229 matches
-
ce-o dă pe gât, ahhh, se scutură și-arată din nou neștiutorilor paharul, cu fundul în sus de data aceasta. - Priviți-l! Priviți-l! Bă, uitați-vă! Ei? Toți întind gâturile. E la fel ca primul, poate mai puțin ciobit. Seamănă cu paharele lor. Făcute toate la Buhuși, înainte ca fabrica să dea faliment. Anatol se bucură sincer de fâstâceala admiratorilor și păstrează câteva momente tăcerea. - Ei?... Capete de rând, creiere proaste de bibilici, mâncători de ștevie, izmene bortelite... se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
timp. Imaginile cu găurile-closet erau Însoțite de o voce care spunea că până și cea mai mică sângerare era semn de moarte. Acum că erau expuse Într-un muzeu, marginile găurilor erau dezinfectate; pe alocuri betonul era scorojit, crăpat sau ciobit, Însă, cum nimeni nu-și mai făcea nevoile acolo, nu era deloc murdar. Niște simple găuri, care apăreau pe peliculă la nesfârșit, Încât la Început nu mi-am dat seama ce erau. Când am realizat că era vorba de toalete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
menajeră hotel 5*****, director de bancă, stewardesă, curvă de lux, poetă. Ana, dacă mai greșești o singură dată, te pun în zid, glumea doctorul făcându-i cu ochiul. Biroul era mic: trei scaune, un ficus în două frunze, o oglindă ciobită, o reproducere după Luchian (florile miroseau a diazepam), un registru de consultații cu marginile flendurite, un portdocument, trusa de rechizite, un cuier cu vreo 6 halate jegoase, două din monton gri, celelalte din pânză de in nealbită. Ana stătea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
face milă de noi și ne dăruiește un biberon. Vrei să bei? A scos de sub cartoane o sticlă de vin și mi-a întins-o. Am băut fără să mă gândesc la gura care se așezase mai înainte pe marginea ciobită, am băut gândindu-mă la tata. Tata care murise pe stradă, căzuse printre oameni, alunecase pe oblonul unui magazin închis, ținându-se cu mâna de gâtul din care viața se scurgea. Înainte de a mă îndepărta, i-am dat bani, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
unei taverne; o Împinge, coboară câteva trepte acoperite cu nisip, ajunge Într-o sală cu tavanul jos, prost luminată. Pardoseala e de pământ jilav, băncile - nedeslușite, mesele - spălăcite. Comandă un vin sec de Kom. I se aduce Într-un ulcior ciobit. Îl soarbe Îndelung, cu ochii Închiși. Trecută mi-e binecuvântata vreme a tinereții, Ca să uit, Îmi torn vin. Amar e? Așa mi-e pe plac, Această amăreală e gustul vieții mele. Dar dintr-odată Îi răsare-n minte o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o de la reduceri zilele trecute și pantofi negri cu toc, absolut superbi. Am fost foarte încântată de dimineață când m‑am văzut în oglindă. Însă acum că Elinor mă scrutează atent, îmi dau brusc seama că am o unghie ușor ciobită, pantoful are o mică pată într‑o parte - și, o, Dumnezeule, ce e aia care îmi atârnă de la fustă, o ață? Să încerc s‑o rup repede? Îmi pun mâna în poală cu un aer firesc, pentru a acoperi ața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să sugem lapte de la țâța ei rotofeie.,, Antoniu dă din mână a lehamite, după care pufnește din nou În râs cu gândul la mâncare. Bâjbâie după un capăt de lumânare pe care-l aprinde lipindu-l de fundul unei cești ciobite. Ce faci Kawabata? Somnolezi ca nesimțitul? Domnul ți-a trimis toate bunătățile astea și tu dormi, prostălăule, minte de ocnaș. Înfruptă-te ! O să poți Însfârșit, visa lucruri Înălțătoare, fără să te chinuie foamea,,. ,, Dați Domnului gloria Numelui Său! Adorați-L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Întrebarea și-l roagă să o repete, nu Înainte de-a face câțiva pași fără rost prin fața Încăperii. Ben nu se mai obosește să adauge nimic. Plăcințica spală cu sârg. O Albă ca Zăpada printre munți de cârpe și obiecte ciobite pe care le curăță frenetic Îndreptându-se din când În când de spate și privind cerul. Seara, de un albastru incert se lasă ușor, pe nesimțite ca un văl mătăsos. Plăcințica și-a terminat treaba, a Întins pe crengile unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
surâzând, cu o țigară Între degete, instantaneu tipic al perioadei interbelice, când țigara și ceasul de la mână, deveniseră obiecte de recuzită . O figură simpatică, luminoasă care-i dă lui Antoniu sentimentul că nu e singur. Într-un vas de ceramică ciobit, au rămas din vremea În care cineva se mai Îngrijea de soarta cavoului, niște flori uscate, peste care par să fi trecut arșițe năucitoare și vânturi deșertice. În prima noapte În care locuiesc În cavou, Îmi amintesc de mama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
le-am uns cu tămâie, ca să-mi îmbălsămez mintea cu gânduri curate. soarele toamnei îl storc între degete, mustul lui auriu îl degust cu nesaț. în mine se rânduiesc drojdii mai vechi, sub transparența lui de aramă topită. două pumnale ciobite, ochii mi se înfig în departe, în sternul seninului, privirea mi se încovoaie, cu neliniștea ei îl mânjesc. ca apa, seninul se-nchide peste spinii privirii și-i preschimbă-n sidef. nepoftita fiară când nu pot să scriu, ce tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
doar Într-o cămașă a lui, Încheiată strâmb pe sânii mici, ușor muiați (doar alăptase deja de două ori), deschisese larg ferestrele, nepăsătoare la cei care o zăreau din mansarda de vizavi, și, În timp ce aduna scrumierele pline, farfuriile murdare, ceștile ciobite, turuia planuri despre viitoarea lor casă, despre viitoarea lor viață comună. Iar el asculta, flatat, ca de vestea unei avansări: confundase atunci perseverența Christei cu devotamentul și dragostea cu dorința lui de legitimitate În țara de adopție? * —...Plecarea asta te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
comune. Dar nu am mai recunoscut nimic din locuința elegantă care, În copilăria mea săracă, mă epata cu luxul ei. Acum era delabrată și murdară. Omobilă relativ nouă, dar ieftină o Înlocuise pe cea veche. Obiectele vechi erau prost Întreținute, ciobite, tot ce fusese de valoare a fost vândut În anii de restriște, așa cum ai făcut și tu când a trebuit să te Întreții singură... —...acest Cristian trebuie să fie un bătrân celibatar, plin de ticuri... I-o spune râzând, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ca acelea pe care le găsești în deșert, cum ar fi Sfinxul - care nu ascunde decât un gol imens, o ignoranță totală, și care naște mari îndoieli în privința înțelepciunii sale. Luând-o la stânga din hol, printr-o ușă cu clanța ciobită, se ajungea într-un coridor lung, pavat cu piatră care înconjura jumătate de casă. Charlot își amintea că în copilărie mâncarea adusă din bucătărie, prin acest coridor, nu ajungea niciodată fierbinte la masă și că tatăl său avea de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
început de picoteală, în zgomotul roților, amplificat de traversele unui pod. Nu mi-a trecut niciodată prin minte cum trenul comprima noaptea. Fata din compartiment, redevenită matură, se arunca icnind după sacul ei uriaș din spațiul de bagaje. În oglinda ciobită își drege cu mișcări iuți fața, de o paloare care mi-o face încă o dată familiară, sugerându-mi că nici ea n-a dormit totuși cum trebuie. Mie mi-e mult mai ușor să cobor în Constanța, cu geanta ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
M-am ghemuit în patul de alamă de sub icoană și mi-am băgat mâinile murdare între picioare. Îmi amintesc cum becul de pe stradă lumina rama ovală de deasupra mea. Simțeam o palpitație caldă. O palpitație ce nici cu o cărămidă ciobită nu putea fi oprită. Stăteam acolo ca pe un butoi. Încă nu v-am spus că omul cu care trăiam se numea Eberhart. Îmi plăcea cum îl cheamă. Nu i-am spus niciodată pe nume. În general, nu ne spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ne oprim dinaintea unor pietre, năpădite de iarbă galbenă, iar ghidul ne spune: Aici a fost lupanarul". Aflăm că efesienii aveau un bordel cu două etaje. La primul etaj, erau primiți clienții. Femeile așteptau la etajul superior. Fresce, mozaicuri, coloane ciobite, capiteluri răsturnate (Efesul a avut parte și de incendii și de cutremure), sarcofage de piatră, vase de pământ ars, o splendidă sculptură reprezentând o Nike înaripată, un orologiu solar, trepte tocite de pași... Dar, pe alocuri, am o senzație de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mulți ani. Prin urmare, fiecare penetrare a lui Bull se răsfrânsese asupra lui Alan la un nivel profund, penetrându-l cu realizarea morbidă că ființa sa sexuală e una plicticoasă, lipsită de viață, o marionetă produsă în masă, cu vopseaua ciobită și cu sfori fragile. Desigur că era la fel cum fusese dintotdeauna. Testiculele i se întăriseră, se umflaseră și se umpluseră cu lichid. Imediat după punctul culminant, Alan simțise că Bull îi era supus o dată, de două, chiar de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
folosi toaleta. Aparatul de aer condiționat Vent-Axia gemea, iar afară, în lumina veche și crepusculară, se răsteau voci cu accent cantonez, ceșcuțele de zinc se ciocneau între ele, ciocanele uriașe pentru frăgezit carnea de rață izbeau: „poc“. Bull studie toaleta ciobită, semnul cu „Apă nepotabilă“ de deasupra chiuvetei ce stătea să cadă, urmele de cocleală, șnurul de la toaletă, făcut din fire de nailon odinioară împletite, care se desfăcuseră și acum atârnau în dezordine și, în cele din urmă, rugina care izbucnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cred că Selina ar putea rămâne împietrită în fața unei măgăoaie de camion, în timp ce șoferul nu și-ar lua ochii nici măcar o clipă de pe țâțele ei. Pe lîngă viol, Selina se teme de șoareci, păianjeni, câini, ciuperci otrăvitoare, cancer, mastectomie, căni ciobite, povești cu apa adâncă, incendii, aftă, sărăcie, fulger, sarcină extrauterină, rugină, spitale, șofat, înot, zbor și bătrânețe. Nu mai are slujbă: nu mai are bani. Are ori douăzeci și nouă de ani, ori treizeci și unu, ori, poate, treizeci și trei. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
au lanțuri și asta au și încercat să facă. Numai că acest maestru al lanțului a mai lansat câteva lovituri bune, după care i-a luat la rând pe cei doi, zornăind din toate cele patru membre. Ah, e umbra ciobită ca a unei insecte, lăsată de mâini și de picioare când pericolul se ivește pe neașteptate. A fost ceva pe gustul meu, deși loviturile de karate erau strict pentru un spectacol de televiziune, fără eficacitate în lupta de stradă. Pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Grea, grea de tot. Eu și cu Martina am fost la tot felul de expoziții. Am fost la o expoziție constructivistă undeva în East. Prăjini tremurătoare de Armindeni, și corturi indiene de bârne, îndoituri spastice de beton și oțel, pisoaruri ciobite. Am fost la o expoziție modernistă nu departe de Park. Cărți de joc sfâșiate, piese de șah, table de la jocul de table, și cioburi de zaruri, rebuturi ale trișatului, ale norocului. Mă simt obligat să-mi manifest entuziasmul față de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai e nici un nenorocit de ban. Mi-am deschis mâinile spre cameră și mobila ei, spre computer, spre măsuța pentru băuturi, spre candelabru, spre New York. — Cine plătește toate astea? — Tu. — Oh, ce ai făcut? M-a privit amuzat. De pe dinții ciobiți s-a desprins explicația peltică: — Am patruzeci și cinci de ani, Slick. * Nu au reușit să mă oprească la ușă, din cauza avântului pe care îl aveam în clipa aceea, și am țâșnit gâfâind în stradă și am alunecat, și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
politico-polițistă pe cinste. A trebuit să hotărască imediat, ce este de făcut cu parcarea subterană ce se construia în București, unde după trei săptămâni de săpături, lucrătorii de la parcarea subterană au dat peste niște ziduri și peste ceva oale mai ciobite. Băsescu a decretat imediat, că situl arheologic respectiv este o pivniță plină cu murături din secolul XVIII și fiindcă nu avea și butoaie cu vin, săpăturile vor continua, numai că trebuie instalat un paravan, ca să nu râdă lumea de muncitorii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
departe, se lasă bătută de fulgi, ca într-un joc, aleargă prin iarnă, mută nămeții la Pol, dar când se apleacă pe ziua cea albă vede femeia căzută-n zăpadă, cu mâinile întinse a rugăciune, Ninge-n Decembrie, ninge. Oglinzi ciobite S-a deformat oglinda concavă a vieții, pe la colțuri au apărut crăpături, destinul a încercat să le chituiască vremea asfințise de mult. Nimic din splendoarea ființei nu reflecta spre mine, speranțe, ochii albaștri și triști umbreau așteptări pe ninsoare, chipul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
biata Nellie? Niciodată! știi că n-aș putea niciodată să fac asta. De ce mă mai obosisem? Mama avea un sentiment ridicol de loialitate față de obiecte. Puloverele vechi nu erau niciodată destul de vechi ca să nu mai poată fi cârpite, iar farfuriile ciobite aveau „personalitate“. Niciodată nu mă putusem decide dacă sentimentele astea veneau din rădăcinile mamei, care erau pe Mayflower 1 sau dintr-un spirit de frugalitate pe care-l dezvoltase pe parcursul anilor în care se chinuise să întindă de bani. (De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]