208 matches
-
apoi, cu mișcări repezi și cusături mărunte, a început să-mi coasă haina. I se vedea pe față că se concentrează puternic, pielea-i era întinsă, semnele de pe obraz păreau și mai adânci, sprâncenele-i groase, de culoarea laptelui, erau ciufulite, lucra aplecat peste haină, mâna i se mișca foarte repede, era o liniște de auzeam foșnetul aței printre degete, păsările stăteau nemișcate, de parcă nici n-ar fi fost acolo, și atunci l-am întrebat unde a învățat să coase atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la casă. N-a fost să fie. Cu ticăitul lui de ceasornic, computerul îmi oferi un bilet. — Ar fi cazul să vă grăbiți, îmi spuse fata. Alec a alergat alături de mine până la poarta unde se face controlul pașapoartelor. Mi-a ciufulit părul și mi-a făcut vânt înăuntru. — Hei, John, m-a strigat el când a rămas de cealaltă parte a barierei, hei, dipsomane! Lângă el era un bătrân care făcea semne cu mâna cuiva pe care eu nu puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dau în ele? Nimic nu e mai neplăcut pentru ele decât să fie lovite și după asta trebuie să te umilești, să cumperi lanuri de flori și să le promiți că nu le vei mai bate niciodată. Poate că am ciufulit femeia care nu trebuia. Mai sunt și câte unele cărora le place. Practic, fiecare activitate omenească își are fanii ei. Lui Butch i-a plăcut. Sunt sigur. Cum? după ce a șters banda (lucru pentru care a trebuit s-o prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe nimeni în întreaga Romă. Credincioși din instinct și din nevoie. Germani Corporis Custodes“. Gărzi de corp germane. Auzi în minte vocea răgușită a Enniei purtată de vântul de la Capri, simți degetele lipsite de gingășie, cu încheieturi grosolane, care-i ciufuleau părul în zilele acelea mizerabile. Manipulată de Sertorius Macro, Ennia luptase cu puținele ei puteri. „Puterea ei consta în experiențele de bordel și în unchiul Thrasyllus care făcea profeții. Câini slabi, care mârâie fiindcă lanțul îi gâtuie. Însă Thrasyllus, profețindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și fin, în mod evident diferit de țesăturile de lână din reprezentările altor împărați din epoca respectivă. Drapajul ce cade de o parte și de alta a capului și pe piept a fost calculat de mâna unui croitor priceput: nu ciufulește părul și nu ascunde chipul. Materialul coboară pe lângă obraz și ajunge, cu o tensiune perfect calculată, în dreptul claviculei stângi, unde o broșă rotundă îl prinde de partea posterioară. Pe dedesubt - o tunică perfect plisată, bine strânsă pe gât; nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
frig. Mona, care citește din agendă, se face tot mai mică. Țipetele și muzica rock - tot mai mici. În vârf ne oprim, cu o smucitură. Scaunul nostru se leagănă din ce în ce mai încet, până când se oprește de tot. La înălțimea asta, briza ciufulește, tapează și piaptănă în răspăr balonul de bucle roz al lui Helen. Neonul, unsoarea și noroiul - de la distanța asta, totul e fără cusur. Fără cusur, liniște și fericire. Muzica e doar un bum, bum, bum înfundat. Probabil că așa arătăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
începu bătaia dintre noi. Zâmbeam, râdeam și eram altfel. Nu mai eram eu, eram fericită! Zâmbești. Spuse cu ochii strălucind, în timp ce-și dezvelea dinții albi ca spuma laptelui. Parcă mă făcea să râd și mai tare. L-am ciufulit și s-a bosumflat, apoi iar s-a năpustit peste mine înarmat de frunze roșiatice. Eram amândoi obosiți în urma „războiului” și îi auzeam răsuflarea alertă. Era lângă mine, pe jos, întins, printre frunze de diferite mărimi. El a spart tăcerea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
șuvițe rebele care i se Înălțau Îndărătul capului ca niște pene de indian, și cu urma cearceafului care Îi lăsase dungi pe un obraz. Avu o pornire de tandrețe și, cu o undă de frivolitate, sări pe pat lîngă el, ciufulindu-l. - Într-o altă viață, poate că am fost mus pe Mary Morgan și am sfîrșit cu beregata tăiată de jefuitori... Lucas rămînea Însă preocupat, simptomele astea erau prea grave ca să nu fie luate În serios, era bine să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
în persoană. La nouăzeci de kilograme fără un cannoli 1. Mimi te făcea instantaneu să te simți parte din la famiglia 2. Când ne-am așezat, Luke mi-a zâmbit timid. Era îmbrăcat cu o cămașă. Părul întunecat era puțin ciufulit. — Prietenului meu îi plac pastele Bolognese, am scăpat-o eu uitându-mă peste meniu. Sigur că afirmația respectivă nu avea nici un fundament real - Randall nu s-ar fi atins nici în vecii vecilor de ceva așa de încărcat de calorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
îi aparținea atelajul s-a întors să-și înfrunte adversarul. Am făcut un pas înainte. Renunțând la campania din estul Los Angeles-ului, cei trei s-au îndreptat, împleticindu-se, spre bulevard, spre împușcături și palmierii în flăcări. Blanchard l-a ciufulit pe Dos Santos. — Frumușelule împuțit, ești un om mort. Să mergem, Blanchard! Hai să găsim un loc unde să stăm până se liniștesc apele. • • • La câteva străzi mai încolo am dat peste o casă cu un teanc de ziare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
liberă. Martha îmi zâmbi și plecă. Madeleine continua să îngaime scuze, iar eu m-am uitat la desen. Ne reprezenta pe noi doi, amândoi în pielea goală. Madeleine stătea cu picioarele rășchirate, iar eu lăsat în jos între ele, îi ciufuleam veverița cu niște dinți imenși, à la Bucky Bleichert. • • • Am pornit cu Packardul spre motelurile cu ora din South La Brea. Eu conduceam, iar Madeleine a avut inspirația să nu scoată nici un cuvânt până ce am trecut prin dreptul unei clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și să stau acolo, iar când totul s-a terminat, m-a curățat și mi-a povestit despre America, ca să mă bine dispună. Așa că, vezi, n-am putut... Șoapta lui Emmett se stinse. Madeleine îl mângâie pe umeri și-i ciufuli părul. — Am aflat că filmul porno cu Betty și Linda n-a fost făcut în Tijuana. A avut Georgie vreo legătură cu el? Îmi răspunse Madeleine, iar vocea ei avea timbrul pe care îl avusese cea a lui Emmett un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
calități, că era neîntrecută la țesut și, din păcate, nu aveau cum să știe cât era de talentată la spus povești. Așa că aduceau micile lor daruri - flori, pietricele frumos colorate, fragmente din cuiburi de păsări - la cortul mamei. Ea le ciufulea părul și le dădea să mănânce, iar ei zburdau și se împăunau ca niște mici eroi. Pe de altă parte, cei doi gemeni, Tali și Issa, născuți de Lea, nu erau așa de apropiați de ea. Urau faptul că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Cu dudui și borfet coconos, care viața întreagă juca tabinet, până ce le apuca amețeala și le bufnea cu sângele pe nas... Cu domnișoare ce stătea neconsolate în dosul la niște boticuri de porțelan că nimeni nu se îndura să le ciufulească pisoiul. Și atunci, de isterie, se răstea și ele la niște servitori milităroși, schingiuiți la livrea... 76 DANIEL BĂNULESCU dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi asemeni Celui Prea Înalt"... Cei ce te văd se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de banii ăștia, putea să bea atâta trăscău cât îl ținea pe el burta... Dacă ieșea să se ușureze, înțelegerea se spărgea și, ca să intre înapoi, trebuia să mai cotizeze alți cinci pitaci. - Să te rupi în figuri, scămoșatule?! Au ciufulit cu tărăboanța și ultimele mahalale rămase neexploatate: Mircea Vodă, Bradului, Cernișoara, Traian, Theodor Speranția, ceea ce nu fusese încă doborât din Calea Dudești, deja trecută în neființă mahala a Sfintei Vineri... Au socotit, au râcâit, au cercetat, luând pe rizurile anvelopelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
era amanta pătimașă și devoratoare din intimitate, care pe stradă nici gând să-l mai salute pe odiosul grăjdar. Dimpotrivă, pe stradă ne saluta și se comporta ca și cum de capul nostru ar fi fost ceva, criticul literar Laurențiu Ulici. Ne ciufulea pe creștet, vorbea omenește cu noi, scria pentru sus-numiții postfețe și prefețe la cărți, despre care, și unii și alții, eram încredințați că vor primi doar acele aprobări ce le vor îngădui să rămână în veci nepublicate - tipărite, niciodată. La
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
reclamele cu „Pentru că meritați“. În urma ei venea Susan, care era îmbrăcată cu un tricou pe care era scris „Dați-mi ciocolată și nimeni n-o să pățească nimic“. Femeia arăta la fel de dezorganizată și de răvășită ca întotdeauna. Părul roșu-morcoveață îi stătea ciufulit în toate părțile. —Bună, fetelor, a susurat Julia, așezându-se pe scaunul de lângă Fiona. Scuze că am întârziat puțin. Ghici cine a încurcat orele? a zis ea dându-și ochii peste cap și arătând cu capul în direcția lui Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
față. —I-am spus lu’ tata, a anunțat el deși nu mai era necesar. —Știu. Fiona s-a forțat să zâmbească, fiindcă nu-i purta pică băiatului. Iar eu mă bucur foarte tare că mi-ai spus, a intervenit David ciufulind părul puștiului cu afecțiune. Preț de o clipă, o clipă minunată, Fiona a crezut că totul o să fie în regulă, că vraja cea rea avea să se risipească. —Mami? Jessica o trăgea de haină. —Bina1. Da, iubito, bine. Îți aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
digerează și o scuipă. Mistuit de sucurile gastrice ale iubirii ei. Scuze. Liv. Din casa soarelui răsare până în hăul cel negru, casa gaură neagră, urcușul tău și prăbușirea parțială. Amărăciunea de la apusul mândriei tale, îmi pare rău. Obișnuia să-mi ciufulească părul și într-o zi mi-a smuls un smoc din rădăcină. Doamna întunericului, cea cu pielea albă păr bălai ochi albaștri atât de frumoasă și atât de nedreaptă și totuși atât de frumoasă. Focul din ea putea mistui bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acasă, adăugă ea. Deși m-aș duce. Îl privi pe Ben cu regret. — După cum vezi, mă depășește complet, zise ea. N-am ce să fac. Mă simt atât de... atât de pasivă. Urăsc chestia asta. Ben se scărpină în cap, ciufulindu-se cu grație, cu un benghi în frunte ca al lui Tintin 1. —N-are nimeni ce să facă, zise el. Deja încerc cât e ziua de lungă să-l calmez pe Philip. Știi cât de mult urăște interviurile. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nemâncat, ca să mă faci să mă simt vinovat. Du-te, fuguța! Zis și făcut. Stăteam la coadă la grătar, cu bolul plin din nou (orez cu carne de crab, muguri de bambus și fasole încolțită) când cineva din spatele meu îmi ciufuli părul. La început am crezut că e Tim, un prieten de-al meu, jurnalist, care lucra la ziarul Herald, al cărui sediu era puțin mai jos, pe Clerkenwell Road; observasem deja câteva fețe cunoscute, oameni care lucrau la ziar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să aducă în raft partea invizibilă a lumii. Destinul cărților : unele - flendurite, altele - prăfuite. Poetul autentic își moaie pana în infinit. Artiștii contemporani sunt din ce în ce mai sadici cu fanii lor. Unii artiști se străduiesc să mai pieptene haosul, alții doar îl ciufulesc. Arta rămâne generoasa zonă a tuturor morilor de vânt. Hoții de literatură suferă de amnezia ghilimelelor. Omul contemporan se îndepărtează de artă. Dar nici amurgul soarelui nu mai are spectatori. Excesul de subtilitate poate duce la decalcifierea mesajului artistic. Cultura
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ce se ridică țonțoroi, de la dezvoltare regională, la turism, de la agricultură până hăt, la finanțe, de la învățământ până la transporturi, de la economie până priceperea extraordinară de a se coafa singură, bineînțeles când n-are timp să ajungă la salon, fiind bine ciufulită în urma unei ședințe prelungite de Guvern, în care am participat doar eu și ea. Uneori după o asemenea ședință, când pot să evaluez la cald, imensele ei talente native, chiar mă întreb, de ce nu l-am dat afară și pe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
spuse: Cred că ar fi mai ușor să aducem șopronul cu ghivece până la el“. Chiar și bunica râse de data asta. Dar mama se uită din nou la ceas, iar tata, probabil imaginându-și că mi-e frică, mi-a ciufulit părul și și-a apropiat brațul de mine ca să-l pot apuca și să mă lipesc de el. Kenneth și Sid intrară în casă și le spuseră celorlalți că unchiul Edward fusese ucis. Sid încercă să sune la poliție, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fusese niciodată conștient de asta, trăia cu convingerea adânc înrădăcinată că o viață lipsită de dragoste fizică nu avea nici un rost. Mama lui fusese foarte generoasă cu asemenea manifestări: îl atingea, îl ținea în brațe, îl înfășa, îl corcolea, îi ciufulea părul, îi mângâia fundulețul și îl legăna pe genunchi. Nici tatăl lui nu pregeta să-i strângă tare mâna sau să-l îmbrățișeze bărbătește din când în când. George crescuse cu ideea că aceste încântătoare coliziuni, aceste accese de intimitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]