399 matches
-
ar înghiți și ultima picătură de speranță. Tristețea, oboseala, visul curmat, sufletul gârbovit, povara zădărniciei, așteptarea, deznădejdea, gustul amar de neputință te pot face să abandonezi lupta, dacă nu ai avrea drept sprijin umbra crucii și Cuvântul care te apără: “ciutură spartă mi-e credința / se duc secunde în aval / oprește timpul la răscruce / astăzi se zbate și-i grăbit / pe umbre răstignesc o cruce / răpun trecutul” (Răscruce). Poeta și-a propus, să ridice singurătății și tăcerii, “din stânci / un templu
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
glas al materiei aflată într-o continuă devenire și transformare. Versurile expresive, metaforele - scăldându-se în ape limpezi și clare - impresionează și aduc un plus de prospețime și de scânteiere. „un cântec de lumină ninge-a mister prin crengi când ciutura-nflorită adânc coboară-n suflet.”... (Un cântec de lumină) Fire aleasă și cultivată, poeta ne răsfață cu simboluri diverse și bogate, simboluri ce pun în valoare experiența de alchimist, - cuvântul lipsit de crispare - fiind desprins cu dezinvoltură din „a soarelui
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
adânc să se îngroape, Fiorul nopții-și are în mine înțeles: O curgere înceată și pură-n Univers. VECIE ȘI UITARE Când clipele în timp mă-nsumă Și cresc tăcerile în mine Mi-e sufletul ca o fântână Vărsat în ciuturile pline. În mine vin să soarbă harul Învredniciri de lut sfințit Când în vecernie amnarul Scapără aure-n zenit. Mă scurg ca steaua în vecie, Ca un vulcan vărsat în lavă, Iar când se va sfârși-n beție Aceast-agheasmă din
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
Angelica, doar în bikini și sutien, încerca să facă puțină ordine prin bucătărie. Pusese apa la fiert pentru cafea. Abia venise de afară, din curte, unde o spălase Doru cu prosopul înmuiat într-o găleată de apă proaspătă scoasă cu ciutura din fântâna veche. Băiatul a rămas afară ca să se spele și să-și arunce privirea-i curioasă prin acareturi. Când s-a întors, mirosea a cafea proaspăt preparată. S-a retras tiptil, neobservat, lăsând fata să trebăluiască și a mers
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
toate descoperirile conștiente: “nu-i preț pe victorii nici preț pe înfrângeri pe lespedea vieții trasăm începuturi” și mai știm sau învățăm să vedem din ce în ce mai clar că: “în dansul de umbre pierdut între îngeri trec zile ce-adapă simboluri din ciuturi” Viața este un dans al umbrelor în lecția nesfârșită a asumării noastre a legământului cu Domnul. În chivotul legământului iubirea își răsfrânge permanent semințele tainelor sale ca pe un câmp pe care ici-colo s-au ridicat fântâni. Ciuturile lor în
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
simboluri din ciuturi” Viața este un dans al umbrelor în lecția nesfârșită a asumării noastre a legământului cu Domnul. În chivotul legământului iubirea își răsfrânge permanent semințele tainelor sale ca pe un câmp pe care ici-colo s-au ridicat fântâni. Ciuturile lor în a căror mișcare descoperim-redescoperim simbolurile, semnele care duc la un moment dat la trezirea noastră. Noi suntem câmpul prins mereu prin privirile noastre uimite, de multe ori înfricoșate de atâtea necunoscute, de atâtea deschideri de arcuri de porți
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
de albă te contrazicea. Suntem nebuni, nebuni: spuneai! Nu iubitule, suntem liberi! Am crescut Am crescut în umbra unui gând din copilărie. M-am hrănit din lacrimile tuturor culese de poetul neobosit. Cartea lui - scripetele fântânii la care vin visătorii. Ciutura încă se mai miră: Cum stă cruzimea ascunsă de toleranță! Iubita-floare Sunt floarea, iubita ale cărei petale le rupi, inconștient, zicându-ți: mă iubește, nu mă iubește, mă iubește, nu mă iubește... Și zilele trec și cu fiece petală pierdută
VERS ALB de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359857_a_361186]
-
Părinte, de Fiul tău iubit! Mă mistuie tristețea, din zări înnegurate... Îmi zdrențuie ființa cu limbi roșii de foc, M-aruncă în abisul durerii necurmate, Mi-acoperă retina cu scrum din loc în loc. Pe răni lacrima curge din a ochilor ciuturi, Se-amestecă cu sânge și sapă mai adânc, Cad în genunchi și tălpile-i spăl în săruturi, De sub coroana grea, El vede cum mă frâng. Cu balsamul iertării îmi toarnă lin pe creștet, Îl lasă să se scurgă peste întregu-mi
CLOPOTE NEGRE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359124_a_360453]
-
de oi iar de-oi sfârși cum nu mi-e vrerea măcar m-aduceți înapoi și noaptea risipiți tăcerea cu ceteri, flaut sau oboi ...... și-n zori când iar se scutură ori cețuri ori boboci de rouă vă strângeți lângă ciutură și rostuiți poveste nouă *** Ciclul "Doine" Volum "În valea umbrelor" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: doar doină / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1503, Anul V, 11 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate
DOAR DOINĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340461_a_341790]
-
Creatorul/Poetul său: „Să ne iubim! Apocalipsa vine/ Abia atunci când holdele, bogate,/ Se vor pleca de rod străluminate:/ Troițelor din noi cin’ să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub greaua cruce, Doamne, a trădării/ Și n-am curaj să pun
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
în cuvinte și să trimită oamenilor povești. Adâncurile lui lirice, pline de înțeles sunt comori de spiritualitate românească. El știe să pună punctul pe „i” și „degetul pe rana de veacuri” a românului. Merge până-ntr-acolo că scoate cu ciutura ideii, o dată cu apa proaspătă, frumuseți fără seamăn, ascunse până mai ieri în nămol, le spală fața, le limpezește, le șterge cu ștergarul curat al bunicii: „Un candelabru blând, și pur, la fel - / O simfonie albă, fără cânt - / În turma lui
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
în: Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU PILDEI Lui Anton Pan Încrederea și compasiunea vi se datoreaza... până și pomii, și păsările, și florile va iubesc - până și drumurile și izvoarele va călătoresc, până și ciuturile vă așteaptă, pline, la amiază - patimă și izbândă, lenea și eroarea îndatorează... chipul vostru seamănă, ori nu, cu-al lui Adam, chipul vostru se teme de-oglinzi și de-al umbrei balsam chipul vostru, oare, soarele, ori sufletul îl luminează
ELOGIU PILDEI de ION MARZAC în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340796_a_342125]
-
frunțile de macilor, ale dumbrăvilor noi - de greșesc, dă-mi pedeapsa cea dreapta, numai ochii mi-i lasă să admir toți fluturii când roiesc că, albinele, cật îi ziua de mare, si sorb, ca și mine, cu nesaț, roua din ciuturi. Referință Bibliografica: Elogiu fluturilor / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 262, Anul I, 19 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ELOGIU FLUTURILOR de ION MARZAC în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340792_a_342121]
-
ceea ce la vârsta Domniei Sale e nefiresc să se gândească la așa ceva !), poetul devine trist și dezamăgit că „Ea, opera...” rămâne doar „în colivia din odaie”, ca o bătrânică simpatică „cu ochelarii pe nas,/ rânjind absent la fiece vers,/ legănat de ciutura spartă/ a fântânii crescute înlăuntrul/ ierbii din mine” (p. 119). Scrisul său elegant, nuanțat liric, valoros prin conținut și formă, în sensul de univers artistic armonios articulat, rămâne o admirabilă expresie, care continuă să vrăjească prin farmec și frumusețe, multe
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
frunzelor cum vântu-și răcorește oasele ascuțite printre florile îmbrăcate-n mirese. Te vei încununa cu aure de nichel, vei trece prin iarba cu rouă în diminețile când văzduhul se soarbe fără să fie văzut. Însemn voi rămâne tot ce sunt, ciuturi de apă vei împărți la vecini de nu voi mai ști de am băut apă ori vin. Referință Bibliografică: Aure de nichel / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1550, Anul V, 30 martie 2015. Drepturi de Autor
AURE DE NICHEL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340985_a_342314]
-
doar nume scris în pietre dantelate, izvor voi fi, din el să bea drumeț nemuritor. Și când nu voi mai fi, eu tot voi fi, cu stelele de mână, vă voi privi din nori, cu dor voi legăna, voi fi ciutura vieții, voi sta lângă fântână, în apa sfântă voi dormi, din ea cu drag voi da.” - Silvia Urlih Arta, toate artele în general presupun și mai ales se susțin, se construiesc și se consolidează pe cea mai importantă esență a
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
-ntrec cu vatra-n care dogorește Dorul, bătrânul cavaler al sorții. Din ceruri se-mpletesc arpegii fine Și-un vis uitat prin urnele divine Te-aduce iar, nălucă rece-a nopții. Presari cu șoapte tâmpla-mi argintată Când înfloresc pe ciuturi crini de gheață Strivești în pumni cortinele de ceață Privirea-ți cu safire mă săgeată. Cuprinde-mă în brațele stelare Și-nalță-mă-n eretice săruturi, Cu jarul rozelor arzând pe ruguri Hai să uităm că-i iarnă-n calendare! Iubește-mă! Cătușe
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
trist și vesel ca sufletul nostru care miroase a vioară spartă și-a harphă și-a citeră acum zeii visează și clocesc a singurătăți pe cuiburi de strungă privesc prin timp cum îngenunche apele în calea lor sorbindu-le cu ciuturi bătrâne din stejari ciopliți la gura sobei de meșteri de hobița care s-au suit la ceruri pe coloana infinită de cinci mii de ani dansul rotund purtând pe genunchi izvoarele vine cu ploi cu nopți cu zile cu lună
REÎMPRIMĂVĂRARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342085_a_343414]
-
prea multă liniște-i ca fierea, poate naște chiar un monstru. Râde ciobul de oală spartă, nu se uită în traisa lui, întoarcerea-i înțelegere în artă sau abandonarea în timpul nimănui. Vai de vițelul ca vaca împunge, Cugete-n inverse ciuturi întunecă fântâna unde noaptea luna cu lumină o unge peste care perechile-și dau mâna. Adevărul ca undelemnul iese deasupra apei, Un gând se-aprinde de la alt gând, Neatentă rădăcina cade sub tăișul sapei, Ne naștem de-odată și murim
TIMPUL CA UN PROVERB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341770_a_343099]
-
reapare Purtând veșmântul ei din voaluri, Croit din razele de soare Și-nchipuit în madrigaluri. Amantă noaptea, ziua zână, De mii de ani în aste roluri Aș vrea s-o am si eu stăpână, Să mă pătrunză de fioruri, Ca ciutura într-o fântână Și-așa să pot să scap de doruri. *** Volumul "Pasteluri" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Amantă noaptea, ziua zână / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1506, Anul V, 14 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
AMANTĂ NOAPTEA, ZIUA ZÂNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341647_a_342976]
-
când eu îți rup umbra în vreascuri hoinărindu-te în cenușa nopții. Azvârlită în mine, pari un cuțit cu preselele sparte în oboseala frunzelor din rochia toamnei ce ne poartă în raniță. ARITMETICĂ Unu e substantivul în maternitatea fântânii cu ciutura proaspătă, doi e portativul desenat pe intonația visului, trei e râsul cu bube de buruieni în poală, patru e sărutul paparudă cu o pâine sub jerseu, cinci e înjurătura ce sughite proverbe, șase e amurgul cocoțat pe cai de lemn
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340701_a_342030]
-
ireal și taci când buzele tale mă vor descoperi, când palmele tale mă vor atinge îți voi deschide poartă peșterii lui Ali Babă ție, unic stăpân pe neprețuita comoara a iubirii mele. Sărută-mă, fii clipă însetata doar de mine, ciutura fântânii în care iubirea mea se scalda, locul din care buzele tale vor sorbi la nesfârșit licoarea veșnicei iubiri. Alfabetul iubirii tale începe și se sfârșește cu mine! Citește mai mult: Citește mai mult: Poeme de sare Referință Bibliografica: Poem / Valeria Iacob
POEM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340732_a_342061]
-
Drăgaica, apoi Paparudele, Caloianul și Călușarii. Un obicei frumos era cel al primei pâini din grâul nou. Gospodina făcea un colac frumos împletit din făină din grâul nou, la care se adăuga și busuioc. Lega colacul cu o ață de ciutura fântânii și îl băga în apă, apoi îl frângea și îl dădea la copii. Vara era anotimpul cel mai potrivit pentru sărbători în aer liber. DRĂGAICA Drăgaica, în unele locuri numită și Sânziene, era sărbătoarea consacrată coacerii grânelor. Era momentul
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
un kil pe care o car după mine, soarele e ca un plasture fierbinte, îmi văd umbra cum dă din mâini, alungând muștele. Mi-e sete. Vaca paște zorit, o să bea aproape opt găleți de apă la fântână, direct din ciutură. Mi-e sete... Îmi privesc iar umbra. Până la toamnă, când voi fi iar tuns zero, părul e ca o bidinea uzată, în smocuri, o bidinea din cânepă, după culoarea firelor! Ceafa și umerii sunt de culoarea pâinii arse, cămașa legată
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
ușor. Apa limpede și rece, parcă-i gheață-n miez de vară, se prelinge ca un șarpe în dereaua seculară. Satu-ntreg alimentează tot ce-i viu e adăpat și plimbă gâște și rațe - un canal adevărat. Ale satului fântâni cu ciuturile înverzite stau în cumpănă așteptând să fie golite. Apa lor este sălcie și pe nimeni nu îmbie; doar pe seară gospodina își udă cu ea grădina. Iarna își cerne zăpada peste satul liniștit împodobind și cișmeaua cu cristale de argint
A FOST CÂNDVA... de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 129 din 09 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344279_a_345608]