877 matches
-
de șpringari, La putere se rotesc Și zic că ne cârmuiesc. Partidele cu-artistc har Se unesc majoritar, Frățește împart ciolanul Numai ca să iasă banul. Partidele în opoziție Fac mereu o coaliție, Și cu veto își fac planul Râvnind mai avid ciolanul! Partidele în număr mare Prin vot primesc atestare, Să conducă prin rutină Țara-n drum către ruină! Partidele prinse-n vrie Fac de român bășcălie, Că-i supus și mereu mitic, Blând, fricos, dar mioritic! Referință Bibliografică: Mândria țării / Constantin
MÂNDRIA ŢĂRII de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384573_a_385902]
-
vreo 30 de oameni! Inclusiv, cei sub acoperire au părăsit instantaneu clădirea. O parte din cei care luaseră arme le-au lăsat pe scări și au fugit. Cu frica ne te joci! A doua zi au revenit cu sutele. După ciolane! Mai am o singură remarcă la cele înmtâmplate acum 25 de ani. Cei implicați voluntar în conducerea orașului și a județului (CPUN), între 22 dec 1989 și 31 iulie 1990, au predat la cheie, fără nicio distrugere tot ce-și
TABLETA PLUS (89): SE ÎNCHIDE CERCUL ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384613_a_385942]
-
aruncă peste labele întregii familii leonine. Ca să nu răcească. Apoi se încovrigi peste labele lor. Ca să le-ncălzească. Îndrăznii la urechea lui nea Martin: - Dumnealor vin direct de la vânătoare? - Ei, ași! De la grădina zoologică. Niște plictisiți și fandosiți! Cușcă... confortabilă... ciolanul, ciolan...Și nu pot să-l sufăr pe moftangiul ăsta de Lup! Mă rog, ce urmărește dumnealui? Un ciolan mai mare? O cușcă mai luxoasă? Doar n-o fi vrând să locuiască în cușca leilor! - Am auzit că-i face
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
peste labele întregii familii leonine. Ca să nu răcească. Apoi se încovrigi peste labele lor. Ca să le-ncălzească. Îndrăznii la urechea lui nea Martin: - Dumnealor vin direct de la vânătoare? - Ei, ași! De la grădina zoologică. Niște plictisiți și fandosiți! Cușcă... confortabilă... ciolanul, ciolan...Și nu pot să-l sufăr pe moftangiul ăsta de Lup! Mă rog, ce urmărește dumnealui? Un ciolan mai mare? O cușcă mai luxoasă? Doar n-o fi vrând să locuiască în cușca leilor! - Am auzit că-i face curte
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
la urechea lui nea Martin: - Dumnealor vin direct de la vânătoare? - Ei, ași! De la grădina zoologică. Niște plictisiți și fandosiți! Cușcă... confortabilă... ciolanul, ciolan...Și nu pot să-l sufăr pe moftangiul ăsta de Lup! Mă rog, ce urmărește dumnealui? Un ciolan mai mare? O cușcă mai luxoasă? Doar n-o fi vrând să locuiască în cușca leilor! - Am auzit că-i face curte leoaicei! chițăi veverița. - Da de unde! guiță purcelul. Leoaica iubește un mistreț care a râmat toată grădina și a
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
-te și ia furca Și stând ca să te hodinești, / Poți până-n zori să isprăvești Fuioarele de tors. Socot / C-ai să pisezi mălaiul tot Și că sfârși-vei, negreșit, / Și aste pene de strujit. Eu am să mă întind puțin. Ciolanele de-abia mă țin. Cu nunta voastră m-am trudit / Și tare mult m-am oboist. Tu ține minte că, mereu, / Precum un iepure dorm eu! Pe lângă ăști doi ochi, măi fată, / Să știi că mai am unul. Iată, Ochiul
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
chiar și beldiile, erau uscate și folosite pentru hrană. Deși aveam numai vreo șase ani, țin bine minte foametea îngrozitoare din 1944. Săpam rădăcini de buruieni... De obicei, nici nu le fierbeam, le mâncam așa crude. Rămăsesem numai pielea și ciolanele. Biata mamă umbla ca o umbră. Și parcă toate aceste nevoi nu ne-ar fi fost de-ajuns, peste mine și mama a dat și tifosul. O lună și jumătate am zăcut la spital”. Frățiorul mai mic rămăsese în mila
MARTIRAJUL ROMÂNESC COPII AI DEPORTĂRILOR [Corola-blog/BlogPost/92928_a_94220]
-
lui contemporan și limbă de altădată îi dau un aer straniu de întors în timp. Înțelege româna perfect dar nu vorbește bine, părinții vorbesc și acum în casa acea limbă română ușor desuetă. Îi plac sărmăluțele cu mămăligă, fasolea cu ciolan afumat, gătește desăvârșit, mai ales mâncare arăbească. Conduce mașina părinților săi, un Subaru adaptat pentru persoane cu dizabilități. Toți din familie au deficiențe de mers. Timpul scurs de la nașterea lui și până la vârsta primilor pași a fost un supliciu pentru
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
era cam mare, doi dintre ei cerură respectuos să se așeze pentru niște minute la masa lor. Nu voiau să bea, ci doar să mănânce și, primind acceptul să rămână, comandaseră fiecare câte o porție de iahnie de fasole cu ciolan de porc. Vorbeau cu capetele aproape lipite, pentru a nu-i deranja pe ceilalți doi comeseni. Valentin le privea mâinile butucănoase, cu cicatrici vechi și răni mai noi, între degetele cărora furculițele de aluminiu păreau niște unelte de jucărie pentru
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
Preacuvioase Metodiu, grăi cel tânăr cu sfială, dar nu fără o zâmbire scurtă în colțul gurei, îi fi și matale ostenit de atâta cale. Să stăm oleacă întru Domnul. — Domnul a dat, Domnul a luat! oftă cel bătrân, așezându-și ciolanele turcește. Fiule, urmă el scoțând de mâncare, să dăm trupului ce-i al trupului, căci fără dânsul sufletul este egal cu zero. Ia și îmbucă! Prânzul lor fu simplu: două frunze de măcriș, trei prune uscate, un boț de mămăligă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
luminăția-ta, de la noi de la Rarău. Episodul 39 SCURTĂ îNTREVEDERE CU SULTANUL — Vă mulțumesc din inimă! - spuse sultanul adânc mișcat. Dar stați jos, vă rog, stați turcește, simțiți-vă ca acasă. Cei trei moldoveni și viziriul se așază încrucișându-și ciolanele. Măi să fie! - zise sultanul privind desaga. Piatră ponce! Tocmai ce-mi trebuia! Cine-a fost cu ideea? — Eu! - răspunse spătarul Vulture într-o turcă perfectă. — Cum te cheamă? — Vulture, luminăția-ta - răspunse spătarul. — Și ce rang ai, voinice? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
parapet: Cuvioșiile voastre, Vodă, cu neostoita-i înțelepciune, doarme momentan, dar sunt treaz eu. Poftiți înăuntru. O, biată țară a Moldovei! Pe mulți venetici oploșita-i la sânu-ți, multe guri venite de-aiurea îndestulat-ai și mulți și-au lăsat ciolanele pe mănosul tău pământ! Unul din aceștia, și nu ăl de pe urmă, era Frederico Ximachi, fiul unei roabe genoveze și al unui negustor grec din Corynt, mâna dreaptă a lui Sima-Vodă, după ce, într-un anumit fel, îi fusese piciorul stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
inclementă a țânțarilor, cât și temperatura îndeobște scăzută a nopții, el nu i-ar sfătui pe îngrijorații săi oaspeți să doarmă afară, ci îi rugă să vină înăuntru în. colibă, căci se va găsi un colțișor și pentru ostenitele lor ciolane, colțișor în care el amenajase deja un fel de așezământ din ceea ce li se spune popular „niște paie”. O satisfacție adâncă se putu imediat citi pe chipul moldovenilor; într-adevăr asocierea frigului cu întunericul era o operă măreață, dar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nici bătrânelul nu insistă, căci se vedea cât colo că hotărârea sa de a rămâne în sala de mese până la micul dejun pălea în fața imaginii neașteptate ce i se ivise în minte și-n care se vedea vârându-și urgent ciolanele sub pătură și scoțând de sub mizera pernă un coltuc de pâine ascuns acolo de la prânz. — Să mergem la culcare - glăsui Metodiu - că dacă stomacurile ne sunt goale, capetele măcar ne sunt pline de somn. Se sculară rând pe rând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dohot. — Ramza-Pașa mai e în Ieși? - întrebă Vodă. — Mai - răspunse venerabilul Samoilă - și dacă Măria-Ta vrei să ne fii domn, întâi gândește-te ce să-i spui și să-i dai turcului, apoi gândește-te, rogu-te, și la ciolanele noastre, că eu am înțepenit de tot stând așa. Ori taie-ne, ori scoală-ne, numai nu ne ține în halu’ ăsta. — Bine, sculați-vă - zise Barzovie. Ia spuneți-mi, cum e țara acum? — Cum ai lăsat-o - răspunse Samoilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ți țrîntește ușa-n nas, da cînd vine o nespălată d-aia cu puradeii după ea or una de ține ochii Închiși și zice că-i oarbă numa ce-i vezi că scoate pieptul ardelenesc și-i dă sau un ciolan afumat, de ce agonisește tot omu, Își rupe de la gură c-așa ie românu milos, da ia să-i ceri bani să trăiască și iel mai civilizat, aș, nici nu vrea să auză, nu văzuși că n-a dat nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cum de poți tu s-o ții sub observație nestin gherit? Dar mai ales cum de nu te ia și pe tine? Cum faci de pe tine te iartă? Tu nu ești tot om? Ori poate că nu-i place gustul ciolanelor bătrâne? Ochii lui Calistrat aruncau acum fulgere. Se ridicase de pe laviță și ridicase toiagul amenințător spre polițist. Părea dintr-o dată mult mai înalt decât înainte și avea o privire sălbatecă. Ileana interveni imediat și calmă tensiunea dintre cei doi: Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
butucul roții și doagele la poloboace și putini, tot așa punea cap în cap oasele și le lega cu lopățele. El are multe reușite și vindecări: Bădăluță Floarea a avut legătura ruptă dintre claviculă și omoplat. Gheorghe Drăgan, meșterul de ciolane, i-a pusă oasele la loc, a legat locul strânsă cu o cârp înmuiată în rachiu. Tot așa, Raveca Cucu, dintr-o căzătură la prag și-a zdrobit fluierul piciorului și vindecătorul, Solomonarul satului, a pipăit locul și a potrivit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
taie nimic, aranjează, pune în lopățele și, când știe el că s-a vindecat, scoate lopățelele și dă drumul omului sănătos. Așa s-a întâmplat cu Gheorghe a lui Pavăl care și-a sfărâmat piciorul la pădure. Dar asta cu ciolanele, nu-i descântec, e știință, păcat că Gheorghe a lui Iftenie Cucu nu s-a făcut doctor. Gheorgheciolănarul l-a învățat pe nepotu’su Ghiță a lui Drăgan care a făcut armata la cai, la cavalerie și a învățat câte ceva
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cavalerie ceva acolo, om de ajutor, iar doctorița, prin știința ei știe mult mai mult decât mătușa Floarea, parcă tot ar fi necesar în sat un Gheorghe al lui Iftenie Cucu, să nu mai umble oamenii pe la Bacău pentru un ciolan rupt. IX. 2 Asigurarea stșrii de sșnștate a populației. Circummscripția sanitarș Filipeni O lungă perioadă de timp, câteva sute de ani, niciun locuitor de la țară, de prin sate, dar și din târgurile țării, nu s-a știut de existența medicilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la gură pentru a se face auzit mai bine. Azi nu-i zi de târg și nu se intră până-n ora a treia. Trage-te cu pungașii tăi departe de ziduri, că de nu, ies cu straja să-ți mângâiem ciolanele. - Blestemat fecior de cățea, urlă Dante descălecând mânios, cu repeziciune. Mișcarea neașteptată și strigătul speriară calul, care se smuci Într-o parte brusc, făcându-l să piardă sprijinul scării. Ateriză cu toată greutatea În noroi, ridicând stropi și abia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se ivească o vedetă ? Câți pomi răsar aiurea-n necuprins, pe-atâtea locuri neștiute ? Dar câți ne sunt de folosință prin rodul lor bogat de fructe ? Din câte bogății există pe binecuvântata Terră, nu cred că toți au bucuria unui ciolan la care speră ! Cade-n apus lumina zilei, unde mereu și-are sfârșitul. Noi ne trezim cu noi speranțe, că iarăși vine răsăritul. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: RĂSĂRITUL, poezie de Ion I. Părăianu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN
RĂSĂRITUL, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364285_a_365614]
-
și cu grumazul frânt;/ din rărunchi și străfundul inimii strig:/ „Părinte, nu mai pot,/ mă soarbe pustiul,/ și vârtutea din duh/ nici aceasta nu este cu mine;/ mi-e frică, mi-e foame, / mi-e sete, mi-e frig./ Învelește ciolanele mele/ cu pătura Ta de somn și pământ./ Facă-se voia Ta/ chiar dincolo de moarte/ că iubitu-Te-am foarte.”// Pe când se ruga/ Iov/ a văzut la răscruce/ pe Fiul Omului/ căzând prima oară sub cruce./ Închise ochii și, oftând
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
Alpii Austriei, același castel, aceiași oameni, cinci ani mai târziu. Lipsea doar nemernicul de șarpe. Neregretat însă! Profiturile companiei ajunseseră la un maxim istoric. Președintele fu decorat cu ordinul Serviciu Credincios, în grad de Mare Ofițer cu Spade, Eșarfă și Ciolan (scuze!) Colan. În discursul de mulțumire aminti că nu există nici o speranță ca în următorii o sută de ani să se descopere antidotul virusului, și că este momentul să se treacă la etapa finală a planului. Infectarea întregii populații a
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
scăpă și de control, Frate, la aeroport, Tocmai bun pentru export ; Cățeluș cu păr buclat, Stând la umbră a visat Covrigei cu mac, cu sare, Peste mări, peste hotare, Mulți și calzi, așa grămadă, De se-nghesuiau pe coadă Și ciolane, da’ babane Și volane, de merțane, Din cer că picau frumos, Să le ia, doar,de pe jos, Pe alese, pe culese, Fără jene între fese... Dar să nu o mai lungesc, Ce să vă mai povestesc !... Cățeluș cu păru’ creț
VIS DE EMIGRANT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367933_a_369262]