290 matches
-
tocuri înalte), toate acestea servind la a-i îndepărta pe indivizi de deprinderile necivilizate adesea numite rustice, aspre, grosolane. În timpul acestei perioade, verbul francez civiliser a fost folosit pentru a denumi acest proces. Civiliser înseamnă "a aduce în stare de civilitate, a face manierele blînde și politicoase, sub "o administrație bună" și "legi bune"3. Cartea lui Mirabeau L'Ami des hommes ou Traité de la population (1756), primul text francez care folosește cuvîntul nou creat civilisation -, comenta că aceia care se
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
rafinați", ale căror inimi fuseseră îmblînzite și care refuzau tentația de a se răzbuna violent pe alții. *** Nu a existat, în nici un caz, în acea perioadă, un consens general asupra faptului că eforturile împotriva necivilității erau un lucru bun. Inventarea civilității ca antidot împotriva necivilității era sinonimă cu polemica. Au existat, de exemplu, multe lamentări privind ipocrizia civilității, în mod deosebit din cauza modului în care aceasta servea drept mască egoismului și violenței ascunse ale oamenilor cu reputația de a avea maniere
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Nu a existat, în nici un caz, în acea perioadă, un consens general asupra faptului că eforturile împotriva necivilității erau un lucru bun. Inventarea civilității ca antidot împotriva necivilității era sinonimă cu polemica. Au existat, de exemplu, multe lamentări privind ipocrizia civilității, în mod deosebit din cauza modului în care aceasta servea drept mască egoismului și violenței ascunse ale oamenilor cu reputația de a avea maniere rafinate. Binecunoscuta remarcă făcută de Mahatma Gandhi, că ideea de civilizație britanică ar fi una bună, se
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
bunăstarea lor, beau sîngele și lacrimile victimelor lor. Îi văd pretutindeni pe cei puternici înarmați cu puterile teribile ale legii împotriva celor slabi 4. Au fost și încercări bine ilustrate de scrierile lui Jonathan Swift, care punea sub semnul întrebării civilitatea engleză și apăra independența Irlandei 5 de a-i ataca pe cei puternici și de a reliefa că civilitatea lor era dublată de aroganță, că avea efectul neintenționat de a produce și reproduce necivilitatea printre cei fără putere, implicația principală
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
legii împotriva celor slabi 4. Au fost și încercări bine ilustrate de scrierile lui Jonathan Swift, care punea sub semnul întrebării civilitatea engleză și apăra independența Irlandei 5 de a-i ataca pe cei puternici și de a reliefa că civilitatea lor era dublată de aroganță, că avea efectul neintenționat de a produce și reproduce necivilitatea printre cei fără putere, implicația principală fiind că cei puternici ar trebui să-și schimbe cumva atitudinile și să-i lase pe cei "necivilizați" să
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
avea efectul neintenționat de a produce și reproduce necivilitatea printre cei fără putere, implicația principală fiind că cei puternici ar trebui să-și schimbe cumva atitudinile și să-i lase pe cei "necivilizați" să-și găsească propriul lor drum spre civilitate. Cu toate aceste rezerve și calificative, amenințarea violenței (și frica de violență) pare să fi plutit mereu în umbra preocupărilor privind civilitatea. Lipsa de civilitate a fost fantoma care a urmărit permanent societatea civilă. Din acest punct de vedere, civilizația
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
-și schimbe cumva atitudinile și să-i lase pe cei "necivilizați" să-și găsească propriul lor drum spre civilitate. Cu toate aceste rezerve și calificative, amenințarea violenței (și frica de violență) pare să fi plutit mereu în umbra preocupărilor privind civilitatea. Lipsa de civilitate a fost fantoma care a urmărit permanent societatea civilă. Din acest punct de vedere, civilizația a fost înțeleasă, în mod normal, ca un proiect menit să rezolve problema permanentă a revărsării, a răspîndirii și a manifestării violenței
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
atitudinile și să-i lase pe cei "necivilizați" să-și găsească propriul lor drum spre civilitate. Cu toate aceste rezerve și calificative, amenințarea violenței (și frica de violență) pare să fi plutit mereu în umbra preocupărilor privind civilitatea. Lipsa de civilitate a fost fantoma care a urmărit permanent societatea civilă. Din acest punct de vedere, civilizația a fost înțeleasă, în mod normal, ca un proiect menit să rezolve problema permanentă a revărsării, a răspîndirii și a manifestării violenței; necivilitatea a fost
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
a fost înțeleasă, în mod normal, ca un proiect menit să rezolve problema permanentă a revărsării, a răspîndirii și a manifestării violenței; necivilitatea a fost dușmanul permanent al societății civile. Civilizarea a reprezentat, deci, un proces istoric continuu, în care civilitatea, un termen static, a fost atît țelul, cît și rezultatul transformării comportării necivile în comportare civilă. Pornind de la această teză, a mai fost doar un pas pînă la ideea că procesul civilizator era un drum cu etape de perfecționare treptată
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
transformare a avut legături strînse cu procesul formării de state, în mod deosebit cu supunerea clasei războinicilor la un control strict, precum și cu aducerea nobililor la curtea regală. Întregul proces a fost exprimat prin termenul lansat de Erasmus din Rotterdam, "civilitate", care apoi a dat naștere verbului "a civiliza", ambele cuvinte fiind curînd folosite în multe alte țări ca un simbol al noii strădanii de a rafina și șlefui manierele. Elias susține că procesul de civilizare, pe care el nu-l
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de superioritate al modului de civilizare european, de exemplu, sau dacă ar fi adoptat o atitudine sceptică mai riguroasă față de unele curente aparent civilizatoare. Lucrarea lui Elias conține o oarecare opinie implicit progresistă despre apariția și dezvoltarea tipurilor moderne de civilitate, simptomatică în acest sens fiind totala neglijare a modurilor (remarcate de Foucault și de alții) în care codurile comportamentale ale unui proces civilizator pot controla procesul de democratizare a puterii, pot redistribui, transforma și camufla violența disciplinară și de alte
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
disciplinară și de alte tipuri, fără să o diminueze neapărat. Reducerea numărului delictelor capitale în secolul al XIX-lea și abolirea spînzurărilor publice în 1868 în Anglia, de exemplu, pot fi cu greu atribuite triumfului practic în continuă expansiune al civilității liberale. Acuzațiile și condamnările capitale s-au înmulțit atît de mult la începutul secolului al XIX-lea, încît pe la 1830 mai mult de 90% din condamnările la moarte nu au fost executate, nu dintr-o teribilă simpatie umanitară pentru cei
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cumva peisajul englez să fie împînzit cu spînzurători. De asemenea, încetarea execuțiilor în locurile publice, de la interzicerea procesiunii de la Tyburn, în 1783, pînă la desființarea eșafodurilor din interiorul închisorilor, din 1868, a avut puține legături cu vreun angajament principial față de civilitate. Transferul execuțiilor în interior, camuflarea violenței de ochii publicului au fost uneori considerate de susținătorii fenomenului ca un mijloc de a potoli atacurile publice împotriva întregii afaceri murdare a pedepsei capitale. Spînzurările au devenit, de fapt, mai crude, deoarece li
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
eficiența decît sistemele politice premoderne. Monopolul său asupra mijloacelor de producere a violenței, după cum a remarcat Hobbes, îi plasează pe supușii săi sub un nor permanent de amenințare cu violența. *** Elias este îndreptățit să observe că violența statului poate distruge civilitatea, ceea ce a și făcut adesea, lăsînd în urmă relații sociale dominate de necivilitate: violențe, lipsă de securitate, conflicte exasperante, rezolvări amînate la nesfîrșit. Zeci de societăți contemporane din toată lumea suferă în mod curent de aceste simptome, dar există și mai
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
majoritatea oamenilor fără apărare; ei devin jucării în mîna siniștrilor potențiali administratori ai pedepselor. De fapt, teza lui Bauman este imaginea reflectată a concepției de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea privind procesul de civilizare, înțeles ca o spirală ascendentă spre civilitate. Civilitatea și barbaria merg paralel pe o spirală în continuă descreștere a violenței. Nu există, susține el, nici o linie de demarcație între normele civilizate și anormalitatea necivilizată. Civilizația ar trebui să fie sinonimă cu potențialul constant, în condițiile moderne, al
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
oamenilor fără apărare; ei devin jucării în mîna siniștrilor potențiali administratori ai pedepselor. De fapt, teza lui Bauman este imaginea reflectată a concepției de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea privind procesul de civilizare, înțeles ca o spirală ascendentă spre civilitate. Civilitatea și barbaria merg paralel pe o spirală în continuă descreștere a violenței. Nu există, susține el, nici o linie de demarcație între normele civilizate și anormalitatea necivilizată. Civilizația ar trebui să fie sinonimă cu potențialul constant, în condițiile moderne, al puterii
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
a lui Stalin, se distra cu fețe zîmbitoare, cu țigări și băuturi în mînă, știind că printre invitați se aflau atît adepți ai politicii, cît și victime, mulți fiind și una și alta. Același tip bizar de eveniment, în care civilitatea salută barbaria, este reprezentat de atmosfera relaxată, prietenească de la Wannsee din ianuarie 1942, unde Müller, Heydrich, Eichmann și colegii naziști sorbeau șampanie și fumau țigări de foi după o zi grea de muncă în care fuseseră stabilite detaliile privitoare la
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Nurenberg, oraș ce zăcea în ruine, cu zeci de mii de cadavre care făceau apa locală imposibil de băut, de parcă ar fi fost apă picurînd dintr-o morgă. *** Aceste detalii remarcate de Bauman sînt binevenite și, totuși, concluzia sa că civilitatea modernă este aliată a barbariei prezintă riscuri mari, unul dintre ele fiind pesimismul său dogmatic. Postulatele ajutorului reciproc, solidarității, respectului reciproc etc., calități pe care Bauman le laudă formal (deoarece ele sînt opuse totalitarismului) și care sînt, în mod normal
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
însăși, este supusă unei interpretări reducționiste care, din punct de vedere formal, se aseamănă cu reducerea marxistă a societății civile la dominația și violența burgheze. Nu e de mirare că, în concluziile sale, Bauman devine trist. Tipul de analiză a "civilității moderne ca barbarie" oferită de Bauman nu atinge nici faptul că procesul modern de civilizare conține mai multe contradicții potențial productive, deși periculoase. Una dintre ele este înspăimîntătoarea dezvoltare a tehnicilor războiului total și a mijloacelor de violență universal devastatoare
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
fac mai mult decît să asigure că "faptele" statistice privind violența sînt totdeauna și în mod necesar "fictive" (idee apreciată de criminologi), dar ei pun la îndoială afirmația lui Elias că societățile civilizate își uită genealogia și consideră propria lor civilitate drept naturală. *** Ideea poate fi prezentată și mai dur: toate formele cunoscute de societate civilă sînt infectate cu surse endogene de necivilitate, astfel încît se poate propune teza analitic-empirică potrivit căreia necivilitatea este o trăsătură cronică a societăților civile, una
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
modelat de către stat, de instituții sociale care nu numai că au tendința a fi, dar chiar și sînt dominate de forme necivile de interacțiune, de la grosolăniile zilnice însoțite de amenințări voalate pînă la violențele organizate sistematic. Într-o societate necivilă, civilitatea devine o resursă rară. Ceea ce rămîne este un teren de luptă în care cel mai puternic bazîndu-se pe supraviețuirea unor anumite libertăți civile se bucură de dreptul de a suci brațele celui mai slab. În condiții extreme, o societate necivilă
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
atît în termeni teoretici cît și empirici. Metafizica declinului și a reînnoirii are și implicații politice obstrucționiste, deoarece ea presupune că nimic sau puțin poate fi făcut pentru a opri torentul de violență care dărîmă periodic zidul de protecție al civilității ce menține pacea printre cetățeni. Mai plauzibile sînt acele teorii la mezonivel care încearcă să justifice erupțiile de violență găsindu-le sursa în structurile instituționale specifice ale societății civile. Aici trebuie să facem încă o distincție importantă: între explicațiile centrate
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
resentimente sau antipatii puternice, cu atît mai puțin a mîniei înfierbîntate sau a urii nestăpînite sau tendința de a da cuiva în cap. Oriunde apar tensiuni provocate de stres, ele tind să fie absorbite sau rezolvate în structurile sociale; astfel, civilitatea predomină; cel puțin așa susține Elias: Majoritatea societăților umane, după cum se poate vedea cu ușurință, dezvoltă unele contra-măsuri împotriva tensiunilor pe care ele însele le generează. În cazul societăților care se află într-o fază tîrzie de civilizare, adică cu
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Dacă așa stau lucrurile, atunci problema fundamentală nu a primit încă un răspuns: de ce instituțiile absorbante de șoc din societățile civile tind să fie supraîncărcate astfel încît generează în interiorul propriilor lor structuri tipuri de violență ce contravin libertății, solidarității și civilității care, de altfel, le fac atît de atractive? *** Deschiderea care este caracteristică tuturor societăților civile promovarea pluralității formelor de viață care sînt, ele însele, simțite ca posibile este și ea, probabil, un izvor al tendinței lor spre violență. Faptul, binecunoscut
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
întreaga istorie modernă a colonizării și terorizării celor necivilizați a fost dominată de violență în așa grad încît se poate spune, cu o oarecare ironie amară, că actuala răspîndire mondială a atracției pentru societatea civilă este vlăstarul bastard al violenței civilității metropolitane. Libertatea legală sau neoficială de asociere în diverse forme complexe, de care se bucură membrii oricărei societăți civile îi face, de asemenea, înclinați spre violență internă. Există mai multe explicații pentru aceasta, una dintre ele fiind în legătură cu faptul că
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]