spune că impactul acestuia ar fi mai pronunțat în străinătate decât acasă; adevărul este că toți cinefilii cehi cunosc la perfecție filmele cineaștilor Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Radu Muntean, Corneliu Porumboiu ș.a. Mai departe, nu trebuie să uităm că un merit deosebit în promovarea culturii românești în Cehia îi revine Institutului Cultural Român care funcționeză la Praga din 2004. Cei care l-au
Scriitori români la Târgul de Carte de la Praga by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/2510_a_3835]
-
se închege. Cu toate acestea, te poți întreba ce caută în cadru, cum poți regla această heterogenitate bulversantă? Am înțeles repede citindu-le că pe toate acestea le aduce împreună perpectiva cinefilului, că autorul volumului privește actualitatea cu ochiul unui cineast, cu alte cuvinte vede filmul realității pe care-l montează singur sau realizează singur decupajele într-un material care-i preexistă. În King’s Facebook o și afirmă tranșant ca răspuns la o întrebare care-l vizează ca jurnalist și
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
Irina Coroiu Declarînd la unison " Sîntem un popor de cineaști și cinefili", canadienii au decretat a 25-a ediție a Festivalului Internațional de la Toronto ca fiind "de argint", conferindu-i atributele prețiosului metal ce poate avea și strălucirea epatantă a modernității și patina nobilă a tradiției. Mai ales că, în
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
le evidențieze în conformitate cu propriul fler, în mod deliberat interesat mai puțin de "febra starurilor". Proiectat în deschidere, Stardom al lui Denys Arcand (regizor aplaudat cîndva și la București pentru Jésus de Montréal) atacă o problemă acută, foarte des abordată de cineaști într-o galerie a dramelor provocate de imixiunea opiniei publice prin orice mijloace, sub toate pretextele: mediatizarea intimității. Lansată în modelling, eroina își va pierde identitatea, anihilată de mistificare. Din marea familie a candizilor universali face parte protagonistul filmului american
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
ultimilor ani (trebuie spus, de altfel, că două dintre filmele înscrise în "Sărbătoare" - Comme un aimant și Promenous-nous dans les bois - sunt noutăți chiar și pentru ecranele franceze, ele fiind lansate abia la începutul acestei veri). Trecând în revistă numele cineaștilor aflați pe genericele celor nouă filme prezentate la București, înțelegem mai bine vitalitatea cinematografului francez actual - un cinema în care, coexistă, fără mari stridențe, personalități artistice foarte diferite ca vârstă, formație și afinități culturale; de la maeștri ca: Eric Rohmer (80
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
de public ale cinematografului francez din anii '70-'80), Bertrand Tavernier (59 de ani, odinioară critic de film și mare admirator al cinematografului american, devenit, apoi, un regizor ce știe să analizeze cu finețe raporturile dintre personaje, dar și un cineast angajat, practicând un cinema al "intervenției sociale", de un schematism demonstrativ), - până la cineaști ai deceniului nouă - Pierre Salvadori (debut în 1993, cu Cible emouvante ) și Cédric Klapisch (debut în 1992 cu Rien du Tout ), - adepți ai unui cinema intimist, axat
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
ani, odinioară critic de film și mare admirator al cinematografului american, devenit, apoi, un regizor ce știe să analizeze cu finețe raporturile dintre personaje, dar și un cineast angajat, practicând un cinema al "intervenției sociale", de un schematism demonstrativ), - până la cineaști ai deceniului nouă - Pierre Salvadori (debut în 1993, cu Cible emouvante ) și Cédric Klapisch (debut în 1992 cu Rien du Tout ), - adepți ai unui cinema intimist, axat pe o problematică, adeseori, cu conotații autobiografice, mai liber ca structură narativă și
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
emouvante ) și Cédric Klapisch (debut în 1992 cu Rien du Tout ), - adepți ai unui cinema intimist, axat pe o problematică, adeseori, cu conotații autobiografice, mai liber ca structură narativă și cu o privire tandro-ireverențioasă asupra lumii. N-au lipsit nici cineaștii ultimilor ani, aflați la primul lor film de ficțiune și încercând să facă fie un cinema al notației cotidiene și al sensibilității feminine (Solveig Anspach), fie o "docu dramă" cu accente și ritm de rap (Akhénaton și Kamel Saleh), fie
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
o "docu dramă" cu accente și ritm de rap (Akhénaton și Kamel Saleh), fie încercând să aducă în spațiul francez, un gen mai puțin frecventat de acesta - filmul de groază (Lionel Delplanque). Selecția a inclus două filme semnate de același cineast: Cédric Klapisch. Un air de famille (1996) - adaptarea pentru ecran a piesei tandemului Agnès Jaoui - Jean Pierre Bacri, laureată cu Premiul Molière pentru cea mai bună comedie, și prin care Cédric Klapisch reușește - conform propriei sale mărturisiri - "primul lui film
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]