197 matches
-
zile și mă duc la lucru. Discuția se Încheie brusc chiar aici pentru că părintele se urcă În mașină, o Întoarce și pleacă În direcția din care a venit În timp ce babele și cele două femei tinere șușotesc Între ele sub urechile ciulite ale fetițelor, iar bărbatul de lângă tine spune tare, ca pentru el (dar trebuie să Înțelegi că ți se adresează și te ia părtaș la observația lui): — A venit cu mașina că puie un plic! Are benzină, răspunzi tu. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
place; mănâncă ce-i pe deasupra, iar pâinea o aruncă. Vai, nu-i păcat de-atâta muncă? auzi el cu mirare, când pâinea se rostogoli pe cărare. Cine vorbește? Și despre ce "muncă" pomenește? se opri Gheorghiță pe loc, cu urechea ciulită. Sunt eu, felia de pâine azvârlită. Poate că mâine, dacă vei ști ce comoară se-ascunde într-o felie de pâine, n-o mai arunci cu nepăsare. Spune-mi atunci, spuse Gheorghiță cu nerăbdare. Comoara cea mai de preț: munca
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
sunt etapele de transformare a boabelor de grâu în pâine. 2. Scrieți pe aproximativ cinci rânduri ce morală se desprinde din text. 3. Formulați enunțuri folosind cuvintele: prețuită, a se rumeni, dospită, vegheau. 4. Explicați expresiile: a zbughit-o, urechea ciulită, foame cumplită, grânele râd pe camp. Un oaspete neobișnuit Călin Gruia La malul apei era o salcie uriașă. Sub salcie creștea cea mai frumoasă iarbă din lume. Apa șușotea printre pietre, vântul legăna încet ramurile copacului, iar Mădălina citea cu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
trei noaptea se va epuiza și va cădea într-un somn cataleptic, întrerupt de strigăte. Totuși până la ziuă Pascal a scăpat cumva. Își face cruce, se bagă în pat lângă ea - alt culcuș n-are - și adoarme iepurește, cu urechile ciulite. Mâine Izabela nu-și va aduce aminte nimic sau va prefera să nu-și amintească, va plânge, va fi țâfnoasă, îi va cere bani și iertare, jurându-i iubire veșnică sau neîmpăcare, după caz. Ce era să facă, la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
trimis doamna profesoară, bineînțeles. În seara asta e cam greu că nu sunt acasă. E urgent? Bine, veniți mâine. Știți adresa? V-a dat-o Aurora? Dacă nu nimeriți mă sunați și vă îndrum eu. Ce stați așa cu urechile ciulite? Un tip pe care mi-l trimite Aurora Martinescu nu știu ce să-i descânt pentru nu știu ce tablou... N-am înțeles nimic, o aiureală. Oricum vine mâine seară la mine și-o să mă lămuresc. Hai noroc și la mai mare! zic fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ce să ducă iar făină își făcea la râșniță. Iarna când se însera mergea pe la vecinii care aveau copii mici și se așeza pe un scăunel la gura sobei și începea să depene la povești, încât copiii stăteau cu urechile ciulite și ascultau poveștile lui Aron până se făcea miezul nopții, când el încheia povestea așa: Am încălecat pe-o șa și am spus povestea așa. Moș, să mai vii și mâine ... Când se dădea vreun câine la Gheorghe a Dăniloaie
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
briză ușoară le sufla În față și ierburile unduiau leneș În adierea vântului. Se uită la băiat și văzu că și acesta era Înspăimântat. La vreo treișcinci de metri, Între ierburi, marele leu zăcea lipit de pământ. Își ținea urechile ciulite, stătea nemișcat și numai coada lungă, terminată-ntrun smoc de păr negru, zvâcnea ușor În sus și-n jos. Se pusese la pândă de cum ajunsese la adăpost, dar rana din stomac Îi făcea greață, iar cea din plămâni Îi slăbea puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a zis, scuturându-și capul. A trebuit să le las acolo. Mă uitam la pod și la locurile acelea din delta Ebrului care semănau cu cele din Africa și mă-ntrebam când o să dăm ochii cu inamicul, Îmi țineam urechile ciulite, pândind primele zgomote care mi-ar fi anunțat acel eveniment mereu misterios care se numea contact cu dușmanul, și bătrânul stătea lângă mine. — Da’, totuși, de ce animale aveai grijă? — Păi erau trei, cu toate. Erau două capre și o pisică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că este ascultat, că are cui să le povestească. Rex sări deodată și mi se așeză pe genunchi, Îi mîngîiai capul, apoi mă părăsi. Era una din micile lui dovezi de afecțiune. - Rex! strigai. Se uită la mine, cu urechile ciulite apoi fugi pe poarta deschisă pe jumătate, pentru a se zbengui În voie pe bulevard. Despre toate ar trebui să scriu o carte, două, nouă, ale contemporaneității acesteia aberante, Începînd cu camerele de gazare ale lui Hitler și terminînd (oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
acelei zile de primăvară, Își reluă, În surdină Însă, melodiile preferate - două, trei - iar cînd Încheie cu „sole mio”, Rex se așeză pe picioarele dindărăt și, sprijinit pe cele din față, o urmări cu capul Într-o parte, cu urechile ciulite, nu se știe de ce acorda acestei melodii, Întotdeauna, o atenție deosebită. 18. Stăteam În fotoliu. Imposibil să mă culc, să mă Întind pe canapeaua de alături; nu mi se Închideau ochii. Domnul Pavel, În schimb, adormise de mult; În somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cine știe ce sărătură? Sigur, moș Dumitre. Atunci treci tu în față, coboară valea împreună cu Iordache, și când ajungi în vale strigi tare: „Bineee!” Si noi o să pricepem. Cei doi au pornit cu băgare de seamă. Ceilalți cărăuși au rămas cu urechile ciulite. După o vreme, s-a auzit clar strigătul așteptat... La drum, flăcăi! a strigat moș Dumitru. Au coborât cu ușurință. Pâcu a folosit momentul și a ținut să evoce momente grele ale cărăușiei: Vă mai aduceți aminte cum coboram valea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aș da orice să le revăd. Cerneala cu miros pătrunzător de copilărie, albul mat al hârtiei îmi oferă reflexii, roșii, albastre, albe, verzi, galbene, negre, îmi oferă darul de a încerca măcar să-mi cultiv diferența. Umblu cu ochii deschiși, urechile ciulite, inima împăcată, zâmbetul pe buze și firea în lumea ei, creionând un zâmbet de condei pentru oricare suflu al lumii din jur. Vara a fost un apogeu al poeziei, al visării, al zâmbetelor naive de copil încununate de o coroană
ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
de obuze. Ușile celulelor erau metalice, dublate cu un grătar de zăbrele. Țac, se deschidea grătarul. Apoi cheia mai groasă descuia ușa metalică. Nu se auzea, apoi, decât curgerea plumburie a apelor freatice, căci fiecare, cu răsuflarea tăiată și urechile ciulite, se încorda să înțeleagă. Și toți numărau în gând. Unu, doi, trei, patru, cinci. Apoi ușa se încuia la loc, cu un zgomot asurzitor de parcă s-ar fi descărcat Dumnezeul puștilor. Pe urmă, trântindu-se, grilajul metalic. Și iarăși, țăcănind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu mă zăpăcesc și uit cifrele. Cine știe când se mai ivește o ocazie ca asta... Jenică nu părea să se grăbească. Împinse foaia dintre ei pe tejghea. Păi, tocmai aici stă problema... spuse. Apoi, aplecându-se spre urechea ei ciulită : E mai mult noroc decât poate să ducă cineva... Ea privi din nou anunțul, ceea ce îi dădu ghes. Prea mult nu-i bun, continuă Jenică. Vreți să știți ce-a pățit ăla de-a câștigat ultima oară așa un maldăr
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o poruncă dumnezeiască, „Parcatul interzis“. Avea ochii neastâmpărați și mijiți, să poată vedea ascuțit, și, în plus, două smocuri de păr, burzuluite deasupra urechilor, încât adevăratele urechi păreau doar niște cerceluși ai urechilor de măgar pe care le conturau smocurile ciulite. — Tu, de colo, strigă pițigăiat bătrânelul, valea ! Frizeria e ceva mai încolo, pe dreapta ! — Auzi, moșule, își ridică Maca privirile, dacă ai un păr așa frumos, de ce-ți iese din nări cu duiumul și- atâta ? De fapt, Maca era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lor. Cei care și-au pus speranța în triumful rațiunii și al bunului simț au fost crunt dezamăgiți. Forța a zdrobit dreptatea. Iar oamenii liberi au acceptat sclavia, suveranitatea impuse prin violență 347. Și în vîltoarea acestor mișcări, urechile fine, ciulite asemenea celor ale iepurelui, și exact din aceleași motive, urechile fine ale evreilor începeau să audă zvonuri antisemite mai întîi, zgomotul apăsător al cizmelor naziste defilînd, mai apoi. Din străfundurile uneia dintre cele mai civilizate țări ale lumii mă refer
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ăsta care avea o memorie de elefant a repetat cu seriozitate ce Îi spusesem, cu ocazia unei conferințe a Societății de Litere din Japonia. Era de un haz nebun! Și asta cu vreo sută de oameni În public, cu urechile ciulite, care nu pierdeau nici un cuvânt... Povestea pe care o relatează estetul este de două ori delirantă. Pe de o parte, lui Nicholas Nickleby, personaj fictiv, i-ar fi fost greu să-i dea sfaturi unui istoric englez real, Edward Gibbon
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Să nu uitați asta! Deocamdată eu sînt stăpîn în casa asta. Chiar așa, îngenuncheat cum sînt azi, eu sînt stăpînul! Să fie clar!(ciocănituri în ușa intrare, care, pentru o clipă, au fost confundate cele din pereți) Alex: (cu urechile ciulite) Ia, iar a venit delegatul de bloc. Maria: E, da' ce dracu! Asta-i chiar culmea! Val: E limpede că napii nu mai au răbdare... Săracii... așa că eu mă duc să caut găletușa... Maria: (lui Mihai) Du-te și deschide
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
toc mic-mititel, frumos-frumușel, cioplit din os, la un capăt ros și începu să scrie, ca pe hârtie, pe noua umbrelă: „Pe mine mă cheamă Țupa-Țup și de la școală acasă mă duc”. Țupa-Țup, un iepuraș mic și neastâmpărat, cu urechea dreaptă ciulită și cu stânga pleoștită, se întorcea de la școală cu ghiozdanul subsuoară. Trecând printr-o pădure de brazi deasă, pe unde umbra-i mai groasă, găsi o frunză de brusture, de un verde fără cusur. Și zise, văzând frunza cea mare
Aripi de fantezie by Corneliu C-tin Ilie, prof. Iulian Cristea () [Corola-publishinghouse/Science/289_a_612]
-
prelungire a pămîntului înflorit, iar corabia rămasă în depărtare își dezvăluie doar vîrfurile catargelor, înaintînd nu parcă printre munții semeți ai talazurilor, ci prin otava înaltă a unei preerii nesfîrșite, deasupra căruia caii emigranților din Vest își arată doar urechile ciulite, în vreme ce trupurile lor ascunse își croiesc drum prin verdeața luxuriantă. Cînd asupra întinselor văi virgine și asupra blîndelor coline albăstrui se aștern foșnetele și zumzetele tăcerii, îți vine a crede că în aceste singurătăți dorm niște copii osteniți de joacă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu dicția lui imperioasă, și mă prinde, ca-n Cosi fan tutte, galant, galant, de cot, ascultă-mă și spune-mi ce-a fost asta... Cum să nu-l ascult! Ieri după masă, reia misterios timbrat chiar lîngă urechea-mi ciulită, ieri după masă, monșer, ies din bloc și... și... peste cine dau aici, pe bancă... Peste cine? întreb. Nu mă întrerupe, te rog, lasă-mă pe mine, lasă-mi mie tot dialogul, da? Ți-l las, îl liniștesc. Deci: ies
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
livezile de pe deal. Mă apropii de ei, cam la o lovitură de copită și-i alung. Nimic. Doar mînzul se sperie, trece pe sub burta iepei și se ascunde după ceilalți. Dintr-odată, ridică toți capetele și privesc neclintiți, cu urechile ciulite: din jos, dinspre bălți, vine zgomot de osii. Cîteva secunde, apoi boturile se afundă iarăși în iarbă. Ce liniște! Îmi aprind o țigară și mă descalț. Pe spinarea celui alb, pătat, s-a așezat un cioroi. Ciugulește. Bătrînul cal nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]