602 matches
-
cu albuș de ou și până în dimineața celei de a treia zile arsura i se trăsese ca luată cu mâna. Așa că Ariel își reluase lucrul tot dezbrăcat, ca și până atunci. Tot în a treia zi de la demararea lucrărilor la ciot, Ariel mai primise un vizitator. De fapt, o vizitatoare. Era Verginica, nepoata popii. Ea venise ținând în mână un flacon maroniu, pe care Ariel putuse citi: El sol, cremă protectoare ultra-hidratantă. M-a trimis bunicul să-ți aduc asta, îi
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
bucuriei că izbândise echipa ei favorită. Așa că, în noaptea care a urmat acelei seri, Ariel a trebuit să-și poarte gândul nu doar la spatele dezvelit al Verginicăi, ci și la căldura mâinii și la strânsoarea Mirindei. (fragment din nuvela Ciotul) Referință Bibliografică: Dilema lui Ariel / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 223, Anul I, 11 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dan Florița Seracin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
jos, dar acesta după cum arăta, căzuse mai mult în urma unei lupte decât a unei împiedicări. Îl simpatiza pe inginer, era șeful său direct și era bine să pară că nu știe nimic. A luat o găleată cu apă și un ciot de mătură să spele pata de sânge închegat. Când să înceapă spălatul, a văzut o bucățică de cârpă albă ieșind dintr-un sac și când a tras de ea să vadă ce este și ce caută acolo, a constatat că
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
apucă următoarele ramuri, și, cu sacul pe umeri, urcă pas cu pas spre scorbură. Când ajunse în dreptul ei, desfăcu sacul la gură, îl potrivi la gura vizuinii, legă sacul cu sfoară de niște ramuri, să nu cadă. Apoi rupse un ciot de lemn și începu să bată viguros în trunchiul răsunător al bradului. Jderii din scorbură, care până atunci se simțiră, poate, în siguranță în adâncul scorburii, acum auzind bătăile ritmice în copacul lor, le-a venit a frică, deodată au
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1191 din 05 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului A fi sau a nu fi romantic ori lumea iubind, Ca iertător din inimic totul maxim trăind? Lăsând răul a sta și el unde vrea pe'un ciot, Deșertăcind fără seama va fugi ca un coiot. Lumea mea-i romantică când rău-i pus la ignorat, La așa ‘apucături’ stranii lui, e atât de speriat, Căci existența-i ar dispărea într-o nedumerire, Din sumbra-i logică iscată
A FI ROMANTIC? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347742_a_349071]
-
Acasă > Manuscris > Foileton > FIILOR MEI - ALEXANDRU ȘI LUCIAN Autor: Constantin Milea Sandu Publicat în: Ediția nr. 369 din 04 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Fiilor mei - Alexandru și Lucian Motto: “ Dacă o să spuneți această poveste unui ciot uscat, o să facă din nou frunze și rădăcini “ ( Henri Michaux ) Fiii mei, îndelung purtat-am grijile vieții, căutând neîncetat să înțeleg rostul Artei-transformarii Primului Principiu din care s-au ivit în copilăria umanității cei trei eoni distincți: existența, forma și
ALEXANDRU SI LUCIAN de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361769_a_363098]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > NEPĂSARE Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1719 din 15 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului NEPĂSARE Sunt bolovani, buturugi și cioturi, de care mă împiedic uneori. Dar sunt și brazi atât de verzi, încât ai zice că nu-ți pasă de-o să cad...dar... m-apasă... Și...e trist când minți și spui, că-n viața ta doar eu exist. Sunt
NEPĂSARE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365558_a_366887]
-
mejdiinile dintre locuri, îmi zice cu năduf în galas: „E-he... Andrei, dacă s-ar fi-ntors de pe front Costică Pavelescu, ți-ar fi lăsast tot codrul de pădure dintr-a-Bisericii; doar știi că eram vecin cu neica Mitru, nu numai ale cioturi de pe cei cinci stânjeni... după care plângi. Ce om a fost... Era văr cu Leana ta, mi se pare mie... după mamea bătrână. Parcă-l văd cum trecea pe la nevastă-ta, când erai plecat la răzbel și-i aducea de-
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
mejdiinile dintre locuri, îmi zice cu năduf în galas: „E-he... Andrei, dacă s-ar fi-ntors de pe front Costică Pavelescu, ți-ar fi lăsast tot codrul de pădure dintr-a-Bisericii; doar știi că eram vecin cu neica Mitru, nu numai ale cioturi de pe cei cinci stânjeni... după care plângi. Ce om a fost... Era văr cu Leana ta, mi se pare mie... după mamea bătrână. Parcă-l văd cum trecea pe la nevastă-ta, când erai plecat la răzbel și-i aducea de-
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
puilor să sugă Înainte să moară. LA COASĂ Vârful coasei dă cep, mustul verdelui se încarcă aerul, parcă se cimentează aburii de clorofila în nări plăcerea așezată straturi pe limba vacii Vârful coasei luminează locul sudoarea cosașului se înfige în cioturile rămase, gâlgâind de tinerețe, seminte de speranță cruci bătute mărunt în carnea pământului Vârful coasei ia câte puțin după pasul omului ca pulsul inimii respirând trohaic Vârful limbii cosește destine... ÎN FOȘNETUL FRUNZEI DE STEJAR Un cerb semeț, cu ochii
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
cu lăutarii locali. De fapt, toată comuna se distra la balurile sau horele din central comunei, după cum le cântau ei. L-au înlocuit pe Bengher, un infirm orb și fără degete la mâna dreaptă, și la cealaltă doar cu niște cioturi, infirmitate căpătată în urma exploziei unei grenade găsite în curtea casei pe când era copil. Din cauza aceasta i se spunea Bengher, numele său real fiind Ion Turtoi. A distrat generații întregi de tineri la balurile de la Ghiță sau Turtoi, unchiul său, sau
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
fac pentru tine, Doamne. Să intru dimineața în Biserică, în drum spre serviciu. Să aprind o lumânare. Să mă întrebe o bătrână ce nume de sfânt am. Să îi spun. Să îmi spună că are cancer. Să îmi arate un ciot de mână operat care, necurățat de medic la timp, a prins coajă de sânge închegat. Să îi urez sănătate în noul an. Să las o pâine pe masă altei bătrâne. Să îmi spună prima bătrână că mă va pomeni, că
IISUS IN CELULĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361766_a_363095]
-
nr. 785 din 23 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Ne-a geruit tăcerea nemuririi Zăpezilor cernite pentru noi, Dar m-am obișnuit cu legea firii Că iernile ne nasc pierduți și goi. Și strigătul aleargă pe sub nea Se-mpiedică de cioturi de suspin; A fost întreg, dar vorba este grea Când am uitat la zori să mă închin. Că am uitat că mi-ești străin și mort Departe-n întuneric și pierdut, Destinul eu pe umeri azi îl port Și n-
VOI ÎNFLORI PENTRU-AMÂNDOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351838_a_353167]
-
de salcie, țigăncile îi ziceau lohancă în care urma să scoată de la fiert rufele și să le spele cu leșie de ciocălău de popușoi. Eu care ma țineam de tot felul de năzdravanii ce-mi trece prin cap: iau un ciot fumegând din foc și fug când nu mă văd țigăncile și-l văr adânc în sura cu paie ce se află în dosul casei. Apoi frumușel mă duc să fac alte năzbâtii. Nu trece mult și aud: Pojar! Pojar! și
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
graficii revistei „Minimum” (care e pe baricada revistei încă de la primul număr! ) îi arată între timp boss-ului câteva machete, mai adaugă ici o caricatură, colo un „nasture” vitriolant. Țigara de foi a domnului Mirodan a devenit, acum, doar un ciot: „Domnișoară, ai grijă dumneata, te rog, de cafele!”... și face un gest larg, dar scurt, spre sală. Discuțiile continuă. Câte unul se mai supără., da-i trece, că de!, n-are încotro. Sunt forfecate mai departe articole, recenzii, paginile de
AL MIRODAN – UN MONUMENT de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350799_a_352128]
-
cântec de jale și suspine Cânta întorcând capul spre mine, Râdea, când o rugam să oprească De viața ei să-mi vorbească Dar ea râdea și alerga, La rugămintea mea nu sta. Dar calul ei s-a împiedicat de-un ciot ... CETAȘUL POSTELNICUL Și a căzut? Socot! MIHAI A căzut cu cal cu tot, Am dat pinteni s-o rătui cum pot, Am ridicato și apoi... Ne-am plimbat amândoi Aflând că sunt beizadea, pe sabia mea! A vrut să-ngenunche
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
plecat atunci, de ce-am plecat și cine m-a zvârlit pe drumuri? Ce-aveam de spus oamenilor? Sau ce-așteptam din partea lor? Ce lucruri neștiute despre ei, despre mine? Mizeria la fel ne bântuia, Din suflet mai aveam un ciot și mintea îmi era oloagă,- de ce-am urcat atunci pe toate tribunele și pentru ce am spus cuvinte greu de înțeles? De ce n-am spus:ÎNAPOI! De ce n-am strigat: ÎNAINTE! Nimic din ce-ar fi trebuit Nici una din
B.FUNDOIANU-POETUL FLACĂRĂ ŞI RUG LA AUSCHWITZ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351244_a_352573]
-
mă rugase să mă interesez, prin cunoștințele mamei tale, despre un anume Georges Stoicescu, din Bruxelles. - Din Bruxelles? Doamne, ce încrengătură! se miră fata. Tania simțea că subiectul se depărtează vizibil, trece prin deșerturi, iar pe ea o aruncă între cioturi de timp, acolo de unde venise. - O vreme, eu și Emilia am fost colegi. Predam la aceeași scoală însă nu eram foarte buni prieteni. Puțini erau oamenii în care mama ta avea încredere. Era o fire rece, distantă. Apoi se opri
PROMISIUNEA DE JOI (VII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345529_a_346858]
-
dacă- firește - mai are puterea să o facă. Ți se rupe inima de jale când vezi ce prăpăd s-a făcut și continuă să se facă în falnicele noastre păduri de până mai ieri (a se citi până la Decembriadă) - nenumărate cioturi rânjind la privitorul încremenit de uimire, precum resturile de dinți dintr-o uriașă gură știrbă, mormane de crengi, dealuri rase ca-n palmă. Iar de ai cumva ghinionul să fii însoțit de niscaiva străini, apoi realmente îți crapă obrazul de
DAR UNDE-S CODRII DE MAI AN? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345680_a_347009]
-
în tipare...freamătul vieții, sentimentele, sfâșierile... Cuvinte șlefuite cu migală, alternanță de rafinament și profunzime sunt trecute prin lentila fină a experienței, a vieții nestăvilite... cutreierând fără odihnă - toate anotimpurile iubirii, înfloririi primilor ghiocei, înserărilor din toamnele ce au lăsat „cioturile goale”... În fața clipelor „risipindu-se în frunzele galbene” poetul nu poate decât să privească îndurerat și să se întrebe: „ când orele atârnă atât de greu // spre care anotimpuri să mă zoresc” ( am să te caut). Dincolo de toamnele pustii, de iernile
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
nisip razele lunii Mențiune - Cornel Beldiman Oameni în piață - pe aceeași tarabă urzici și ghiocei Etapa 66 - 23 II 2009 Locul I - Henriette Berge Flori de cireș - ruina unei case caută umbra Locul II - Dan Norea codru defrișat - lângă un ciot putrezit un lăstar stingher Locul III - Valeria Tamaș pe albul zăpezii o singură urmă - pana păsării Mențiune - Oana Bold Potop de stele - ochii căprioarelor sclipesc în noapte Etapa 67 - 2 III 2009 Locul I - Corneliu Beldiman Vară toridă - atârnată de
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
Articolele Autorului Tu faci tot ce se mai poate Să-ți fiu omul din oracol Și mai spui că nu e-n toate Și o brumă de spectacol... Cine să mai știe cine A-mplântat în piept pumnalul Ca pe-un ciot de mărăcine Celui ce-a iscat scandalul? Într-o lume mlăștinoasă Cu feline, crabi, reptile, Nu te temi să ieși din casă Să te vânturi prin azile? Cum să cred în dunga albă Când treci drumul ca pe-o sârmă
CROCHIURI LA LIBER de ROMEO TARHON în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354926_a_356255]
-
spre el mergând, În urmă a rămas poteca pe valuri de nori, Personaje din povești mi-au ieșit din gând În teatru de marionete jucând uneori. Apoi m-am întors cu dorul de iubită Uitând desaga cu întrebări pe-un ciot de idée, Îmi păstra imaginea decolorată de-o zi însorită Între coperțile zilei lângă o strivită orhidee. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Cărarea mea de pe nori / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 276, Anul I, 03 octombrie
CĂRAREA MEA DE PE NORI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356944_a_358273]
-
un magnet o atrăgea spre lumina albă, nefirească, o forța nevazuta. Degetele tremurânde atinseră cleștarul limpede din perete. Forțe mai presus de ea o atrăgeau dincolo de spațiu și timp. S-a trezit transportată într-o lume necunoscută. Se impiedică de ciotul unui copac, căzu și își pierdu cunoștința. Când ceața inconștienței se risipi, văzu chipul unui baiețel negru, cu părul creț și ochii mari, căprui, plini de curiozitate. Speriată, se lipi de perete. Privi în jur, nu cunoștea nimic. - Cine ești
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
iulie 2012 Toate Articolele Autorului Pădurea din cer Stăteam culcat cu fața în sus la liziera pădurii, până la apus, privind cerul cum se-mpădurește și iarba crescându-mi până la nas până la buzele gurii... În jurul meu n-a mai rămas decât cioturi de gând și fraze uscate de orice idée fără de pripas. În cer pădurea virgină își primea oamenii însetați de păcate care n-au citit niciodată o carte. Până când am terminat “Martin Eden “ vacanța trecuse-n amintire iar micul Eden de lângă
PĂDUREA DIN CER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355115_a_356444]