1,570 matches
-
sete de dragoste. Nu poftă, nu nesaț, nu lăcomie. Fără dragoste nu pot găsi lumii nicio justificare. Iluzoriu este tot ce mi-ai dat amanet, Stăpâne! "Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui." Jupiți-mi pielea pânză pentru corăbii, ciopliți din oase catarge, din coaste vâsle, învingeți potopul, trimițându-mi gândurile păsări, aprindeți-mi în ochi faruri și puneți-le la marginea mări, modelați-mă după cum bate vântul, dar lăsați-mă dracului cu miluitul! Mi-e scârbă de mila voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în doi ca o amăgire. Petru privea cenușa. La marginea vieții este ca într-o sală de spectacol, poți închide ochii ori de câte ori pelicula îți amenință memoria, poți să-i deschizi puțin câte puțin o metamorfoză voalată aplaudă. Noe și-a cioplit arca înspăimântat fiind de obsesiile sale. Noe a fost primul filosof al lumii, el și-a modelat corabia precum Dumnezeu a modelat omul, plecând de la imperfecțiunea de a pluti. Noe a cioplit mereu cu gândul la uscat și nu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
puțin o metamorfoză voalată aplaudă. Noe și-a cioplit arca înspăimântat fiind de obsesiile sale. Noe a fost primul filosof al lumii, el și-a modelat corabia precum Dumnezeu a modelat omul, plecând de la imperfecțiunea de a pluti. Noe a cioplit mereu cu gândul la uscat și nu la apă, așa cum Dumnezeu a plămădit lutul cu gândul la înger, și nu la om. Dumnezeu și Noe s-au apucat de lucru așa, pur si simplu, dintr-un sentiment de solidaritate masculină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu vederea decorul cracilor desfăcuți. Doctore, sunt depășite toate experimentele tale. Ok, să presupunem că ai dreptate. Ce-ar fi să vorbim despre vise? Ai fost adolescent, ai visat cu ochii deschiși, ți-ai modelat visele precum Noe și-a cioplit arca. Dumnezeu nu putea gândi potopul pe cât de bine meștereai tu iluziile. Amintește-ți, stăteai tolănit în pat cu ochii întredeschiși, luna intra printre șipcile gardului, pe sub ușă, între cearșafuri, luna era cel mai bun sfetnic. Până la miezul nopții, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Lipeai buzele de ea când erai mic și desenai cercuri. Busuiocul de sub grindă mai cară roua botezului pe frunze, ciupicii din lână, împletiți de bunica, pășesc copăcel prin tindă. Uite lingura din lemn: erai singurul nepoțel pentru care bunicul a cioplit o lingură, ceilalți mâncau cu linguri din aluminiu, se cocleau în laptele cald, a ta era mereu galbenă. Privește, copile, au crescut frunze de fag pe ea! Măcar de dragul decorului deschide ochii. Îmi vorbești despre o patrie ce nu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de el. Să-l îmbrăcăm în sutană și să-l facem călugăr! Nimic mai simplu, îl facem credibil, îl ajutăm să ridice o mănăstire, un hram cât toată nădejdea lumească la un loc, îl facem ctitor, inventăm niște sfinte moaște, cioplim o troiță la crucile drumului, găsim noi două-trei babe care să leșine la comandă (câți draci nu a scos domnul maior din burghezi), niște ședințe de exorcizare, niște minuni în noaptea de sfânt Vasile, un semn în icoană și gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tale, Stăpâne, m-ai modelat după propria-ți semănare. Totuși eu am rămas cu eticheta de om pe frunte, precum un ocnaș însemnat cu fierul roșul, pe când Tu te numești Dumnezeu și când dormi, pentru că pe tine nu te-a cioplit nimeni după vreo schiță a unui posibil antemergător al Universu-lui. Doamne, chiar dacă purtăm aceeași cămașă, rogu-te, nu-mi judeca păcatul după calapodul sfinților tăi, păcatele mele strâng în jurul inimii ca un cerc de foc, și nu ca un zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
întotdeauna fiecare ar fi vrut să aibă piatra numai și numai pentru el : unii, s-o studieze, alții, s-o folosească pentru nebănuitele puteri pe care probabil le avea, alții, să vadă cum era făcută poate reușesc și ei să cioplească una la fel, iar alții... gata s-o fure, ca s-o promită tuturor și s-o țină pentru ei. Dar n-a fost să fie așa. În anul acela, iarna a fost mai grea ca niciodată. Era un ger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cum să-i spui că Iisus se jertfește pentru păcatul omului și că nimeni nu-I ia viața, ci El și-o dă, de bună voie ?! Îngerul iubește. Și nu înțelege. Oamenii înțeleg. Dar, oare, mai iubesc ? Vedeți, de asta cioplesc de fiecare dată, la ieslea pe care v-o dăruiesc, un înger mic deasupra. E îngerul pe care nu-l găsisem atunci. Ca să ne aducem aminte. * Bătrânul terminase povestea. Ne uitam uimiți la îngerul care-și desfăcea aripile deasupra ieslei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lui? ― Tudor, fiindcă Toader i se spune bunicului său acolo, la Pomârla. Și sună dur! Toader Toaibă! Știi tu ce e aceea o toaibă? De fapt, În ucraineană i se spune toaipă. Este o secure, mare cât o lume, pentru cioplit grinzi. ― Asta n-o știam. Dar numele Tudor i se potrivește. ― Mă bucur că am căzut de acord atât de repede. Spune-i „omului” că din acest moment este domnul Tudor Toaibă. Sărută-l pe obrăjor și din partea mea. Eu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
drumeag la dreapta și s-a oprit. La câțiva pași În urmă, țăranul vizitiu a tras de frâul calului... ― Trrr cu tata! Cei doi țărani au coborât și, cât ai clipi, au intrat sub coviltir. Tânărul de pe capră - cu chip cioplit după modelul seminției, demn de un prinț de operetă - a dat bice ducipalilor. Apoi și-a Întors privirea spre cei de sub coviltir: ― Sărut mânile, boierilor. Îndata mare agiungim la cii ci vă așteaptî... Țăranii priveau curioși la peisajul ce defila
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se deschideau și mai mari de admirație, inima îi bătea mai repede când apăreau coloanele de cai. Mergeau în tropot domol și ascultau cu sfințenie de frâul domnilor falnici și fercheși care îi călăreau. "Cavaleria ! Cavaleria !", exclamau cei mari. Atunci cioplise cai din lemn, pentru el și pentru cei doi băiețași ai învățătorului lui, domnul Ovidiu, mobilizat și el. El era comandantul cu coif din ziar în cap ; Dragoș, care avea vreo cinci ani și cel mic, Ciprian care abia făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dădea zahăr la ceai ca să facă o prăjitură. Gery și Marina Pavlova mi-au adus în dar două cărți cu ilustrate una despre corpul omului și una despre animale necunoscute. Păcat că ambele sunt scrise cu litere rusești. Vasili a cioplit pentru mine un fel de spiriduș caraghios din lemn pe care îl tragi de niște sforicele și face tumbe. Toată familia noastră formată din opt persoane a fost de față și mi-au cântat "Mulți ani trăiască" în limba germană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dacă o vei chema tu, numai tu Dora, fiica ei iubită. Dar spune-mi, vreau să știu câte ceva despre Dorina. Pe pământ am văzut-o o singură dată, era micuță. Mă jucam cu ea... Ne amuzam cu spiridușul din lemn cioplit de Vasili pentru Minodora. În lumea spiritelor am întâlnit-o pe sora ta și știu tot ce a pătimit aici, pe pământ. Pătimit... Și ea ca și mama ei." "Nu te chinui cu gândul ăsta, spirit drag, acum toate s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vorbe cum că n-ar fi tocmai rău dacă ar veni mai des pe-acasă... Că paza bună trece primejdia rea, i-a zis. Înseamnă că Năstăsia mea s-a buiecit, i s-a urât cu binele cucoanei!.. Eu asud cioplind la bârne și pe ea o trec căldurile în brațe la ibovnici! Mamă că bine m-a povățuit soacră-mea când îmi spunea că femeia-i ca trandafirul de curând înflorit în grădină, roșu, parfumat și catifelat, care trezește porniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
trecea, anii se adunau și vârsta îl copleșea, ca să-și facă un rost în viață, într-o bună zi Dondică s-a gândit să plece în lume. Și-a orânduit hainele ponosite și sărace pe care le avea, și-a cioplit un băț dintr-un salcâm tânăr și într-o dimineață, înainte de primul cântat al cocoșilor dus a fost. A mers prin păduri, câmpii și văi. După o bună bucată de vreme a ajuns într-un sat. Și mergând tot așa
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
creadă cumva că i-ar fi trecut prin minte să abandoneze lupta. Ferit-a sfântul. Mergea abia sprijinindu-se în baston, săltând lejer picioarele și îndoindu-le din articulații precum buclucașul Pinocchio după ce ieșise la iveală din bucata de lemn cioplită cu iscusință de meșterul Gepetto. Arm îl privea cu sprâncenele ușor ridicate. Sărutându-i mâna delicată și îndemnând-o să se facă repede comodă, îi declară că în ziua aceea se simțea ca scos de la cutie, ușor ca o pană
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Tatăl meu tot Caligraf fusese și, aidoma, bunicul din partea mamei. Aproape că era nefiresc să fiu pregătit pentru o altă îndeletnicire. Primele mele amintiri sunt legate de niște litere din lemn, mari cam cât o piesă obișnuită de șah. Fuseseră cioplite special pentru mine, cu intenția de a mă familiariza cu ele, așa cum mulți sunt obișnuiți, de cruzi, să meargă pe sârmă sau să jongleze cu bile. Încă de atunci am fost robul scrisului și al cititului, deși, poate, alta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de nepermis; Dar ea-mplinește opera, nemoartă. Astfel și eu aș vrea-n artistice sonete Cu grai strădalnic mândru să aleg, Ce-i nobil în simțiri dând la iveală; Dar nu prea știu lucrarea pe-ndelete. Prea mi-a fost drag cioplitu-n lemn întreg, Și-acum e de lipit și de migală. Natură și-artă par să se dezbine Dar grabnic iar se regăsesc și iar; Conflictul lor îmi pare în zadar, Și ambele m-atrag la fel spre sine. Doar
Johann Wolfgang Goethe - Arte poetice by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7463_a_8788]
-
ascuțită la maestru al subtilităților, fie ele ale ironiei, sau ale celei mai nepămîntene delicateți. Lumea lui de paradoxuri e prinsă într-o frază de înaltă, în ciuda anecdotei, înțelegătoare conciliere: "Tudor Arghezi a dovedit încă o dată că zeii pot fi ciopliți în café glacé sau în pastă de dinți și că bronzul și marmura pură nu se refuză caricaturii, dacă în clipa zămislirii le-a străbătut fiorul tainic al creațiunei." (p. 57) Rîndurile "fugare, sincere și inutile" (p. 99) se opresc
Deconturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7964_a_9289]
-
dar ireală. Dacă nu e ireală, atunci putem fi fericiți: Dumnezeu e un spirit filantropic în sens democratic, împărțind în egală măsură înclinațiile, predispozițiile și talentele tuturor muritorilor. Și numai diavolul e de vină că tăietorul de lemne nu a cioplit uși maramureșene, nu a compus Sonata lunii și nu a scris Georgicele. Trebuie așadar să iubești nespus oamenii ca să le dăruiești privilegiul unei metaphysica naturalis. Dacă o astfel de predispoziție ar exista, imaginea unei omeniri alcătuite din 6 miliarde de
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
interior și subteran, bucuria pură pe care, indubitabil, o aduce, e de găsit tocmai în efortul de edificare însuși: "Disperat până la Dumnezeu/ de existența mea de cârtiță/ ce sapă-n lumină tunele de poezie/ pentru a-i vorbi/ mi-am cioplit un monument/ ca mușuroiul de cârtiță/ peste care mișună furnici/ și crește mai înaltă iarba - asta e tot Doamne?/ asta e tot" (Mușuroiul de lumină). Ultimele piese ale volumului formează împreună un manifest în două părți al poeziei, ce expune
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
complexele, fascinantele marionete. Căci cum să nu rămâi uimit în fața unei marionete care-și poate lua oricând zborul și de a cărei jupă gonflabilă e prinsă o nacelă în care s-a urcat un june curajos? Ori în fața acestor chipuri cioplite în lemn ai căror ochi mobili își schimbă brusc expresia? Firește, creatorii de marionete trebuie să găsească necontenit noi și noi mijloace de a-și lăsa publicul de gura căscată! De data asta custodele este o tânără entuziastă, ea însăși
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]
-
chip generic foarte apropiat de neantul măștii. Inventarul acestei arhaicități absolute, fără definiție și fără identitate, este și el unul greu de citit într-un cod anume. Un amestec de funerar și de ludic, de mumie carbonizată și de păpușă cioplită cu o bucurie gratuită, sfîrșește prin a delimita un spațiu magic, cu nenumărate compartimente obscure, în care neoliticul, arta sepulcrală și ornamentica pastorală și agrariană fuzionează iarăși într-o unitate misterioasă. Privită astfel, arta Paulei Ribariu este o artă a
Memoria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7164_a_8489]
-
boliviene îl vor transforma într-o legendă. Soderberg știe însă să infuzeze personajului său o aură tragică, știe să facă din deficitul de acțiune și din absența cuvintelor un pretext pentru a medita la nimicul prăfos în care cad eroii, cioplește fin la mitul lui Che, cel de pe tricourile unor numeroase generații de adolescenți. Regizorul român lucrează cu variațiuni pe aceeași temă, însă monotonia unei existențe în munți se transformă la el în ceva tern, aplatizat de lipsa de relief a
Picnic la marginea drumului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5894_a_7219]