838 matches
-
nu se mai vede astăzi, ea a fost rasă în 1828-1829, în timpul războiului ruso-turc, doar o foarte mică porțiune din vechiul zid s-a mai păstrat în dreptul malului, spre port. A mai rămas de asemenea, un beci boltit pe strada Citadelei; se zice ca ar fi servit pe vremea turcilor drept ierbărie sau pulberărie ; astăzi adăpostește budane ale serviciului Vinalcool. Pe locul fostului șanț care mărginea spre exterior cetatea se întinde azi semicirculara stradă a Unirii. Cu cele cinci incinte ale
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
de acest fel din Ucraina. Suprafața totală este de 9 hectare. Cetatea este așezată pe un teren stâncos, lângă țărmul abrupt al limanului Nistrului, dominând fața acestuia, de la o înălțime de aproximativ 30 de metri. Nucleul cetății îl formează vechea citadelă, probabil genoveză, de plan aproape pătrat (35 x 37 m), prevăzută la colțuri cu turnuri rotunde. Aceasta rămâne în extremitatea nordică a celei de a doua incinte, de formă vag trapezoidală, cu latura de nord-est formând baza mică. Din pânza
Cetatea Albă (cetate) () [Corola-website/Science/333882_a_335211]
-
interziceau aruncarea gunoiului în ulițe. În acea perioadă. în anul 1868 a ajuns la Akka Baha Ullah, predicator de seamă al noii credințe bahaiste, care fusese surghiunit din țara sa natală, Persia. El a fost, însă, închis de autorități în citadela vreme de doi ani. Cand a fost pus în libertate în anul 1870. el a decis să se stabilească aici. Baha Ullah a murit la Akka în 1892. Datorită lui, Akka a devenit la finele secolului al 19-lea unul
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Shomrat de astăzi) un aerodrom militar RAF St Jean, care a servit și aviația militară americană în timpul luptelor din Nordul Africii. La terminarea războiului, în 1945. locuiau la Acra 12,360 locuitori, din care 50 evrei. În vremea mandatului britanic citadela Acra a servit drept închisoare și platou de execuții. Aici au fost închiși, între alții renumitul conducător sionist Zeev Jabotinski, precum și Shlomo Ben Yossef care a fost cel dintâi dintre evreii executați, că pedeapsa pentru un atentat terorist. Muhtarul evreu
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
evreii executați, că pedeapsa pentru un atentat terorist. Muhtarul evreu din Acra, Avraham Tzuri, a dat un sprijin moral deținuților politici evrei, găzduindu-i sâmbătă și de sărbători. La 4 mai 1947, membri ai organizației evreiești paramilitare „Etzel” au atacat citadela Acra pentru a-i elibera pe deținuții politici evrei aflați acolo. Ei au izbutit să elibereze 27 deținuți, 20 din Etzel, și 7 din gruparea Lehi (Stern). 9 dintre luptătorii evrei au căzut uciși. iar 5 au fost prinși. Asaltul
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
kibuțul Eyn Hamifratz. Moshe Cârmeli a redactat un mesaj către locuitorii Acrei, tradus în arabă, și în care cerea capitularea necondiționată a orașului. Scrisoarea a fost transmisă la Acra printr-unul din prizonieri. La 17 mai 1948 au sosit la citadela închisorii Acra un preot și alți doi arabi purtând un steag alb și au cerut să li se comunice condițiile de capitulare. Ei s-au întors apoi spre miezul nopții și au anunțat că arabii accepta să semneze acordul. La
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
sa cu autoritate și putere regală completă. Întâi era necesară obținerea acordului divin al zeilor care respectau numirea sa prin auspicii, din moment ce regele era înaltul preot al Romei. Această ceremonie era desfășurată de către un augur, care conducea regele ales la citadelă, acolo unde augurul îl plasa pe un scaun de piatră, în timp ce mulțimea aștepta dedesubt. Dacă era găsit merituos pentru domnie, augurul anunța că zeii au oferit semne favorabile, confirmând astfel caracterul preotesc al regelui. Al doilea act ce trebuia executat
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
(rusă: Московский Кремль) este cel mai cunoscut kremlin („citadelă rusească”). Este un complex fortificat (vezi Turnurile Kremlinului) care include palatele Kremlinului și catedralele Kremlinului, care domină Piața Roșie din Moscova. Complexul servește ca reședință oficială și ca principal loc de muncă al președintelui Federației Ruse. Locul a fost populat
Kremlinul din Moscova () [Corola-website/Science/298387_a_299716]
-
fost construite cele trei catedrale ale Kremlinului. Zidurile Kremlinului au fost construite între anii 1485 și 1495. După terminarea noilor ziduri ale Kremlinului și a bisericilor, prințul a decretat ca nici o structură să nu fie construită în vecinătatea imediată a citadelei. Kremlinul era separat de orașul comercial ("Kitai-gorod") de un șant cu fortificații de 30 metri lățime, peste care a fost construită Catedrala Fațetei în timpul lui Ivan cel Groaznic. Același țar a renovat câteva din palatele bunicului său, a adăugat un
Kremlinul din Moscova () [Corola-website/Science/298387_a_299716]
-
din oraș se află scrisă inscripția: Aqui nasceu Portugal ("Portugalia s-a nascut aici") Pe suprafața pe care este amplasat orașul Guimarăes a fost așezate mici localități permanente, ce datează din Calcolitic. Urme ale acestor așezări pot fi observate la citadelele de la Briteiros și Sabroso sau la stațiunea arheologică Penha. Există detalii sugestive ce clasifică stațiunea Caldas das Taipas că un vechi oraș de spa pentru români. Orașul Guimarăes are o varietate bogată, arhitectura remarcându-se Palatul Ducilor de Bragança, construit
Guimarães () [Corola-website/Science/297306_a_298635]
-
Capua și Robert Guiscard. Cu toate că a reușit să își organizeze propriii cetățeni pentru a rezista vreme de doi ani, el i-a sărăcit pe aceștia. La 13 decembrie, Salerno a capitulat, iar principele și susținătorii săi s-au retras în citadelă, care la rândul ei a căzut în luna mai a anului următor. Pământurile lui Gisulf au fost cucerite, iar el a plecat la Capua, unde a încercat să îl stimuleze pe Richard să pornească război împotriva lui Robert, însă fără
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
Archibald Joseph Cronin (n. 19 iulie 1896 - d. 6 ianuarie 1981) a fost un medic și scriitor din Scoția. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt: "Castelul Pălărierului", "Sub stele" (ecranizat), "Citadela", "Cheile Împărăției" și "Anii tinereții", toate acestea fiind ecranizate. El a creat și personajul "dr. Finlay", eroul unei serii de povestiri care a servit ca model pentru serialul radiofonic și de televiziune "Dr. Finlay's Casebook" difuzat de BBC. Romane
A. J. Cronin () [Corola-website/Science/317551_a_318880]
-
dublă din zidul estic, Poarta Singură, cea Dublă și cea Triplă din zidul sudic), alături de alte câteva porți descoperite de arheologi din care au rămas doar urme (Poarta Esenienilor de pe Muntele Sion, poarta palatului regal al lui Irod din sudul citadelei, și rămășițe vagi a ceea ce exploratorii din secolul 19 au identificat ca Poarta Funeraliilor (Bab al-Jana'iz) sau Poarta lui al-Buraq (Bab al-Buraq), aflată la sud de Poarta de Aur). Până în 1887, fiecare poartă era închisă înainte de apus și deschisă
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
mari din piatră pentru aristocrația feudală ori alte nevoi publice. Cetatea orașului era dotată cu câte un bastion la fiecare colț și cu două semicoloane făcute pe partea exterioară a pereților, care alcătuieau colțul de miază-zi-asfințit al construcției. Intrarea în citadelă era prevăzută pe latura de sud a construcției, cu portalul făcut din blocuri mari de piatră legate între ele cu scoabe de fier. În localitate au fost aduși, din Asia Mică, Crimeea și din alte centre cucerite de către tătaro-mongoli, specialiști
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
plasate sub podea prin care trecea aerul cald. Luxul locuințelor descreștea pe măsură descrește și sărăcia se afirma pe măsura îndepărtării de centrul așezărilor. În zonele periferice se aflau meseriașii, care erau cel mai des olarii, fierarii, giuvaergii, constructorii. În interiorul citadelei orașului se afla o clădire mare, lipită de zidul de nord al construcției. Fiind orientată cu intrarea spre sud, clădirea, ca și cetățuia, avea o formă neregulată și un plan întortocheat. Peretele de răsărit al clădirii era mai scurt decât
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
mare cu un cavou subteran. Unele materiale ne indică faptul că încăperea centrală a clădirii era o moschee, cu subsol și patru compartimente laterale situate conform punctelor cardinale. După ce orașul a fost eliberat de sub ocupația Hoardei de Aur, clădirea din citadelă a devenit reședința pârcălabului de Orhei. Fiind dotată cu un cerdac, intrarea în clădire a căpătat aspectul caselor băștinașilor din Moldova. Cripta a fost transformată în beci, unde se păstrau rezervele de produse alimentare. Nu este exclus ca subsolul din
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
asupra cărora pentru scurt timp se răspândește denumirea), în persoana fraților Koriatovici în frunte cu Iurg și care la finele aceluiași deceniu ies la mare de pe ambele maluri ale Nistrului. După ce orașul a fost părăsit de tătari, clădirea principă a citadelei a devenit reședința pârcălabului de Orhei. Intrarea în clădire fiind dotată cu un cerdac, a căpătat aspectul caselor băștinașilor din Moldova. Cripta a fost transformată în beci, unde se păstrau rezervele de producte alimentare. Nu este exclus, că subsolul din
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
tron - Vasili al IV-lea. Nijni Novgorod era folosit de Moscova ca un avanpost puternic întărit de maximă importanță în lupta împotriva Hanatului tătarilor din Kazan. Kremlinul masiv din cărămidă roșie, una dintre cele mai vechi și mai bine păstrate citadele din Rusia, a fost construit în 1508 - 1511. Kremlinul a rezistat cu succes asediilor tătarilor din 1520 și 1536. În 1612, așa-numita "miliție națională", pusă pe picioare de negustorul local Kuzma Minin și comandată de Cneazul Dmitri Pojarski, a
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
poloneze din Moscova, astfel luând sfârșit perioada cunoscută în istorigrafia rusă ca Timpurile tulburi, (moment în care a fost pusă baza dinastiei Romanov). Piața principală din fața Kremlinului a fost botezată cu numele negustorului Minin, rămășițele lui pământeștii fiind îngropate în citadelă. În amintirea evenimentelor care au dus la eliberarea Moscovei, pe 21 octombrie 2005, în fața Catedralei Sfântului Ion Botezătorul, a fost amplasată o copie a grupului statuar din Piată Roșie a lui Minin și Pojarski, aici fiind locul în care se
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
întreprinse de o misiune franceză condusă de Fulgence Fresnel în anii 1852 - 1855, explorarea completă a fost făcută de o misiune germană condusă de Robert Koldewey în anii 1899 - 1914. Săpăturile efectuate în colina "El Kasr" (în arabă: "castelul" sau "citadela") au descoperit ruinele marelui palat al lui Nabucodonosor, poarta principală a orașului și templul zeiței "Nin-Mach". În partea de nord-est a palatului s-au pus în evidență fundațiile construcției care susținea probabil Grădinile suspendate. S-a descoperit și un coridor
Grădinile suspendate ale Semiramidei () [Corola-website/Science/303740_a_305069]
-
aflat într-o clădire otomană cladită în secolul al XVIII-lea care a devenit la începutul secolului al XIX -lea (ca.1811) sediul guvernatorului Abu Nabut și cunoscut mai târziu ca Vechiul Serai. Ea s-a ridicat pe ruinele unei citadele cruciate. După ce în 1890 guvernământul orașului s-a mutat la Seraiul Nou din Piața Ceasului, edificiul a slujit până în 1948 drept casă familiară și fabrică de săpun, proprietate a familiei arabe creștin-ortodoxe Demyani. Muzeul a fost înființat în anii 1970
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
în stil baroc latino-american, a fost construită prin grija regatului Spaniei în anii 1888-1894 și sfințită în anul 1891 . Vechea clădire, dinainte, fusese o mică mănăstire - han numită Casa Nova, Casa libera sau Hospiciul Latin, ridicată în 1654 pe locul citadelei cruciate din secolul al XIII-lea care veghea asupra localității și al unei prime mănăstiri franciscane ctitorite prin 1252-1253 de către regele Ludovic al IX-lea al Franței (Sfantul Ludovic). În pivnița mănăstirii se pot vedea resturi din cetățuia cruciată. La
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
reviste și ziare precum Steaua - Cluj, Viața Românească - București, Luceafărul - București, Dimândarea - București, Deșteptarea aromânilor - București, Permanențe - București, Cotidianul - București, Collegium - Iași, Poezia - Iași, Ardealul literar - Deva, Porto Franco - Galați, Plumb - Bacău, Pro-Saeculum -Focșani, Oglinda literară - Focșani, Cetatea culturală - Cluj, Citadela - Satu Mare, Zodii de cumpănă - Oradea, Agero - Stuttgart, Clipa - California (SUA) etc.
Adrian Botez () [Corola-website/Science/320606_a_321935]
-
1996-1998). Colaborator la revistele „Echinox" (1974-1978), „Viața studențească", „Amfiteatru", „Dialog", „Astra", „Tribuna", „Orizont", „Cronica", „Urzica" și almanahul „Urzica", „Luceafărul", „Steaua", „Perpetuum comic", „Familia", „Târgoviștea", „Ziua literară", „Curierul ucrainean", „Helvetica", „Archeus", „Poesis", „Nord literar", „Poezia", „Mișcarea literară", „Oglinda literară", ,Plumb", ,Ramuri", ,Citadela", ,Nord literar", ,Bucovina literară", cotidianul „Graiul Maramureșului" și ,Informația zilei de Maramureș" la hebdomadarele băimărene „Jurnalul de vineri", „Nord magazin", „Hora locală" și ,eMaramureș". Rubrică de parodie în: „Luceafărul" (1994-2000), „Archeus" (din anul 2000), „Steaua" (2000-2002), „Ziua literară" (2000-2004), „Familia
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
angajează imediat și artista semnează un contract pentru trei ani, deschizând stagiunea 1946-1947 cu opera „Nabucco” de Verdi în dificilul rol al lui Abigaille, având ca parteneri pe renumiții Gino Bechi, Cesare Siepi și Fedora Bărbieri. Cucerind cu multă ușurință citadela Scallei, i se încredințează apoi rolul principal din opera „Gioconda” de Ponchielli, în care a apărut de 12 ori. După Scalla, a cucerit rând pe rând toate scenele lirice ale Italiei, cântând alături de interpreți de renume mondial, precum Benjamino Gigli
Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_458]