714 matches
-
el materie de reflecție. Dată fiind pur și simplu reputația sa, ai trudi zadarnic căutând texte, pagini, lucrări sau mărturii utile pentru a trece dincolo de clișeele reținute de tradiție contra cirenaicilor. Acești filosofi importanți sunt puși în aceeași oală cu cinicii, arătați cu degetul ca niște măscărici, bețivi, petrecăreți, glumeți, tot ceea ce permite să se facă din ei niște comici, orice, dar în nici un caz gânditori. Aristip cu fustă, parfumat în agora, amator de bordeluri, el, unul dintre rarii filosofi a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fi putut vorbi corect despre Aristip și ai săi dacă vreme de secole n-a existat o doxografie în limba franceză, până la cea stabilită de mine în 2002 în L’Invention du plaisir? Presocraticii, sofiștii, scepticii, epicurienii, stoicii și chiar cinicii dispun de ale lor, uneori încă de multă vreme, ca să nu mai vorbim de excelentele ediții de patrologie greacă și latină: despre cirenaici însă, nimic... Astfel încât reputația - deplorabilă, bineînțeles... - a anihilat dorința și voința de a face dreptate, care presupun
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aceeași forță teoretică și aceeași încărcătură intelectuală ca și dialogului, tratatului și demonstrației, atâta vreme cât jocului de cuvinte, vorbei de duh, provocării, gesturilor li se va contesta puterea de a învăța ceva pe cineva, vom fi condamnați să nu înțelegem gândirea cinicilor ori a cirenaicilor. Pentru că aceștia, numeroși totuși, descind în aceeași măsură din filosofia presocratică ca și sofiștii sau materialismul abderitan: contemporani ai lui Socrate, formând o școală, o sensibilitate coerentă, ei ar putea figura alături de filosofii certificați de doctori și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ca un punct de raliere, o ocazie de conivență. Influența lui reală încă nu a fost scrisă... MOMENTUL AL PATRULEA PLĂCEREA DORINȚEI îMPLINITE: CONSTELAȚIA CINICĂ VII DIOGENE și capacitatea de „a te bucura de plăcerea filosofilor” Lătratul conceptului. Cirenaicii și cinicii împărtășesc un mare număr de poziții ideologice și filosofice. Pe fondul antiplatonician, ca și pe baza formei teatrale, subversive, vesele și ludice, ei sunt de-a valma gratificați cu aceleași anecdote care dovedesc înrudirea lor intimă. Distincția între cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o lume a ideilor pure, viața lipsește atunci când triumfă fantomele, fantasmele și ficțiunile... Mai târziu, discipolul Diogene - zis „Câinele Regal” -, face varațiuni asemănătoare pe aceeași temă. De unde și anecdota filosofului cu felinarul, care a avut o contribuție importantă pentru reputația cinicului - dar și contra ei! Cu părul lung, bărbos, desculț, cu traista pe umăr și toiagul în mână, cu o mantie înfășurându-i de două ori trupul care cam mirosea, nu departe de butoiul - mai degrabă o amforă, butoiul fiind o
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la coarne și la silogism pentru a-și bate joc de practicile logiciene ale Marelui Dușman, să-și pună în picioare mănuși de box sau să iasă cu spatele din palestră pentru a demonstra excelența unei poziții filosofice, dar, pentru cinici, ca și pentru frații lor cirenaici, contextele ne lipsesc uneori și rămânem atunci doar cu spuma anecdotei. Or, toate acestea au un sens, iar povestea cu felinarul în mai mare măsură ca altele. într-adevăr, Diogene caută mai puțin un
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care nu e niciodată cu adevărat foarte departe și în nici un caz inaccesibil. El pare să fie primul care născocește această filosofie înțeleasă exclusiv ca o medicină, o terapie a sufletului și a trupului. Evident, fragmentele lăsate de abderitani, de cinici, de cirenaici și de o mână de filosofi hedoniști nu sunt suficiente pentru a elabora o teorie coerentă și consecventă a filosofului-medic, dar ideea traversează ansamblul filosofiei antice - și persistă și după sfârșitul acestei lumi la câțiva gânditori pragmatici și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ne-a rămas nimic despre aceste chestiuni totuși esențiale... Săpăturile arheologice arată incontestabil o suprafață foarte importantă, un cost ridicat și o vedere superbă înspre Golful Neapolelui. Dovadă că epicurismul nu este echivalent în mod obligatoriu cu sobrietatea integristă a cinicilor, de exemplu. De la amfora diogeniană până la vila lui Piso este o distanță considerabilă. Aceeași distanță ca între viața solitară a lui Diogene și exercițiul colectiv al lui Epicur... Grădina a fost amenajată grație unor donatori bogați câștigați de partea cauzei
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nevoie să reactivăm fantasma platoniciană a filosofului-rege, este suficient să ne gândim la condițiile în care este posibil un rege cât de cât instruit într-ale filosofiei îepicuriene, în speță!). Critica făcută de Philodemos politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici: implicându-te în această activitate, îți pierzi sufletul, liniștea, seninătatea. Invidia plebei, discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
De asemenea, câteva pagini consacrate lui Antistene. Asupra lui Socrate însuși, a se vedea sinteza greu de depășit, dat fiind enciclopedismul ei, a lui Jacques Mazel, Socrate, Fayard, 1987, precum și Pierre Hadot, Eloge de Socrate, ed. Allia, 1998. * ** Memoria cinică. Cinicii dispun de doxografia lor grație valoroasei lucrări a lui LĂonce Pagnet, Les Cyniques grecs. Fragments et tămoignages, Ed. de l’Universită d’Ottawa, 1975. Un excelent studiu universitar, foarte dens, al Mariei-Odile Goulet Cază, L'Ascèse cynique. Un commentaire de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pictură, poezie, Carmina Burana, Catul, Properțiu, Ronsard, sofisticată, Tibul, Femei egale cu bărbații, erotică feministă, folosința femeilor, Montaigne și femeile, prima teză feministă, de rând, rol major, ca obiect al urii, Filosofi I Antichitate Antistene, Aristip din Cirene, Aristotel, Cicero, Cinicii opera arsă, Cirenaicii Democrit analizat de Ficino, operă arsă, râsul, Diogene Laerțiu Diogene din Oenanda, Diogene din Sinope, Empedocle, Epicur asociat cu creștinismul, opus creștinismului, cristic, discreditat, și Erasmus, influență asupra lui Ficino, asociat cu gnosticii, și Montaigne, opera arsă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nici preocupările cinegetice, atât de îndrăgite de bărbați. Sunt puține personaje feminine în opera lui Boccaccio care apar menționate cu un asemenea cumul de însușiri, mai ales în sfera culturală. Desigur toate acestea nu l-au putut decât intriga pe cinicul Ambrogiuolo, absolut convins că o femeie este o trădătoare înnăscută, ilustrând prin replicile sale misoginismul unei epoci patriarhale: „muierile, de pot să-și facă pofta într-ascuns, de bună seamă o fac, iar de n-o fac, doar din prostie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
amărăciunea cinismului negustorului reliefează măsura nebuniei sale anterioare. Naratorul înfățișează cu atâta convingere motivele pentru care Ianuarie dorește să se căsătorească deoarece privește la propria sa căsătorie de pe poziția experienței acumulate în cele două luni de trai în comun. „Egoistul cinic care este negustorul, privește la deziluziile unui egoist idealist, Ianuarie, și nu poate vedea că amărăciunea tonului îl trădează.”899 Remarcăm că „de fapt, povestirea o plasează pe Mai în iconografia Evei, stând cu Adam al ei sub un copac
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fiind labil și nehotărât. Ar fi incapabil să o seducă pe Criseida dacă ar fi lăsat singur. Din fericire, îl are pe prietenul și confidentul său, Pandaro. Acesta, viclean, cunoaște bine lumea în care se mișcă (deși nu este un cinic, așa cum va deveni la Chaucer și la Shakespeare), însă rămâne loial, asemenea eroilor din romanele cavalerești. Prin aprecierea pe care o arată valorilor practice ale existenței Pandaro anticipă personaje din Decameronul. știe că verișoara sa este o femeie cinstită, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
culturale: „Marlowe House” era numele unei clădiri din Dulwich, cartierul londonez unde Raymond Chandler își făcuse studiile. Așadar Mallory, Marlow, Marlowe. Dar, chiar înaintea lor, există un alt șir de personaje în care discerni aceeași siluetă a detectivului pe cât de cinic, pe atât de sentimental. Philip Durham, autorul unei monografii apărute în 1963 și dedicate lui Chandler și, ulterior, al unei antologii a povestirilor rămase în presa vremii (Killer in the Rain, Ballantine Books, 1972), identifică o serie de eroi care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
adevărului înseamnă a diminua personalitatea detectivului. Marlowe nu poate fi doar un cavaler, pentru că lumea în care trăiește e lipsită de cavalerism. Or, confruntat cu duritatea asasinilor înrăiți, a politicienilor corupți și a polițiștilor pe cât de incapabili, pe atât de cinici, el ar putea apărea, în cel mai bun caz, drept o caricatură. Ceea ce nu este. Ținta lui Raymond Chandler trebuie căutată dincolo de obișnuitele scopuri ale romanului polițist - divertismentul și, eventual, încercarea de a preda o lecție morală. Ținta lui e
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pesimismului său atotcuprinzător (Brewer, 1989, p. 10). Aceste observații își au perfectă acoperire dacă ne gândim la accesele de melancolie ale lui Marlowe din The Long Goodbye - romanul în care imaginea detectivului se fisurează inclusiv la nivel sentimental: inabordabilul, sarcasticul, cinicul Marlowe sucombă în fața farmecului unei doamne nici măcar foarte tinere și posesoarea unei experiențe de viață discutabile. Nu doar din acest punct de vedere, „mitul cavalerului” primește o lovitură aproape mortală. Eroismul lui Marlowe pare a fi doar una din formulele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
gradul de inumanizare, limitele suportabilității. Dedublarea se insinuează ca o consecință firească în lumea valorilor răsturnate. Acolo unde moralitatea și-a pierdut sensul de reper esențial, cinismul pare singura soluție de supraviețuire spirituală. Moralistul devine cinic în situații extreme, iar "cinicul crede în perenitatea catastrofei și își asumă, bravând, păcatul pentru ca acesta să se dovedească a fi imposibil, nesociabil și intolerabil; el scoate în evidență nedreptatea, sperând că aceasta se va autoanula prin homeopatia supralicitării și a scandalului"150. Prin această
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
știință a cuvântului, o formă aparte a lucidității. Dacă nu întâlnirea cu "infernalul și divinul" baudelairean stă la originea frondei argheziene, sigur e că acestea au stimulat-o, fără a o canaliza în negație universală și satanism. Contestatar și excentric, cinic până la brutalitate, demonic, amar și patetic, autorul Stârvului discreditase irevocabil vechea concepție despre cuvintele "poetice în sine" sau funciar "nepoetice". Baudelaire cunoștea Principiul poetic, eseul halucinatului Edgar Poe, potrivit căruia poezia este expresie, divinație, formă: o Creație Ritmică a Frumuseții
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vârstnicii G. Enescu, M. Sadoveanu, Tudor Arghezi, Mihai Ralea, Tudor Vianu, Alice Voinescu, G. Călinescu, Basil Munteanu, Francisc Șirato, D. Gusti, K. H. Zambaccian și alții -, Geo Dumitrescu avea douăzeci și cinci de ani! Răzvrătitul în vogă se autocaracteriza la modul spectaculos-flegmatic; cinic în fapt: "Nu sunt inteligent. Nu sunt frumos. Nu sunt abstinent. Nu sunt încăpățânat. Nu sunt curat. Nu sunt prost. Nu sunt serios. Nu sunt înalt. Nu sunt poet. Nu sunt mediocru (cu aplicație specială la inteligență și talent). Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
centrată pe contrasens, fabulația programată pe aglutinări năzdrăvane de basm, amestecul de gingășie ascunsă și bonomie creează o stare de empatie transtemporală. Poetul, cititor perspicace, avea cunoștință de Lautréamont (pe care-l citează într-un vers); îi erau cunoscute scrierile cinicului Jarry (exponent al umorului negru); alte contacte livrești l-au apropiat de Urmuz și Tristan Tzara, de Geo Dumitrescu și Marin Sorescu; lui Leonid Dimov îi și dedică un poem. De avangarda interbelică preferând hazardul îl desparte luciditatea, mereu în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sănătății. 2002: Enron și Arthur Andersen - probabil începutul erei neîncrederii în marile companii. În The Search for Signs of Intelligent Life in the Universe, Lily Tomlin oferă o explicație rațională a ultimilor cincisprezece ani: „Îmi fac griji că oricât de cinici vom deveni”, spune ea, „tot nu vom putea ține pasul”. Nu știm în cine să avem încredere. În anii ’70, milioane de americani făceau autostopul. Cea mai mare provocare nu era riscul - nimeni nu simțea că riscă -, ci ceilalți autostopiști
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
notat faptul că argumentele pro și contra n-au fost reînnoite și că ne regăsim Între cei doi poli clasici: stoicii, gata să folosească divinația ca pe o dovadă a existenței zeilor providențiali, și, la polul opus, epicureii, scepticii și cinicii. Aceste două poziții sunt de altminteri definite fără a fi numite În mod explicit, Într-un fragment din De Defectu..., 414 f: „Întrucât e greu de știut și de determinat cum și până la ce punct trebuie să facem să intervină
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
din simpla dorință de a vedea lumea și de a afla lucruri noi”. Prin concepțiile sale, pare a da glas Înseși opiniilor lui Plutarh. - Lamprias, „protagonistul” dialogului, tot o „voce” a lui Plutarh Însuși. - Didymos, poreclit „Rătăcitorul” (Planetiadis), adept al cinicilor, cu totul străin de tonul academic al discuțiilor. - Cei doi „străini”, oaspeți Întâmplători ai Oracolului, invitați, cu eleganță, să nu participe la discuții. - În aceeași situație de outsider se găsește și tânărul Heracleon din Megara, un personaj secundar, dar interesant
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
divinității tutelare, ne privește pe toți. Așa că Încercați vă rog să nu vă Încruntați sprâncenele”. 7. Prin urmare, ne-am alăturat lor, am luat loc pe scaune și, (413) de Îndată ce Demetrios a propus subiectul ce urma a fi dezbătut, Didymos, cinicul, poreclit „Rătăcitorul” șPlanetiadisț 2, sări ca ars de pe scaun și strigă, lovind de două sau de trei ori cu bastonul În pământ: „Ai, ai, ai”, se jelui el - „dar tare mai e grea problema pe care ne-ai adus-o
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]