8,186 matches
-
de oră. A calculat că da, c-o s-ajungă la timp să moară. La Arcul de Triumf, Miquel Rossell a coborât din tramvai și-a luat-o pe strada Trafalgar, din prudență, să poată să vadă dacă se-ntâmplă ceva ciudat la locu-ntâlnirii. N-a observat nimic. Nici nu era specialist. Era doar un țesător, de categoria a doua, care se-nscrisese în FAI, muncise mult în primul an, făcuse războiul pe frontul din Osca, fugise cu-a douăzeci și doua, un
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
Barcelona să reia legătura cu tovarășii din interior. Anume cu Saborit. Îi aducea instrucțiuni scrise. Cifrate, dar scrise. Lângă inimă, care-i bătea bezmetic, acum, când ajungea-n față la cinema Borrŕs și vedea că nu, nu se-ntâmplă nimic ciudat în jurul lui, că totu-i în ordine. Casiera nu s-a oprit din tricotat când i-a plătit biletul. Nici nu l-a privit. Pătruns în întunericul sălii, s-a așezat unde era stabilit. În stânga lui, mogâldeața lui Saborit, a
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
Ichim. S-ar putea spune că e a doua ediție a jurnalului camilpetrescian, deși prima restituire aparținuse altui îngrijitor de text, Mircea Zaciu, și fusese realizată cu tot aparatul critic necesar în 1975, la Editura Cartea Românească. E cel puțin ciudat că Florica Ichim nu menționează nicăieri existența acestei prime ediții, la care s-ar fi putut raporta deschis. Nu am nici o explicație pentru această incorectitudine: lipsă de informație nu are cum fi, lipsă de onestitate ar fi prea grav. Pentru
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
care le-am scris încă din viață... M-am mulțumit să scriu ceea ce aveam interes să fie știut pentru o mai bună înțelegere a operei și gesturilor mele cunoscute direct, ori povestite eventual cu pretenții de autenticitate" (p. 111-112). E ciudat cât de persistente în timp sunt părerile negative ale lui Camil Petrescu despre rostul jurnalului. Scriitorul își începe notele sub semnul zădărniciei jurnalului și sub amenințarea sinuciderii. Atunci, în 1927, singurul rost menit jurnalului ar fi fost să dea o
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
detectiv de cartier parcă rupt din serialele americane alb-negru de gen care pățește o înscenare haioasă. Instalația tandră este moartea aproape simbolică a unui sculptor din provincie, așa cum în Borgo Pass, o localitate pierdută de lume, trăiește un fotograf cam ciudat. În Farul urmărim cinematografic tentativa de viol eșuată a unui soldat fugit din post; o nevinovată Insomnie întreține o incertă poveste de dragoste pentru ca apoi să apară ca o ,afecțiune de conștiință". Natură moartă cu chitară, Autoportret în oglindă, Ceasornicăria
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
Dincolo de ea, există o Europă a gleznelor umflate de statul în picioare, a picotitului în metrou după zece ore de muncă încordată, a mâncării în pripă, seara, în fața televizorului, a muncii monotone reluate a doua zi. Oricât ar părea de ciudat, aceasta e normalitatea, și nu așteptarea, ca-n Deșertul tătarilor al lui Buzzati, a unui dușman care nu mai vine. Mai ales că, iată, în Occident dușmanul începe să vină. Sau, ca să parafrazez un clasic: se pare c-a și
Asimilarea Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11449_a_12774]
-
și televiziune care își propun să utilizeze româna cultă se află însă adesea în mare încurcătură: dacă rostesc ,doi septembrie", riscă să fie acuzați de ignoranță și ,stricare a limbii" de către unii; dacă aleg forma ,două septembrie", aceasta va suna ciudat - în cel mai bun caz prețios și arhaizant - celei mai mari părți din public. Noua ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) decide în favoarea uzului, considerînd admisibile formele de masculin: ,se acceptă și formele de masculin în indicarea
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
intrarea unei generații care s-a născut la cîțiva ani după ce se făcuse ,pace" în neamul celor care și-au trăit tinerețea prin '30 și ceva. Se credeau ei, urmașii acelora întru pătimire, veteranii, chiar tineri, oricît ar părea de ciudat, ai vreunui război antitotalitar? Primii care, fiindcă nu mai scriau despre deceniul șase, ci despre sfîrșit de șapte și întregul opt, au spus, cu ecranarea pe care i-au plătit-o tehnicii narative și cu scuza jocului, că delațiunea și
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
verosimile, semn, probabil, că viața e imprevizibilă și anapoda, mai ales cînd e vorba de iubire. Așa arată o scenă de despărțire, una din cele o mie din decursul unei vieți, dar cu semnul minus în față: ,Pentru că asta-i ciudat cînd vine vorba de astfel de relații cu femeile: capeți totul la prima întîlnire. Mă rog, din cînd în cînd, la a doua întîlnire, dar în general e prima. Invazie instantanee. Invazie și stăpînire instantanee. Nu-i nevoie decît de
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
Marina Constantinescu Îmi amintesc, uneori, de un personaj care mi s-a părut extrem de ciudat. O bună bucată de timp. L-am văzut aproape numai în semiîntunericul misterios al sălilor de teatru. La Bulandra, la Odeon, la Craiova, la Teatrul Maghiar din Cluj... Nici nu știu dacă aș putea să-i refac chipul de la lumina
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
anume, ales cu grijă după ce vedea de cîteva ori spectacolul, un întreg arsenal. Cîteva aparate de fotografiat, cu obiectiv lung, scurt, fără, trepieduri, stative. Măsura, calcula, înșuruba, deșuruba. Aceleași mișcări, în aceeași succesiune, cu aceeași rigoare formidabilă. Calm și precipitat. Ciudat. Din secunda în care bătea gongul, își pierdea definitiv liniștea. Era într-o continuă agitație și, paradoxal, nu deranja pe nimeni. Părea de-a dreptul invizibil. Sau începusem să mă obișnuiesc cu mișcările și echilibristica lui SEAN HUDSON? Unul dintre
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
privilegiat. Că el vede ce noi nu putem vedea niciodată. Am învățat mult de la Sean Hudson. Se întîmplă să-l simt și azi, ici-colo, cînd îmi place ceva, apărînd unde nici cu gîndul nu gîndești. Fără să incomodeze pe nimeni. Ciudat. Pasiunea lui, frenezia cu care apăsa pe buton, baletul mîinilor, pozițiile incredibile în care încremenea minute în șir, expresivitatea figurii și a corpului s-au concretizat în zeci și zeci de filme pentru un singur spectacol. Imagini incredibile, brute, neprelucrate
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
sînt așa, dar nu cred că sînt doar așa. De cînd trăiesc o viață cît de cît conștientă, încerc să rămîn de partea cea bună (și nu mi-e foarte greu, căci nu cred că sînt, natural, un ticălos), dar ciudat e că tocmai din partea asta răul din tine se vede mai limpede, ca sub niște mari lentile, și, cu cît încerci să fii mai bun, cu atît te obsedează mai tare violența, nepăsarea, sadismul tău de altădată." Jurnalul înregistrează energiile
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
ale credinței, se zbate în continuu într-un spațiu mic, al claustrării și al neputinței. O ia mereu de la capăt, ca Sisif. Aici, Levi-Râlea cade în sine. Introvertit, cu pusee de durere, de iritare, de nemulțumire, cu un ușor zîmbet ciudat în colțul gurii, vorbește reținut. Două lumi se luptă în el. Două planuri. Prezentul și trecutul. Realitatea și visul-coșmar. Imobilitatea și zborul. Percepția sa și versiunea celorlalți. Circulă, ca un fluid, dintr-una în alta. Se epuizează. Și moare. Două
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
de ozon/ A atmosferei terestre/ Nu coboară îngeri. Mi se pare normal să nu coboare îngeri, mai ales asupra lui. O doamnă poetă scrie un volum întreg despre politică și politicieni. Nu s-a terminat la noi filonul poeziei militante! Ciudat, / Avem politică /silfidă și politicieni viguroși./ Sau ciudățenia e inversă?/ Inversiunile politice/ fac deliciul mileniului trei. Curat deliciu! Și cît lirism! Tot dumneaei: Locuiește/ într-o casă/ cu numeroase/ W.C-uri./ Multă lume/e deranjată/ la stomac./ Era intrigat
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
trecînd vijelios de la abstracție la senzorialitate, a încercat să prindă pulsul genei estetice a timpului sau, cum îl numește el, "marele clepsidru" (traductibil doar prin aproximație ca "sand glass"). Așa cum sugeram, începuturile sale, chiar haotice, cum le definea el, stau (ciudat!) sub semnul marelui modernism (High Modernism) barbian. Versuri ca: "Orbită, O! nemijlocită cale/Cerc din avale pe cer amonte/Încântătoare clocitoare" sau "Fă un cuib cu trepte drepte! / Fă cosciug coclit în verde/Fă o lună putrezită, prăfuită, preacurvită" ne
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
75 de ani. De la moartea lui au trecut însă mai bine de zece ani, iar praful s-a așternut peste amintirea scriitorului cu o viteză îngrozitoare. Din ce cauză? Talentul se poate distruge, adică autodistruge, în variate feluri, unul mai ciudat decît altul. O știm dintotdeauna, această realitate a fost codificată de Baudelaire, dar, din păcate, secolul XX a adăugat noi posibilități de pierzanie, la care cel mai damnat dintre poeții de odinioară nici nu se gîndise. " La sottise, l’erreur
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
și nemțească," erau numiți de boierii "ișlicari" astfel: "bonjuriști, duelgii, pantalonari, oameni smintiți la minte și ciocoi înfumurați, lepădați de lege, stricători de limbă și de obiceiuri" (Ioan Roată și Vodă-Cuza, 1882). Cuvîntul duelgiu s-a născut printr-un mariaj ciudat între un franțuzism (duel) și un sufix turcesc (-giu). Nu era o combinație chiar neuzuală, fiind vorba de o epocă de tranziție a societății românești, în care limba și cultura franceză se înfruntau, dar și coabitau, cu limba și cultura
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
angoase kafkiene, nu e claustrofob și nici nu simte, bacovian, materia plîngînd. La drept vorbind, dacă Bacovia sau Eminescu chiar au fost simpli funcționari publici - copiști sau secretari..., Caragiale - un om rămas liber - își alege ghișeul. Și îl găsește pretutindeni. Ciudat cum, fără a fi însuflețit de inițiativă, fără a fi un învingător și cu atît mai puțin un erou, Caragiale stă în mijlocul vieții de parcă ar sta în afara ei. În permanență, între sine și viață e o distanță - ca aceea dintre
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
din nou șaptesprezece cosciuge negre pe culoarul din centrul navei * Ciudatele cuvinte rurale au fost prinse în ciudata gramatică rurală în propoziții ciudate și transmise de ciudații vorbitori rurali ciudaților ascultători rurali în ciudata cadență rurală și explicate în chip ciudat au fost înțelese de aceștia fapt confirmat prin ciudatul discurs rural în replică de certă reputație rurală * Uneori cerul se făcea galben ca o hîrtie ordinară și pe aleea apoi înecată în praf despre care se spunea că a murit
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
mult decăt penibile ale personajului să aparțină autorului (toate celelalte personaje ale cărții, ba chiar și soția autorului apar ăn volum cu numele lor reale), dar acesta chiar este un detaliu lipsit de orice importanță. Pentru că, oricăt ar părea de ciudat, miza ficțională a cărții lui Cezar Paul-Bădescu nu trebuie căutată la nivelul faptelor (firește, or fi existănd și acolo elemente de ficțiune, dar cu totul lipsite de importanță ăn economia cărții), ci la cel al construcției și al stilului. Mai
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
deplin înțeleasă la noi, în Elveția... Cred că aceasta a fost una din marile însingurări ale mamei mele, pe care am încercat să o exprim și în roman. Mama este personajul principal, ea evoluează în cuprinsul cărții într-un sens ciudat: pe măsură ce își pierde progresiv memoria, amintirile, fiul ei află din ce în ce mai multe despre România așa încît, la finele romanului, el este cel care îi povestește mamei întîmplările pe care ea i le povestise odinioară și pe care acum le-a uitat
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
găseam mereu calea de a merge mai departe. La douăsprezece fix s-a speriat că e tîrziu și m-a lăsat baltă în mijlocul dansului, nevrînd s-o conduc nici măcar pînă la ușă. Surorii mele i s-a părut atît de ciudat încît s-a simțit oarecum vinovată, și încă mă mai întreb dacă nu cumva exemplul acela prost nu a avut vreo legătură cu hotărîrea ei bruscă de a intra la mănăstirea călugărițelor salesiene 2) din Medellín. Din ziua aceea, Mercedes
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
asociem automat în memorie cu mult invocatele răscoale țărănești? Mi se pare destul de surprinzător să nu găsim prea multe referințe la drama socială ce a izbucnit atunci, fie din lipsa de interes al criticului pentru eveniment (ceea ce este cel puțin ciudat dacă ținem seama de orientarea criticului spre literatura de inspirație rurală), fie dintr-o mai generală inapetență a lui pentru politic (ceea ce ar fi iarăși ciudat pentru cineva care vine din Ardealul oprimat și își exprimă clar opțiunea pentru poezia
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
atunci, fie din lipsa de interes al criticului pentru eveniment (ceea ce este cel puțin ciudat dacă ținem seama de orientarea criticului spre literatura de inspirație rurală), fie dintr-o mai generală inapetență a lui pentru politic (ceea ce ar fi iarăși ciudat pentru cineva care vine din Ardealul oprimat și își exprimă clar opțiunea pentru poezia politică, a cărei istorie este relatată pe scurt în patru foiletoane din vara lui 1907). După exigențele de astăzi, l-am fi vrut pe Ilarie Chendi
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]