208 matches
-
CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Specii de păsări: acvilă țipătoare mică ("Aquila pomarina"), fâsă de câmp ("Anthus campestris"), fâsă de pădure ("Anthus trivialis"), uliu cu picioare scurte ("Accipiter brevipes"), ciuf de pădure (Asio otus), ciocârlie de câmp (Alauda arvensis), lăcarul mare ("Acrocephalus arundinaceus"), lăcarul de lac ("Acrocephalus scirpaceus"), lăcarul de rogoz ("Acrocephalus schoenobaenus"), lăcarul de mlaștină ("Acrocephalus palustris"), șorecar mare ("Buteo rufinus"), erete vânăt ("Circus cyaneus"), erete alb ("Circus macrourus
Dumbrăveni (sit SPA) () [Corola-website/Science/334156_a_335485]
-
de bărăgan ("Melanocorypha calandra"), prigoare ("Merops apiaster"), codobatură albă ("Motacilla alba"), codobatură galbenă ("Motacilla flava"), mierlă de piatră ("Monticola saxatilis"), muscar sur ("Muscicapa striata"), presură sură ("Miliaria calandra"), pietrar răsăritean ("Oenanthe isabellina"), pietrar sur ("Oenanthe oenanthe"), pietrar negru ("Oenanthe pleschanka"), ciuful pitic ("Otus scops"), grangur ("Oriolus oriolus"), viespar ("Pernis apivorus"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros)", pitulice de munte ("Phylloscopus collybita"), pitulice sfârâitoare ("Phylloscopus sibilatrix"), pitulice-fluierătoare ("Phylloscopus trochilus"), mugurar ("Pyrrhula pyrrhula"), lăstun de mal ("Riparia riparia"), aușel nordic ("Regulus regulus"), aușel sprâncenat
Dumbrăveni (sit SPA) () [Corola-website/Science/334156_a_335485]
-
chirighița cu obraz alb ("Chlidonias hybrida"), vânturel de seară ("Falco vespertinus"), ciocârlie de câmp ("Alauda arvensis"), fâsă de câmp ("Anthus campestris"), cuc ("Cuculus canorus"), pupăză ("Upupa epops"), nagâț ("Vanellus vanellus"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), ciuf de câmp ("Assio flammeus"); toate protejate la nivel european prin "Directiva CE" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice); Reptile și amfibieni: "Vipera ursinii ssp moldavica" - o reptilă (endemică pentru țara noastră) cunoscută sub denumirea populară de
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice): acvila țipătoare mică ("Aquila pomarina"), gaia neagră ("Milvus migrans"), gaia roșie ("Milvus milvus"), botgrosul (Coccothraustes coccothraustes), cuc ("Cuculus canorus"), pupăza ("Upupa epops"), nagâț ("Vanellus vanellus"), sfrancioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfranciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), ciuf de câmp ("Assio flammeus"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), privighetoare ("Luscinia megarhynchos"), prigoare ("Merops apiaster"), presura sura ("Miliaria calandra"), presura galbenă ("Emberiza citrinella"), codobatura albă ("Motacilla albă"), codobatura galbenă ("Motacilla flava"), grangur ("Oriolus oriolus"), ciuf-pitic ("Otus scops"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros
Dealul Mare - Hârlău () [Corola-website/Science/334203_a_335532]
-
lista roșie a IUCN. Specii de păsări: acvilă țipătoare mică ("Aquila pomarina"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), fâsă de câmp ("Anthus campestris"), fâsă de pădure ("Anthus trivialis"), uliu cu picioare scurte ("Accipiter brevipes"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), gârliță mare ("Anser albifrons"), ciuf de pădure ("Asio otus"), ciocârlie de câmp ("Alauda arvensis"), buhai de baltă ("Botaurus stellaris"), pasărea ogorului ("Burhinus oedicnemus"), bufniță ("Bubo bubo"), șorecar-mare ("Buteo rufinus"), șorecar comun ("Buteo buteo"), barză neagră ("Ciconia nigra"), barză albă ("Ciconia ciconia"), șerpar ("Circaetus gallicus"), erete
Allah Bair - Capidava () [Corola-website/Science/334250_a_335579]
-
de apă ("Myotis daubentonii") și liliacul mare cu potcoava ("Rhinolophus ferrumequinum"); Păsări protejate prin "Directivă CE" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directivă 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice); astfel: șoimul rândunelelor ("Falco subbuteo"), ciuf de pădure ("Asio otus"), lăstun mare ("Apus melba"), fașa de pădure ("Anthus trivialis"), bufnita ("Bubo bubo"), șorecar comun ("Buteo buteo"), cristei-de-câmp ("Crex crex"), porumbel de scorbura ("Columba oenas"), cuc ("Cuculus canorus"), barza albă ("Ciconia ciconia"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoare
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
Ciuful de câmp ("Asio flammeus") este o specie de pasăre din genul bufniței (Asio) din familia bufnițelor Strigidae. Bufnițele din genul "Asio" sunt numite bufnițe cu urechi, datorită ciufurilor de pene deasupra ochilor care amintesc de urechile unor mamifere. La "Asio
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
Ciuful de câmp ("Asio flammeus") este o specie de pasăre din genul bufniței (Asio) din familia bufnițelor Strigidae. Bufnițele din genul "Asio" sunt numite bufnițe cu urechi, datorită ciufurilor de pene deasupra ochilor care amintesc de urechile unor mamifere. La "Asio flammeus", aceste „urechi” nu se remarcă de obicei; ei le ridică doar în situații de apărare. Arealul speciei cuprinde suprafețe deschise, cu verdeață. Cuvântul "flammeus" se traduce din
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
de urechile unor mamifere. La "Asio flammeus", aceste „urechi” nu se remarcă de obicei; ei le ridică doar în situații de apărare. Arealul speciei cuprinde suprafețe deschise, cu verdeață. Cuvântul "flammeus" se traduce din latină ca „arzător”, „de culoarea focului”. Ciuful de câmp este o bufniță de mărimi medii, cu o lungime de 34-43 cm și o greutate de 206-475 g. Are ochi mari, un cap relativ mare, gât scurt și aripi lungi. Ciocul este scurt, negru și în formă de
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
110 cm. Femelele sunt un pic mai mari decât masculii. Ochii galben-portocalii sunt înconjurați de inele negre, cu efect de rimel, iar două „discuri” deschise la culoare învăluie ochii ca o mască de carnaval. Pe aproape toată suprafața arealului său, ciuful de câmp conviețuiește cu ciuful de pădure. Primul preferă spațiile deschise, pe când al doilea pădurile dese. Atunci când nu se mișcă, ciuful de câmp poate fi ușor deosebit de cel de pădure prin ciuful retras (deși ultimul își restrânge și el ciuful
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
pic mai mari decât masculii. Ochii galben-portocalii sunt înconjurați de inele negre, cu efect de rimel, iar două „discuri” deschise la culoare învăluie ochii ca o mască de carnaval. Pe aproape toată suprafața arealului său, ciuful de câmp conviețuiește cu ciuful de pădure. Primul preferă spațiile deschise, pe când al doilea pădurile dese. Atunci când nu se mișcă, ciuful de câmp poate fi ușor deosebit de cel de pădure prin ciuful retras (deși ultimul își restrânge și el ciuful uneori). Culoarea irisului este galbenă
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
iar două „discuri” deschise la culoare învăluie ochii ca o mască de carnaval. Pe aproape toată suprafața arealului său, ciuful de câmp conviețuiește cu ciuful de pădure. Primul preferă spațiile deschise, pe când al doilea pădurile dese. Atunci când nu se mișcă, ciuful de câmp poate fi ușor deosebit de cel de pădure prin ciuful retras (deși ultimul își restrânge și el ciuful uneori). Culoarea irisului este galbenă la ciuful de câmp și portocalie la celălalt, iar negrul din jurul ochilor este orientat orizontal la
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
de carnaval. Pe aproape toată suprafața arealului său, ciuful de câmp conviețuiește cu ciuful de pădure. Primul preferă spațiile deschise, pe când al doilea pădurile dese. Atunci când nu se mișcă, ciuful de câmp poate fi ușor deosebit de cel de pădure prin ciuful retras (deși ultimul își restrânge și el ciuful uneori). Culoarea irisului este galbenă la ciuful de câmp și portocalie la celălalt, iar negrul din jurul ochilor este orientat orizontal la primul și vertical la al doilea. Culoarea penelor este mai spălăcită
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
ciuful de câmp conviețuiește cu ciuful de pădure. Primul preferă spațiile deschise, pe când al doilea pădurile dese. Atunci când nu se mișcă, ciuful de câmp poate fi ușor deosebit de cel de pădure prin ciuful retras (deși ultimul își restrânge și el ciuful uneori). Culoarea irisului este galbenă la ciuful de câmp și portocalie la celălalt, iar negrul din jurul ochilor este orientat orizontal la primul și vertical la al doilea. Culoarea penelor este mai spălăcită la ciuful de câmp. Mai multe deosebiri se
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
pădure. Primul preferă spațiile deschise, pe când al doilea pădurile dese. Atunci când nu se mișcă, ciuful de câmp poate fi ușor deosebit de cel de pădure prin ciuful retras (deși ultimul își restrânge și el ciuful uneori). Culoarea irisului este galbenă la ciuful de câmp și portocalie la celălalt, iar negrul din jurul ochilor este orientat orizontal la primul și vertical la al doilea. Culoarea penelor este mai spălăcită la ciuful de câmp. Mai multe deosebiri se pot remarca în zbor: În 2009, "Asio
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
deși ultimul își restrânge și el ciuful uneori). Culoarea irisului este galbenă la ciuful de câmp și portocalie la celălalt, iar negrul din jurul ochilor este orientat orizontal la primul și vertical la al doilea. Culoarea penelor este mai spălăcită la ciuful de câmp. Mai multe deosebiri se pot remarca în zbor: În 2009, "Asio flammeus" era categorizată în zece subspecii: Unele surse de specialitate delimitează și a unsprezecea subspecie: Ciuful de câmp este răspândit pe toate continentele în afară de Australia și Antarctida
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
și vertical la al doilea. Culoarea penelor este mai spălăcită la ciuful de câmp. Mai multe deosebiri se pot remarca în zbor: În 2009, "Asio flammeus" era categorizată în zece subspecii: Unele surse de specialitate delimitează și a unsprezecea subspecie: Ciuful de câmp este răspândit pe toate continentele în afară de Australia și Antarctida; astfel, ea este una din păsările cu cel mai extins areal. "A. flammeus" se reproduc în Europa, Asia, America de Nord și de Sud, Caraibe, Hawaii și Galápagos. Unii indivizi migrează
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
una din păsările cu cel mai extins areal. "A. flammeus" se reproduc în Europa, Asia, America de Nord și de Sud, Caraibe, Hawaii și Galápagos. Unii indivizi migrează, sezonier, la sud. Au loc și migrații ocazionale înspre locuri mai abundente în rozătoare. Ciuful de câmp atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an. În Europa și America de Nord sezonul de depunere a ouălelor începe la mijlocul lunii martie culminând în aprilie. În acest răstimp, păsările se pot aduna în stoluri. Pentru a cuceri femela, masculul
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
la mijlocul lunii martie culminând în aprilie. În acest răstimp, păsările se pot aduna în stoluri. Pentru a cuceri femela, masculul execută acrobații complexe în zbor, aterizând în cuibul ei într-o manieră grandioasă. Atât masculii, cât și femelele sunt monogami. Ciufii de câmp își amenajează cuiburile în spații deschise, ca preeria, tundra, savana, lunca. Cuiburile propriu-zise sunt confecționate din frunze, fire de iarbă și pene. Femela depune 4-7 ouă; acest număr poate varia până la 12 ouă în anii în condiții de
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
abundență a hranei. Clocirea are loc o dată pe an. Ouăle sunt clocite de femelă timp de 21-37 de zile. Primele pene apar la puișori puțin peste patru săptămâni după ce aceștia ies din ouă. Pentru a ține prădătorii departe de cuib, ciufii de câmp obișnuiesc să o momească prefăcându-se rănite la o distanță sigură. Ciufii de câmp și puii lor se hrănesc în principal din mamifere mici, în special arvicoline. Dintre acestea, în Palearctica de vest șoarecele de câmp ("Microtus arvalis
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
timp de 21-37 de zile. Primele pene apar la puișori puțin peste patru săptămâni după ce aceștia ies din ouă. Pentru a ține prădătorii departe de cuib, ciufii de câmp obișnuiesc să o momească prefăcându-se rănite la o distanță sigură. Ciufii de câmp și puii lor se hrănesc în principal din mamifere mici, în special arvicoline. Dintre acestea, în Palearctica de vest șoarecele de câmp ("Microtus arvalis"), este de departe cea mai importantă pradă. Alte specii ca șoarecele de pământ ("Microtus
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
Microtus pennsylvanicus"). Vânătoarea are loc mai mult noaptea, dar uneori și ziua sau la răsărit, atunci când prada este mai activă. Zboară la altitudini foarte mici și atacă prada cu ghearele. Asupra aceleiași lunci sau poieni pot vâna simultan mai mulți ciufi. Prada o constituie în mare rozătoarele, dar și alte mamifere mici, precum veverițele, șobolanii, liliecii, cârtițele. Atacă și păsări mici, mai ales atunci când se află în apropierea litoralului. Pentru a completa dieta, ciuful de câmp prinde uneori și insecte, inclusiv
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
sau poieni pot vâna simultan mai mulți ciufi. Prada o constituie în mare rozătoarele, dar și alte mamifere mici, precum veverițele, șobolanii, liliecii, cârtițele. Atacă și păsări mici, mai ales atunci când se află în apropierea litoralului. Pentru a completa dieta, ciuful de câmp prinde uneori și insecte, inclusiv larvele lor. In America de Nord, concurează cu eretele vânăt, care are aproximativ aceleași preferințe alimentare. Ambele specii sunt gata să intre în conflict asupra unui cadavru proaspăt. Ciuful de câmp are un pH ridicat
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
apropierea litoralului. Pentru a completa dieta, ciuful de câmp prinde uneori și insecte, inclusiv larvele lor. In America de Nord, concurează cu eretele vânăt, care are aproximativ aceleași preferințe alimentare. Ambele specii sunt gata să intre în conflict asupra unui cadavru proaspăt. Ciuful de câmp are un pH ridicat în stomac, de aceea nu poate digera oasele. Astfel, în excrementele dale se pot observa rămășițe nedigerate de animale. Ciuful de câmp scoate sunete asemănătoare lătratului cățeilor. Apelul este prezentat atât în zbor cât
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
preferințe alimentare. Ambele specii sunt gata să intre în conflict asupra unui cadavru proaspăt. Ciuful de câmp are un pH ridicat în stomac, de aceea nu poate digera oasele. Astfel, în excrementele dale se pot observa rămășițe nedigerate de animale. Ciuful de câmp scoate sunete asemănătoare lătratului cățeilor. Apelul este prezentat atât în zbor cât și în relaxare. Țipete mai ascuțite pot fi auzite în sezonul împerecherii. În timpul iernii, pasărea este, în general, liniștită. Deși populația se află în declin, specia
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]