371 matches
-
mâner de argint, încît calul ciulea urechile. Deși acuma îi vedeți și-i auziți, și vă puteți convinge că nu merită altceva decât gloanțe și baionete! ― Nu, nu! bâigui Baloleanu. Trebuie mai întîi să... 1 se împleticeau picioarele și-i clănțăneau dinții. O frică nătângă îi rodea inima, că soldații se vor înfrăți cu țăranii și-l vor măcelări. Mulțimea de țărani începu deodată o mișcare pe loc ca o apă bătută de un vânt nehotărât. Era o legănare într-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spre noi și rânjeau cu subînțeles. Când nu am mai putut suporta, pur și simplu m-am ridicat și am fugit din sală pe prima ieșire. Am mai auzit vocea ei ironică strigîndu-mă încet și apoi, până acasă, am alergat clănțănind și strîngîndu-mi umerii de fiori. M-am trântit în pat și am simțit că am făcut febră, mama s-a speriat când a citit termometrul. Mi-a adus medicamente și m-a doftoricit câteva zile; primele zile de vacanță, am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și simplu pe un scaun din care ieșea buretele, în partea din față a tramvaiului, la grămadă cu călătorii; îmi plăcea să mă uit cum sucește și învîrtește de manivela nichelată, terminată cu o mare bilă metalică, pe care o clănțănea de-a lungul plăcii aurii. Pe placă scria ceva în nemțește, în vagoane, scaunele erau din șipci de lemn galben, lustruit, iar din plafon atârnau mânere ovale, de care se țineau cei care ajungeau până acolo. Când tramvaiul lua viteză
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și copiii zbiera, da baba Anghelina o pățise, nu ei, copiii, era o putoare, și uite-așa s-a zguduit pământu. Ei, copii, ce vrei, cumnate, a zis biata mămica, da baba Anghelina nu zicea nici pâs, numa așa-i clănțănea dinții și mergea crăcănată... E-hei, bătrână-bătrână, da vezi că să moară tot îi era frică... Lângă ei, la Obor, a căzut bombele de la aeroplane ziua-n amiaza mare și-a omorât lume necăjită, și femei care venise să ia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îi zice, să trăiești să mă îngrijești pe mine... Că io-s mai mare cu opt ani și io o să mor înainte. — Haidi, lighioană bătrână, îl repede ea. Haidi, că tot tu o să mă îngropi pe mine ! Cât m-ai clănțănit toată viața la cap și numa ce-ai vrut tu ai făcut, n-ai lăsat nici atâtica dintr-ale tale... Merge-ncet, cocârjată, cu pași mărunței - la ce să se uite dinainte, că tot nu vede d-aici până acolo
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la picioarele Lui... Cum aș putea să îl las singur în timpul călătoriei de două zile cu trenul, încercănat și palid, încremenit de spaimă în fața ferestrei, privind, fără să vadă nimic, peisajul ? Neliniștea din birjă, mâinile și picioarele înghețate și dinții clănțănindu-i, el trăgând tot timpul geamul ca să scoată capul și să-i strige : „Mai repede ! Mai repede !“ birjarului. Și cineva în sinea lui rugându-se ca drumul să țină mult, cât mai mult, și chiar ținând interminabil de mult, numai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lungi partide de înot în bazinul cald, dar nu în marea rece. Soarele era acum complet acoperit de nori și vântul devenise biciuitor. Ruby se orientase și cărase la mal toate păturile și prosoapele din diferite locuri de campare. Alex, clănțănind din dinți, își scoase lenjeria udă, se masă zdravăn cu un prosop, își trase pe ea pantalonii și bluza, îmbrăcă un pulovăr de lână al lui Brian și se înveli într-o pătură. Își lăsase îmbrăcămintea mai groasă în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simt pe aproape mă înfior la gândul / că nu știu de unde mă pândește și unde se poate ivi) își face, în cele din urmă, efectul (Presimt că sfârșitul nu va întârzia /sunt părăsit de orice urmă de spaimă /nu-mi clănțăne dinții nu-mi tremură pleoapele), amintind, din nou, de cuvintele lui Emil Cioran: Este o lipsă de mândrie creaturală în a nu-ți oferi inima istovirii voluptuoase a morții. Doar strângându-te neîncetat o strângi în tine, îi reduci din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ajungem la Istanbul. Până mâine dimineață ai destul timp să te convingi. ― Simt că nu mă voi convinge decât după ce ne-om întoarce. Dar atunci călătoria noastră n-o să-mi pară decât un vis frumos și scurt. Pe când vorbea îi clănțăneau dinții. Am cuprins-o în brațe ca pe un copil, acoperind-o cu pieptul, ca să-i dau căldura mea. ― Ți-e frig și aici? Tremuri! ― Nu mai mi-e frig. Mă încearcă un sentiment ciudat... un fel de teamă... ― De
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
orele voastre cele mai grele, și nu vă ajută pentru a vă însănătoși mai repede, ba, chiar, puteți crede că ați reușit. Durerea așteaptă momentul când semnele trădării vor face să alerge asupra voastră câinii Iadului. Atunci dinții vă vor clănțăni și veți urla. Așa gândesc aceste trei coloane. (Hellas VI, Sonet 21: "Răzbunarea Athenei") j * Der Rundtempel des Altars der Athena Pronaia Drei Saulen stehn nur noch aus deiner Runde, Athena Pronaia, und niemand weint; und Phobus selbst im Sonnenwagen
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
apropiere. Alte amintiri din acei ani nu prea am. Doar câteva imagini disparate: noaptea cutremurului din noiembrie '40, când ne-am repezit în stradă și, exact în fața mea, a căzut de pe clădirea liceului, aflată vizavi, o statuie de bronz; mitralierele clănțănind, în împrejurimi, în zilele rebeliunii legionare, în vreme ce noi, înghesuiți în sufragerie și neștiind ce se întîmpla, ascultam speriați; și duminica în care un pedagog cu cizme roșii și obrazul bubos a făcut o coloană cu elevii trecuți de cincisprezece ani
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fetelor. Gerul ăsta mă dă gata. Toal și Nan erau îmbrățișați pe bancheta din spate, dar Rima stătea atît de țeapănă, că Lanark îcare se așezase lîngă ea) își încrucișă brațele pe piept și-și încleștă dinții să nu mai clănțăne. încetul cu încetul, radiatorul încălzi aerul la o temperatură mai confortabilă. Camionul era aproape singur pe stradă, dar, ori de cîte ori treceau de un tramvai sau de vreun trecător, McPake claxona strident. Lanark întrebă: — Rima, se va dansa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de porțelan pe el. Le dădu la o parte și se așeză cu coatele pe genunchi și bărbia pe buricele degetelor, pînă cînd un soare rece se ivi pe acoperișurile care se vedeau de la fereastră și dinții începură să-i clănțăneau. în intervalele dintre somnolență și trezie, părea un alt obiect al camerei, un ceas pe polița șemineului, de exemplu, sau unul din bibelourile de la picioarele lui. Sunetul conversației din bucătărie îl atingea la fel ca pe obiecte. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tîrî în cerc, pipăind pămîntul, pînă cînd mîna îi atinse un picior. — Rima...? — Da. — Ai sandale subțiri și stai pe gheață. îmi pare rău, Rima, te-am dus spre un lac înghețat. — Nu-mi pasă. Lanark se ridică; dinții îi clănțăneau, și se uită în jur: — Unde-i lumina? Nu știu. N-o văd... n-o văd nicăieri. Trebuie să ajungem din nou la bară. — N-o să reușești. Sîntem pierduți. Corpul ei se afla lîngă el, dar vocea, joasă și posacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i se înfipse în ochi. Își duse mâinile la gât, gemu fără aer și se prăbuși. CAPITOLUL III O SINUCIDERE MĂSLUITĂ Li se tăiase răsuflarea, aproape nu îndrăzneau să se miște. ― A murit? întrebă înspăimîntată Melania Lupu. Valericăi Scurtu îi clănțăneau dinții. ― E o glumă! Țipă isteric: Imposibil! Abia acum câteva minute era zdravăn, sănătos. Nu cred!! Matei se ridică de lângă trupul lui Panaitescu. Rosti sec: ― Mai mort decât atât nu poate fi. Își mușcă buzele până la sânge încercînd să se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
încerca să vă calmați... ― Cum dracu' ai reușit să ne aiurești? Sau o mai fi într-adevăr cineva... Simt o respirație ciudată... ― Copilării! Sîntem singuri. Tot atât de singuri pe cât pot fi doi oameni. Sculptorul se aruncă într-un fotoliu. Dinții îi clănțăneau: ― Valerica avea dreptate. Trebuie anunțată Miliția. Cu ce mă încălzesc banii dacă crăp sau o să înnebunesc? ― Vom fi și mai prudenți, domnule Matei. ― Prudenți! Stau nemâncat de trei zile, abia îndrăznesc să aprind o țigară, mi-e frică să adorm
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu! Melania Lupu se aplecase peste el. Îi simțea răsuflarea. Mirosea a portocală și a vanilie. ― Hai, încercați! Apoi se făcu liniște. Se auzeau doar hohotele sculptorului. Bătrâna îl atinse. ― Hai, domnule Matei! ― Pleacă! Nu vreau să mor... Dinții îi clănțăneau. Striga bezmetic: Alecu... moartea... nu vreau... Melania Lupu se aplecă și mai mult. Glasul avea accente învăluitoare. ― Vă iert! Trebuie să mă ascultați, să scrieți câteva rânduri. ― Nu sânt Moș Crăciun, scânci celălalt. ― Câteva rânduri, doar, le scriem împreună. După
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unul cu altul toată ziua. Seara ne-am oprit să ne odihnim și am împărțit hrana. Întrucât el n-avea sac de dormit, m-am rușinat să mă vâr în al meu. Am rămas și eu pe nisip și îmi clănțăneau dinții de frig. Abia spre dimineață am ațipit. M-a trezit soarele dogoritor; am observat atunci că necunoscutul îmi șterpelise sacul de dormit și dispăruse. De-acum trebuia să îngheț în fiecare noapte. Din fericire, mi-am adus aminte de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vrînd? Și-mi e groază numai de podeaua care, sigur, arde de înghețată ce e. Câinoasă iarnă... "Așteaptă, femeie, să pun ceva pe mine!"... Hai, ușurel, Daniel Petric, pregătește-te să cobori în era rațiunii... s-ar putea să-ți clănțăne puțin dinții, dar e vina ta, în era rațiunii nu se dă nimic gratuit, iar tu n-ai fost în stare nici măcar să-ți aduci niște lemne... Stai că stârnești câinii din cartier!", na că a și început unul să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îl vedea după multă vreme, un ogar murdar pe care stăpânii probabil că-l ascunseseră până acum și care alerga de-a lungul zidurilor. Ajuns aproape de ușă, a șovăit, s-a așezat pe fund și s-a răsturnat să-și clănțăne puricii. Agenții au fluierat de câteva ori să-l cheme. El a înălțat botul, apoi s-a hotărât să traverseze încet șoseaua, ca să miroasă bucata aceea de pânză. În aceeași clipă, un foc de revolver a pornit de la etajul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
femeia aceasta. Doamna Levy o arătă pe domnișoara Trixie care sforăia sonor. Apoi o scutură de umăr. Plec, scumpa mea. Totul va fi bine. Am vorbit cu domnul Gonzalez și e încântat ca te-ai întors. — Liniște, porunci domnișoara Trixie, clănțănind amenințător din dinți. — Vino odată, altfel va trebui să te duc să-ți facă injecții antirabice, spuse supărat domnul Levy, apucând brațul soției lui prin haina de blană. — Uită-te numai cum arată locul ăsta! O mână înmănușată arătă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
loc bara care o bloca și trăsese zăvorul, iar din cauza Întunericului pur și simplu nu-și putea da seama cum se deschidea dinăuntru. Nu avea nici o șansă să iasă. Se Întoarse În pat, obsedată să nu adoarmă, tremurând, cu dinții clănțănind, Încercând să-și imagineze o plajă Însorită din Tahiti. Pe la patru dimineața auzi vocea unui bărbat și a unei femei din ce În ce mai aproape de rulotă. Pedro descuie ușa. Desert Rose Îi ură noapte bună și intră, ușor amețită, cu respirația fierbinte duhnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
unul cu altul toată ziua. Seara ne-am oprit să ne odihnim și am împărțit hrana. Întrucât el n-avea sac de dormit, m-am rușinat să mă vâr în al meu. Am rămas și eu pe nisip și îmi clănțăneau dinții de frig. Abia spre dimineață am ațipit. M-a trezit soarele dogoritor; am observat atunci că necunoscutul îmi șterpelise sacul de dormit și dispăruse. De-acum trebuia să îngheț în fiecare noapte. Din fericire, mi-am adus aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vrând? Și-mi e groază numai de podeaua care, sigur, arde de înghețată ce e. Câinoasă iarnă... „Așteaptă, femeie, să pun ceva pe mine!” ...Hai, ușurel, Daniel Petric, pregătește-te să cobori în era rațiunii... s-ar putea să-ți clănțăne puțin dinții, dar e vina ta, în era rațiunii nu se dă nimic gratuit, iar tu n-ai fost în stare nici măcar să-ți aduci niște lemne... „Stai că stârnești câinii din cartier!”, na că a și început unul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
va prăbuși În adânc, sari, Jim Cânepă, sari. N-aș da eu oare, ca să scap de această neliniște, un diamant mare cât aluna? Strânge odgonul, randa, trinchetul și ce mai vrei, cobe blestemată, acolo suflă, nu glumă! Toți dinții Îmi clănțăne groaznic, În timp ce o paloare de moarte mi-acoperă fața de ceară cu flăcări verzui. Cum de-am ajuns aici eu, care par Însăși icoana răzbunării? Duhurile infernului vor râde cu dispreț de lacrimile celui a cărui voce amenințătoare le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]