2,460 matches
-
ani al Universității din Strasbourg, care se împarte între cele două slujbe și cele două ministere (Învățământ și Apărare), pe cale de a descoperi deliciile tiraniei. Toți trebuie să se teamă de el, cu excepția unuia care știe să-l cultive cu cinism. Directorul m-a lăsat în pace câteva luni, iar acum i-a cășunat să mă aducă la numitorul comun. Mi-e greu să-l iau în serios: sunt al treilea "cadru" în organigrama Centrului, iar doctoratului său universitar în istorie
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
fascinează, dar și îl nemulțumește, în aceeași măsură, “grabă” cu care coboară: “Mă tulbură cât de repede se decide de toate achizițiile de civilizație și cultură de dragul economicului, eficientului, neștiind că eficiența pe moment înseamnă catastrofă în timp. Văd proliferat cinismul, schimbată ideologia politică în ideologie economică, ambele la fel de imbecile, fiindcă îl taie pe om de la legătură să cu miracolul existenței și îl reduc la starea de obiect. Și asta mă descumpănește. Acest jogging cultural ... zicea bine Celibidache: 'sunt civilizații care
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
mi s-a Întâmplat și mie, scepticism, dar și curiozitate; veți descoperi „o istorie naturală a wc-ului” sau „o istorie naturală a muștelor”. Totodată, veți Întâlni și listele plăcerilor În diferite etape ale existenței, totul Într-o scriitură În care cinismul și umorul negru nu anulează Întrebările grave asupra sensului ultim. Cu alte cuvinte, un roman interesant ce stârneste, dar și satisface curiozităti, „un roman natural”.
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92888]
-
98, ce au avut ghinionul sa-l întâlnească în drumul lor către țintele „Alb IV” (rafinăriile Astra Română și Unirea Orion) și „Alb V” (rafinăria Columbia Aquila). Și pentru că adeseori o simplă statistică se poate dovedi a fi încărcată de cinism, documentul ce a stat la baza scurtei rememorări a „Valului Nimicitor” ce s-a abătut asupra Ploieștiului la 1 August 1943 se încheie cu câteva rânduri ce redau, în cifre mai mult sau mai puțin exacte, drama umană din acea
1 August 1943 – Un „Val Nimicitor” loveşte complexul feroviar Ploiești! [Corola-blog/BlogPost/94060_a_95352]
-
romanului, expediind într-o singură frază relatarea despre spectacolul pregătit pe tot cuprinsul cărții : "A doua zi, recules în noua armonie a vieții ce i se pregătea, șMarcianț avea să dirijeze ca un stăpânitor concertul din muzică de Bach". Ipocrizia, cinismul, dorința de parvenire, snobismul nu mai apar ca atribute exclusive ale unei burghezii balcanice recente și șlefuite în grabă. Ele aparțin societăților de pretutindeni, chiar și ale celor cu îndelungată patină. Singură civilizația, cea autentic asumată, înnobilată prin travaliul conștiinței
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
și trei zile n-a mâncat". Numai că, între timp, se deapănă nu numai lunile, ci și anii, și iată, " Nu mai e găina care făcea ouăle mari". Toate aceste relații să zicem, economice, formează, în timp, deprinderi. Modifică psihologii. Cinismul sau disperarea își dau mâna. Degeaba și-o dau, pentru că, implacabilă, viața merge înainte. Iar omul trecut de, să zicem, șaisprezece ani, trebuie să înțeleagă rețeta fericirii: "Și din coș grăunțe, și din postavă tărâțe, și din făină parte, și
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
dimpotrivă, angajate în problematica vremii. Încă din 1945, Geo Dumitrescu îl menționează pe Marin Preda printre membrii "primei generați de la mahala și de la țară care refuză să se absoarbă în burghezie, și care, devenită obiect de calificări «intelectuale», rămâne cu cinism la condiția clasei originare". La sfârșitul primului an de literatură "nouă", tot Geo Dumitrescu este acela care face bilanțul, în revista "Flacăra" și recunoaște "primele cristale ale fierberii și primele cristale ale procesului de creștere" în scrierile lui Zaharia Stancu
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
contra internării într-un spital psihiatric a unui fost coleg de facultate și vagabond din Piatra Neamț; primarul Ion Dincă dispune eliberarea internatului, dar grevistul vrea mai mult un pașaport cu care dispare în Vest" (op. cit., 2001, p. 1039). Aprecierea degajă cinism și un evident parti-pris politic; în plus, ea pare mai degrabă ciudată, venind din partea unui autor care el însuși "dispare în Vest" în 1987, într-o Germanie Federală căreia îi solicită (fără succes) azil politic. Spre satisfacția biografilor cu epoleți
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
Disciplina). Totul seamănă cu un tablou foto-realist de Helnwein, în care indivizi deraiați psihic sau mutilați corporal își exhibă rănile cu o seninătate veselă, sub privirea crudă și voluptuoasă a publicului. Atunci cînd e acționat declicul sastiselii, poezia proletară a cinismului și stupidității explodează în puseuri de sociopatie individuală. Este momentul de glorie al sub-umanității, în care oamenii se bucură că sînt striviți de sistem, iar neîmplinirile personale se dilată vesel la dimensiunea dezastrului național: barbaria forței e ridicată la rang
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
estetic"; 4. "estetica urîtului" devine (e transcrisă) banal(ă); ș.a.m.d., într-un proces circular. În felul acesta, dubla reciclare a "frumosului" și "urîtului" alimentează și atenuează concomitent procedee și fluxuri de putere ale narațiunii aparent incompatibile: furie/seninătate, cinism/melancolie, violență/suavitate, compasiune/indiferență, suferință/jubilație, cruzime/delicatețe, expansiune/retractilitate, frustrare/împlinire, timiditate/agresivitate, licențiozitate/ pudoare, gratuitate/profunzime, justificare/aleatoriu, senzațional/banal, acțiune/contemplație, metaforă/metonimie, stilizarea realității/"realificarea" stilului. Procesul animă dramatismul vesel al povestirilor, creînd rupturi de
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
personagiul ridicol din guvernarea Maniu", se traduce într-un pasaj antologabil în orice florilegiu al abjecției intelectuale autohtone. În acest punct, clasicul se intersectează cu tânărul corifeu al noii literaturi, Petru Dumitriu, cel din "Drum fără pulbere". Mandarinatul cedează unui cinism cauționând crima politică: acel nenumit ministru sadovenian, Ion Mihalache, avea să dispară în închisoarea de la Râmnicul Sărat, după un deceniu și jumătate de detenție: "Un ministru al agriculturii, fost învățător și personalitate proeminentă în partidul național țărănesc al lui Iuliu
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
mai multe antologii decât volume originale. Cu predilecție, comentariile critice la poezia lui Geo Dumitrescu s-au concentrat asupra caracterului ei demitizant. De aici până la folosirea întregului arsenal conceptual al ironiei n-a mai fost decât un pas: (auto)persiflare, cinism, sarcasm, burlesc, zeflemea, bufonerie... Predispoziția pentru o astfel de interpretare a condus la viziunea unui poet umorist, flecar, spirit relativist muntean care ar face o poezie ludică, parodică, în fine, antilirică. O parte din comentatori au trecut însă și dincolo de
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
cumva la întâmplare, un alt personaj despre care s-a spus că a fost generos, ne referim la Bogdan-Pitești, care invita la conacul său scriitori și pictori, constatăm îndată că la acesta generozitatea făcea parte egală cu egoismul, chiar cu cinismul (a se vedea, în acest sens, foiletoanele sale din Seara). Spuneam mai sus că G. T. Kirileanu trecea între motivele care l-au îndepărtat de masa de scris, și pe acela că a fost "copleșit de multe de toate". Dacă
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
un bloc confortul doi din cartierul Primăverii, scriitorul se întreabă cu o reținută ironie: "Știu eu ce-o să zică-acuma cei mai cinici dintre voi. - Ați văzut în Primăverii vreun bloc confortul doi...?!" Așadar, numai cel care poate renunța la "cinism" - în cazul de față, încăpățânarea de a pretinde textului să transcrie, în nud, realitatea - va gusta din savoarea Suburbanelor... Realul este un pretext și poate fi regăsit în măsura în care cioburile mai pot conserva, în parte și "infidel", imaginea chipului reflectat în
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
spiritul maniheist al romantismului Biedermeier. Singura excepție ar fi o soluție neexploatată până în 1865, și anume, răcirea progresivă, decristalizarea sentimentală din La gura sobei. Excesul romantismului este amendat în cazul de față de un realism care substituie patetismul cu un anumit cinism. Dinamica relațiilor dintre personaje este contextualizată de Andrei Bodiu prin intermediul unor instrumente bine articulate, furnizate de studiul Istoria vieții private, coordonat de Aries Phillipe și Duby Georges. Astfel, salonul, ca spațiu care găzduiește disputele din "societatea privilegiaților", este orizontul de
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
de "comun". Vă imaginați sute de femei urlând până dincolo de voce, "vrem..." sau "dați-ne...", că se speriau satele din împrejurimi. Chiuiturile femeilor pe la unele nunți sunt și ele isterice, dar nici nu se compară. După istovirea de strigăte, începea cinismul gardiencelor pe coridoare: "Pe noi ne așteaptă bărbații peste o juma' de ceas cu ea în sus. N-avem decât să ne aruncăm în țeapă. Mde, dacă voi nu v-ați văzut de treabă..." Andra se străduia atunci să devină
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
fie mama, tata, mamaie, nu mă interesează, o vreau! Pot să fiu eu, I don’t fucking care, o vreau în cătușe! ACUM! Mulțumesc! Până n-o văd, o să continuu să cred că mă mințiți în față, cu nesimțire și cinism!
O vreau pe Regina Vămilor, chiar dacă e mama! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21281_a_22606]
-
Oare putem ? Am prezentat o definiție într-un comentariu pe 23 septembrie, domnule Bucurenci. Pauză, niciun răspuns. Pe 13 septembrie erați mult mai dornic să răspundeți cititorilor. Acele animale nu sunt eutanasiate,sunt omorâte.În România -cu bestialitate,aiurea-cu cinism. Măcar asumați locuțiunea. Iar omul,ca să trăiască în ziua de azi,chiar nu trebuie să omoare animale. O face pentru că vrea,nu pentru că trebuie. Cu mare tristețe constat cât de limitat este orizontul dvs. de gandire d-le Bucurenci. Să
Eutanasierea câinilor și demnitatea omului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82388_a_83713]
-
disprețul întregii comunități internaționale, a lui Litvinenko (fostul agent secret care a refuzat să ducă la îndeplinire și a dat în vileg ordinele de executare a unor oponenți ai lui Puțin), persecutarea lui Hodorkovski întregește portretul unui dictator al carui cinism este egalat doar de propria sete de putere. Merită să citiți scrisorile lui Hodorkovski. Îmi pare rău că n-au fost traduse mai multe, nici în română, nici în engleză. Iar dacă încă mai aveți îndoieli că viața deținuților politici
Scrisorile lui Hodorkovski by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82600_a_83925]
-
noapte își permit “tancuri” de sute de mii de euro în care ei și copiii lor sunt în siguranță, iar pe amaratul cu o Dacie fără airbaguri care circula regulamentar n-are să-l păzească decât Dumnezeu. Mă puteți acuză de cinism sau răutate pură, dar n-am niciun strop de milă pentru beizadelele care se înfig cu 150 km/h în stâlpi și pomi, nici pentru părinții lor inconștienți care le plâng la căpătai după aceea. Faptul că poliția e coruptă
Crăciun fără victime by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82660_a_83985]
-
noapte își permit “tancuri” de sute de mii de euro în care ei și copiii lor sunt în siguranță, iar pe amaratul cu o Dacie fără airbaguri care circula regulamentar n-are să-l păzească decât Dumnezeu. Mă puteți acuză de cinism sau răutate pură, dar n-am niciun strop de milă pentru beizadelele care se înfig cu 150 km/h în stâlpi și pomi, nici pentru părinții lor inconștienți care le plâng la căpătai după aceea. Faptul că poliția e coruptă
Crăciun fără victime by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82660_a_83985]
-
de la noi @ monica hanganu - Tu nu ai prea mare încredere în oameni, așa, în general, nu? Să spui despre cineva, care e recunoscut de toată lumea că fiind un om deosebit, că e de fapt fățarnic mi se pare de un cinism feroce. Zic întâi să vezi emisiunea și apoi să te decizi dacă Monica Anghel merită catalogata doar cu: “...condiția normală a unui om civilizat este să spună bună ziua , să fie disponibil , etc...astea nu sunt calități , asta e educație...” Și
Un om de bun simţ by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82655_a_83980]
-
înafara faptului că am afirmat că la radio nu-mi place ).. eu spun doar atât : am ajuns foarte rău ,daca reprezintă un lucru extraordinar , faptul că o persoană este educată , civilizată , etc. , fie ea și Monica Anghel . nu știu unde ai găsit “cinismul feroce” ? N-a greșit nici Monica Anghel pentru că a fost normală și nici Dragoș pentru că scris despre asta ...am vrut doar să atrag atenția asupra faptului că am ajuns în situația mizerabilă să elogiem pe cineva când se comportă cu
Un om de bun simţ by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82655_a_83980]
-
nu avea nici o legătură cu primul Coriolan, cu excepția păstrării aceluiași tip de perspectivă, deși se schimbă și aceasta în ultimul capitol, Fotoliul-pat și o fotografie, destul de liric și de optimist, încheind cartea cu o fericită regăsire a normalității prin iubire. Cinismul micului funcționar din prima parte a cărții și ironia din a doua parte au o justificare comună: sancționarea prin rîs a unei lumi în care totul este anapoda, anormalitatea și automatismul (verbal și comportamental) reprezentînd norma. Atît în prima cît
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
cel mare și singurul - armonia?" (Un artist). Armonia, sigiliu al vieții intrate în tiparul unui mecanism, pe care Caragiale încearcă nu o dată să-l înțeleagă și să-l exploreze, cu ,nava" ficțiunii. De data aceasta, nu e nici umbră de cinism la mijloc, ci doar o fascinație îndurerată: , Cînd era în culmea funcționării, mașina cea admirabilă s-a stricat: regulatorul, care avea de la început în aliajul său un punt țicnit, s-a frînt în toiul mișcării: Ťorganele erau sfărîmate și maestrul
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]