KorAP: Find »[drukola/base=citologic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...60 >

1,481 matches

Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262

despre un transudat cu greutate specifică de 1,016;concentrație În proteine - În ciroză < 2,5g/dl; numărul de celule și tipul lor În ciroză < 300/ µl Ț frecvent mononucleare; - nivelul amilazelor - examenul microbiologic: colorații gram, Ziehl Nielssen, culturi; - examenul citologic; DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL 1. Sindrom Budd-Chiari: - hipertensiune portală cu debut al ascitei brusc - icter slab, moderat - ficat mult mărit Ț margine sensibilă, fermă, dar fără nodularitate - cantitate crescută de proteine 2.Tromboza venei porte: - hipertensiune portală marcată - ficat normal ca mărimeteste

Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
cu cea din ciroză 3.Anastomoza portosistemică: - datorită insuficienței hepatice celulare sau administrării excesive de sare În perioada postoperatorie; - frecvent după șunt porto-cav termino-lateral, șunt selectiv distal splenorenal, tromboză anastomotică; 4. Neoplazii abdominale eritrocite crescute, - proteine >2,5g/dl,examen citologic al lichidului peritoneal - biopsie peritoneală 5. Tuberculoza - lichid tulbureconținut În proteine crescut - celule crescute - frecvent limfocite - examen microbiologic →bacil Koch - evidențiere de granuloame În peritoneu 6. Ascita pancreatică: - frecvent În relație cu un pseudochist - proteine crescuteamilaze crescute 7. Ascita chiloasă

Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
copii sub 10 ani; icter + durere + tumoră În abdomenul superior. - hemobilia: icter + colică biliară + HDS (Owenă; repetarea crizelor periodic. iii. obstacolul este iatrogen chirurgical? - după chirurgia În sectorul hepatobilioduodenopancreatic. II. Diagnosticul intraoperator - inspecție, palpare, explorarea instrumentală; colangiografie, echografie, arteriografie; examene citologice, biopsii. V. FISTULELE VEZICULARE - se constituie În timp, la vechii litiazici, după repetarea episoadelor acute; - procesul inflamator determină deschiderea: În calea biliară principală, rezultând fistule bilio-biliarem În tubul digestiv, rezultând fistule bilio-digestive, la peretele abdominal - fistule biliare externe sau În

Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
va fi de cancer al veziculei biliare cu invazie de coledoc și nu de neoplasm primar coledocian - tipică pentru cancerul căii biliare distale este stenoza căii biliare fără interesarea canalului pancreatic - stenoza ambelor ducte indică un cancer primar pancreatic. - examenul citologic din bila obținute În timpul colangiografia transhepatică poate evidenția celule maligne - echografia endoscopică poate evidenția foarte bine localizare unei tumori de cale biliară principală - angiografia arată invazia venei porte și raporturile cu artera hepatică. Diagnosticul diferențial - cu alte cauze de icter

Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
chiști mici cu dimensiuni diferite de la microscopice la 2 cm. Pe secțiune, au aspectul unui burete. Sunt delimitate de un epiteliu neted cu citoplasmă bogată În glicogen și care nu conține mucină, iar descoperirea celulelor bogate În glicogen la examenul citologic confirmă diagnosticul de chistadenom chistic. Epiteliul, care poate fi și cuboidal nu are potențial de malignizare. Sunt tumori cu dimendiuni relativ mari, localizate mai frecvent În corpul sau coada pancreasului și sunt asimptomatice, Însă atunci când au localizare cefalică, chiar și

Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
Corola-publishinghouse/Science/301_a_586

aprecierea severității bolii și răspunsul la tratament), examinarea generală ORL (pentru examenul nazal rinoscopia anterioară aduce informații limitate și de aceea mult mai utilă este endoscopia nazalărigidă sau flexibilă), testele de alergie (cutanate, determinări de Ig E serice specifice), examenul citologic al secrețiilor nazale, teste de provocare nazală, investigații radiologice (computertomografice). Opționale rămân: biopsia nazală, examenul bacteriologic al raclatului nazal, explorările computertomografice sau prin rezonanță magnetică nucleară, examenul funcției mucociliare și al olfacției. În privința supravegherii severității rinitei alergice se apreciază că

ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU (2012) [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
severității bolii și răspunsul la tratament), examinarea generală ORL (pentru examenul nazal rinoscopia anterioară aduce informații limitate și de aceea mult mai utilă este endoscopia nazală rigidă sau flexibilă), testele de alergie (cutanate, determinări de Ig E serice specifice), examenul citologic al secrețiilor nazale, teste de provocare nazală, investigații radiologice (computertomografice); 48 o aprecierea gradului severității rinitei alergice în funcție de frecvența, severitatea, persistența sau intermitența simptomelor, caracterul lor sezonier, interferența cu activitățile sezoniere, prezența tulburărilor de memorie sau de concentrare, alterarea performanței

ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU (2012) [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432

real doar dacă distanța nu depășește 5-6 cm Pentru măsurători se recurge la așa numitele metode palpatorii. În timpul examenelor celioscopice pot fi practicate: puncția formațiunilor chistice (a chisturilor distrofice ovariene); aspirația de lichid din fundul de sac Douglas pentru examene citologice; biopsii cu ajutorul unor pense speciale; biopsia ovariană cel mai adesea este nesângerândă, în timp ce biopsia salpingiană necesită unele precauții și pentru sterilizarea chirurgicală; electrocoagulări, mai ales în scopul secționării de bride sau pentru a realiza hemostaza în patul de biopsie; introducerea

Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu (2007) [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

a fost posibilă detectarea unor anomalii cariotipice, de unde s-a dedus că în asemenea situații, pierderea funcției genei a fost consecința apariției fie a unor deleții mici, nedetectabile cariotipic, fie a unor mutații punctiforme. Pentru a fi decelată la nivel citologic, deleția trebuie să se extindă pe lungimi de sute de kilobaze ADN. Analiza linkage-ului genei de susceptibilitate la retinoblastom (Rb1) cu gena care codifică pentru esteraza D, cartată în aceeași regiune 13q14, a permis descifrarea semnificației acestei regiuni cromozomale. Cele

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Burkitt și din alte limfoame maligne, s-a înregistrat o avalanșă de descoperiri ale unor modificări cromozomale specifice altor tipuri de leucemii și limfoame. Efectul translocației dintre cromozomii 8 și 14 [t(8;14)] a fost studiat deopotrivă la nivel citologic - cromozomal, cât și la nivel molecular și este bine înțeles (fig. 23.2). Până în prezent, au fost studiate peste 15 000 de profile cariotipice ale neoplaziilor maligne, la specia umană. S-a folosit pentru bandarea Q fluorocromul quinacrine mustard; B.

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
protooncogenelor (fig. 23.6). Cartarea protooncogenelor și a punctelor de rupere cromozomală a evidențiat corelația dintre alterarea structurii cromozomale și alterarea funcției protooncogenelor. În limfoproliferările maligne este frecventă apariția dicentricilor și a izocromozomilor. Izocromozomul i(17)q este un marker citologic pentru faza blastică a leucemiei cronice granulocitare. În celulele transformate malign, mai ales în cele care au dobândit rezistență la citostatice, apar markeri ai amplificării protooncogenelor reprezentați de DM și HSR, ei apărând doar sporadic, ocazional, în neoplaziile umane, înainte de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
1980; Cooperman și Klinger, 1981; Li, 1983; Oguma și colab., 1985). Cercetările noastre (Gavrilă și colab., 1999), pe numeroase cazuri de leucemii, au evidențiat numeroase aneuploidii și restructurări cromozomale precum prezența unui cromozom marker derivat din cromozomul 17 și manifestarea citologică a amplificării genice sub forma DM. Cercetările lui Brüderlein și Gebhart (1985) au dovedit că DM-urile sunt menținute în cromatina nucleilor interfazici, fapt evidențiat prin tehnica condensării cromozomale precoce (PCC). Echivalenți citogenetici ai amplificării genice în neoplaziile umane sunt

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
protooncogene a evidențiat prezența unor grade mai reduse de amplificare pentru o serie de neoplazii umane, la care nu au fost prezente sub forma unor manifestări citogenetice detectabile. Rezultatele sprijină ideea că amplificările primare, subtile ale protooncogenelor mai greu evidențiabile citologic ar putea juca un rol important în inițierea și progresia tumorală, într-un stadiu foarte timpuriu al evoluției maligne, pe când manifestările citogenetice grosiere și deci „vizibile” reprezintă semne mai probabile ale unui stadiu mult mai avansat al neoplaziei. Heilbron și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
izocromozomul pentru brațul lung al cromozomului 17. Într-o fază și mai avansată a bolii, apar cromozomi suplimentari în perechile 19 și 21. Translocația t(9;22) este prezentă și la pacienții Ph1 negativi, dar ea nu poate fi detectată citologic, ci numai cu tehnici speciale de analiză moleculară. Această translocație joacă rol crucial în patogeneza leucemiei cronice mieloide. Pe lângă cromozomul marker Ph1 - cea mai caracteristică anomalie structurală pentru leucemia granulocitară cronică - mai pot apare, ocazional, și alți cromozomi markeri precum și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cronică, fără a juca un rol major în evoluția bolii. Se admite că duplicarea cromozomului Ph1 este consecința unei tendințe speciale la nondisjuncție mitotică (neclivarea centromerului și, în consecință, nesepararea cromatidelor surori la trecerea de la Metafază la Anafază). Același mecanism citologic stă la originea cromozomilor suplimentari din celelalte grupe de cromozomi, dar Lejeune și Réthoré (1966) susțin ipoteza unei endoreduplicări selective a unuia sau a câtorva cromozomi din genom, în geneza cromozomilor suplimentari, din aceste situații patologice. Evoluția clonală ar putea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și o rezervă mare de precursori ribozomali exprimate prin volumul enorm al nucleolului (fig. 33.1). Amplificarea prin politenie conduce la formarea de numeroase copii ale matriței ADN pentru locusul genic în care sunt localizați cistronii ribozomali. Totodată la nivel citologic, se revelează și existența acestui locus genic „ab initio” în numeroase exemplare apărute prin duplicație genică în urma mecanismului de crossing-over inegal sau prin replicație eronată sectorială a ADN, astfel încât apar mai multe asemenea regiuni organizator nucleololare în care cromatina ia

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469

peste 90% din cazuri, 6-10% hemoragic, rar poate fi purulent sau lactescent chimic: proteine > 30 g/l, glucoza < 0,8g/l á jeun (apare și în pleureziile neoplazice sau bacteriene), LDH pleural/ LDH seric > 0,6, ADA > 30 ui/l citologic: limfocite > 80% în perioada de stare (la debut predomină polimorfonuclearele, iar în perioada de vindecare eozinofilele), limfocitoza apare însă și în pleureziile neoplazice, virale și în colagenoze, celulele mezoteliale sunt rare sau chiar absente bacteriologic: examenul direct și cultura din

Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu (2014) [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652

semiotică și de aici la întregul care îl reprezintă viul - semiosfera. După cum observă Jasper Hoffmeyer (1996), viața a fost de la început dependentă de un număr de semnificații și, chiar dacă structura celulelor sau a organismelor este descriptibilă în termeni anatomici, histologici, citologici sau chiar biochimici, aceasta nu înseamnă că înțelegem cu adevărat aceste structuri dacă nu Ținem seama că ele s-au dezvoltat în perioade de miliarde de ani sub logica directoare a interacțiunilor semiotice (semetice). Jasper Hoffmeyer (1996) atrage atenția că

75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă (2013) [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598

hipocelularității leziunii. Tehnicile specifice, cum ar fi microscopia electronică și imunohistochimia, pot crește specificitatea biopsiei [11]. Diagnostic pozitiv Rareori, se poate stabili diagnosticul preoperator. Biopsia transtoracică cu ac fin pare a fi o metodă valoroasă în stabilirea diagnosticului,asociind caracteristicile citologice și imuno-histochimice cu constatările radiologice specifice [5, 16]. Diagnostic diferențial Diagnosticul diferențial preoperator se face, în esență, cu oricare leziune intratoracică, mergând de la carcinomul pulmonar până la sarcoamele intrapleurale. Localizarea paraspinală posterioară poate sugera o tumoră neurogenă sau o atelectazie rotundă

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
fibros, recoltat prin abord subxifoidian sau prin chirurgie toracoscopică. Biopsierea țintită a zonelor suspecte din pericardul fibros și/sau pericardul visceral se face prin pericardoscopie [11, 12]. Astfel, sensibilitatea diagnostică a biopsiei pericardice nedirijate este mai mică decât a examenului citologic. Campbell [3], pe un lot de bolnavi cu citologie pozitivă, a reușit să pună diagnosticul histopatologic, doar într-un procent de 45, restul de 55% din examinări fiind negative. Henri Le Porte [12], pe o serie de 44 de pacienți

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
reușit să pună diagnosticul histopatologic, doar într-un procent de 45, restul de 55% din examinări fiind negative. Henri Le Porte [12], pe o serie de 44 de pacienți din 114 cu revărsate maligne pericardice, analizează sensibilitatea și specificitatea examenului citologic, examenului histopatologic pe piese de pericard, recoltat subxifoidian: fereastră pericardică, biopsie sub control palpator și vizual și țintit prin pericardoscopie. Autorul publică următoarele rezultate: •citologie (pericardocenteză) - 75% sensibilitate; •biopsie (fereastră pericardică) - 65% sensibilitate; •citologie + biopsie - 75% sensibilitate; •biopsie (control vizual

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
poate face după repere anatomice (acul va avea direcție oblic ascendentă spre vârful scapulei stângi) sau cu ajutorul sonografului sau sub control fluoroscopic. Ritmul cardiac va fi monitorizat. După ce spațiul pericardic a fost penetrat se recoltează lichid pentru examene biochimice și citologice. Pe ac se poate introduce un mic cateter, care va fi lăsat in situ, câteva zile [1, 2]. Pe cateterul de pericardiostomie percutanată se poate face scleroterapia [6, 7]. Pericardiocenteza nu este lipsită de riscuri, se poate dilacera peretele cardiac

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
reperează pericardul, care este sub tensiune. Se practică o mică incizie în pericard, moment în care lichidul intrapericardic se exteriorizează în jet. Evacuarea conținutului pericardic se face lent pentru a preveni dilatația acută de cord. Se recoltează lichid pentru examenele citologic și biochimic. Fenestrarea se face prin excizia unui fragment pericardic de 2/2 cm, care se trimite pentru examen histopatologic. Cavitatea pericardică se inspectează palpator în zona accesibilă. După toaleta pericardică cu ser fiziologic betadinat, se plasează un tub de

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
spațiului pericardic prin procesul inflamator declanșat de tubul de dren, pare a fi principalul factor în prevenirea recidivei, un proces mai important decât fenestrarea propriu-zisă. Pericardoscopia Un obiectiv important în pericarditele maligne îl reprezintă stabilirea diagnosticului etiologic al revărsatului. Examinarea citologică a lichidului și examenul histopatologic pe fragment de pericard recoltat topografic (subxifoidian) nu au sensibilitate maximă. De aici a derivat biopsia țintită prin pericardoscopie, care a fost realizată de Santos Frezer în anul 1977 (citat de H.L. Porte) [12]. Pentru

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
intercostal stâng, datorită mortalității ridicate - 13% și a morbidității postoperatorii de 35-67%, nu își mai găsește justificarea. Aceeași fenestrare se poate face prin chirurgie toracică miniminvazivă, atingându-se obiectivele urmărite: tratarea sau profilaxia tamponadei cardiace, recoltarea de lichid în vederea examinării citologice și microbiologice, prelevarea de țesut pericardic pentru examen histopatologic, profilaxia reacumulării de lichid în pericard și a constricției pericardice [10]. Fenestrarea pericardo-pleurală prin chirurgie toracoscopică se face pe un bolnav capabil să suporte o intubație bronhică selectivă cu ventilarea unui

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]