348 matches
-
bună a balconului). Ciobotea creionează revolta timișoreană ca pe un „vast cenaclu politic” și un „maraton” în care revoluționarii spontani și profetici nu au fost perfecți, ci umani (adică au făcut și ei erori sau au ezitat ori chiar au clacat parțial), un maraton epuizant în care lumile, cei buni și cei răi, s-au amestecat și în care, după cum recunoștea un protestatar din acele zile incendiare, „a fi victimă nu înseamnă neapărat a fi erou”. Maratonul insurecțional timișorean a constituit
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
el! Elinor, de ce crezi că a muncit de când se știe ca un descreierat? De ce crezi că a venit la New York? Ca să te impresioneze, de-aia! E obsedat de tine de ani de zile! Nici nu-i de mirare că a clacat așa cum a clacat. Sinceră să fiu, având în vedere ce copilărie a avut, mă și mir că a rezistat atât! În clipa în care mă opresc să-mi trag respirația, îmi trece prin cap că poate Luke nu e de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
crezi că a muncit de când se știe ca un descreierat? De ce crezi că a venit la New York? Ca să te impresioneze, de-aia! E obsedat de tine de ani de zile! Nici nu-i de mirare că a clacat așa cum a clacat. Sinceră să fiu, având în vedere ce copilărie a avut, mă și mir că a rezistat atât! În clipa în care mă opresc să-mi trag respirația, îmi trece prin cap că poate Luke nu e de acord ca eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu cred că există scriitori meschini. Sau, mă rog, pot fi meschini în viață, păstrând acea generozitate pentru actul scrisului. Și acolo generozitatea se va răzbuna. Dacă încerci să explici prin scrisul tău oamenilor cât sunt de mărginiți, riști să clachezi. Pur și simplu, chestia asta îți distruge sănătatea. De-aia și cu mine e un semn de întrebare. Să înveți pe cineva să scrie, văd asta și la pregătire, înseamnă să-l înveți întâi de toate pe omul ăla cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
regimul alimentar și mă simt mai destins acum. Au fost luni deseori înjositoare. Parcă mi-e mult mai bine! Poate că voi avea o vară liniștită. Continuu să mă gîndesc, totuși, la o plecare definitivă. Mi-e teamă să nu clachez iar cu nervii. Ocazii sînt în fiecare zi. Fac mari eforturi să nu cedez. Nu mi-ai spus ce-ai făcut cu Biblioteca (volumul "Biblioteca din Nord", versuri, București, Cartea Românească, 1986 n. red.) mea pentru (Grigore n. red.) Vieru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
vitalitate uluitoare, lucrând cu pasiune pentru ca albumele sale de fotografii remarcabile cu Viena, București și Muzeul Satului să vadă lumina tiparului, el care fugea după autobuz mai iute ca mine și arăta cu douăzeci de ani mai tânăr, deodată a clacat. Ce umilitor pentru un ardelean mândru, educat după manierele cele mai formale ale vechii civilizații europene, să ajungă imobilizat la pat și să trăiască lucid toată oroarea neputinței de a nu avea control asupra trupului său. Deși l-am vizitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu, de spitalul de psihiatrie La Salpêtrière, unde, În secolul al XIX-lea, la Paris, erau internate pacientele ce sufereau de boli nervoase. Lucia era prizoniera acestui spațiu metaforic, unde devenea progresiv victima presiunilor din jur. Situația individului inocent ce clachează violentat de tabuurile sociale și care, abandonându-și rațiunea, răspunde prin crimă era o temă favorită a secolului al XIX-lea. Büchner a scris Woyzeck În jurul lui 1830, În aceeași perioadă În care Donizetti a compus Lucia. Ce era mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lăsase la voia întâmplării, fără a căuta soluții. Le ignora și nu căuta nici o alternativă. Își adusese aminte cum medicul psihiatru o avertizase că pe viitor va avea mari probleme. Trebuia să fie foarte atentă și puternică, pentru a nu claca psihic, dar în perioada aceea îl iubea foarte tare și ignora totul. Pe parcurs, sentimentele s-au schimbat și lucrurile au evoluat într-o singură direcție. Din cauza sindromului nevrotic acut, instinctele umane îi sfârâiau ca niște fire electrice lăsate la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
stres. Încetul cu încetul, ușor, cu răbdare ajungi acolo unde vrei. - Mă bucur mult să aud asta. Așa te vreau. Un învingător și cu misiuni îndeplinite. - M-am lovit în lume ca de un zid de beton, dar nu am clacat. Nu mai știam ce să fac. La un moment dat mă scârbisem de atmosfera pe care unii și alții o creeau anume în jur. Dar n-are rost să le mai înșir acum. Făceam parte dintr-un grup, sau mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Găină pur și simplu s-a înfruntatî Pe Sorin Pavel, unul din autorii „Manifestului Crinului Alb”. Politicește, acesta era de dreapta, iar Petre Pandrea, coautor la același „Manifest”, de stînga. Și totuși cei doi erau prieteni. După război, S.P. a clacat: a ajuns portar la o fabrică din Hunedoara, apoi s-a apucat de băut. Spunea că nu i-i rușine, pentru că a te îmbăta e omenește!... Pe ștefan Bârsănescu, cumnatul lui Sorin Pavel, care, după reforma din ’48 a învățămîntului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
amintirilor covor,/ eu singură plîng În palmele-mi Întinse”. Cu toate că se cunoaște scriitura unei doamne (domnișoare) foarte sensibile, rigidul și veșnic morocănosul cenzor nu i-a permis apariția. La fel a pățit și poemul „Neliniști” care, ajuns În fața ideologului, a clacat fiind aruncat la coș: „Peste liniștea sufletului tresar zboruri/ către străluciri amăgitoare, Îndepărtate/ purtînd În ele sigiliul tristeții/ rupte din noi ca dintr-o Încoronare/ care se Întreabă ce vor și de unde atîtea mîhniri/ și coborîri lente, firești, ușoare/ În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
este în afara puterii noastre de a o controla, este deci de nerezolvat, înseamnă că problema cea mare privește modul nostru de a gîndi. De îndată ce începem să dăm vina pe ceilalți sau pe circumstanțe, cedăm din putere. Dacă ne plîngem sau clacăm, demonstrăm slăbiciune. Abilitatea noastră de a influența o situație pentru a obține un rezultat pozitiv scade și, în cele din urmă, dispare definitiv. Dacă vrem cu orice preț să ne îmbunătățim situația, trebuie să începem imediat. Soluția vine din interior
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
se eclipsează din peisajul cultural al Bucureștilor. A suportat și o serie de internări, tensiunea nefirească, aproape paroxistică, în care se silea să își țină intelectul, biciuit spre performanțe de neatins, frângându-i echilibrul nervos. Mintea aceasta „excepțională” (Mircea Vulcănescu) clachează și, în jurul lui, treptat, se așterne tăcerea. Ani de zile după aceea, acest fruntaș al generației sale (cum îl socoteau mulți dintre camarazii de aceeași vârstă) putea fi văzut, cu o înfățișare mizeră, parcă absent, strecurându-se neștiut de nimeni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
și-mi pare rău) și Ioan Cărmăzan (Casa din vis) ; primul reușește în câteva îndrăzneli narative la limita insolitului, dar este minat pe dinăuntru de un scenariu pueril, în timp ce al doilea construiește credibil (și cu forță) cadre realiste pure-și-dure, însă clachează (lamentabil) pe terenul minat al simbolismului facil Despre Vulpe vânător am mai scris, iar recentul premiu pentru regie acordat de UCIN nu-mi schimbă părerea : este un film mediocru, confuz, un fel de a cincea roată (flască) la Balanța lui
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
erai furios pe Aimee Light că nu s-a arătat mai deschisă. Ăsta e un alt scenariu pe care l-am putea urmări. Respingerea fusese prea mult pentru un scriitor care a primit mereu tot ce-a vrut, așa că ai clacat. Vocea făcu o pauză. Înțeleg că încă n-ai anunțat autoritățile despre relația ta cu decedata. - Pentru că n-am nimic de-a face cu nici o cri... - A, ba da. - Cum? Asta mă solicita mult mai profund decât aș fi așteptat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
văzut indivizi explodând în flăcări încep să simt că înnebunesc... - Domnule Ellis, nu mi s-a dat o diplomă. N-am urmat o „facultate a stafiilor“. Nu am decât propria experiență. Am investigat peste șase mii de fenomene supranaturale. Am clacat din nou. Plângeam și încercam să nu respir prea zgomotos. - Ce mă fac? am întrebat de câteva ori. Miller începu să mă consoleze. - Dacă vrei să mă angajezi, datoria mea e să vin acasă la tine și să invoc manifestările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Elsinore Lane - și ceva în purtarea lui sugera iertare. Viața lui secretă părea că-l făcuse mai puțin îngândurat, mai puțin încruntat. Ceva fusese rezolvat în sinea lui. Actorul dispăruse. Trebuia să-mi întorc mereu capul, pentru că altfel aș fi clacat. - De ce-ai fugit? am reușit să întreb cu o voce răgușită. De ce-ai fugit de noi? - Tată, a oftat el. Cuvântul suna diferit de cum îl rostise în trecut. Își puse mâna pe a mea. Era acolo. O simțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care și-a desăvârșit consacrarea, ar putea constata cu ușurință adevăratele condiții în care se poate consolida o carieră. De cele mai multe ori, cei care înregistrează premature eșecuri sunt și cei care au datele native să ajungă cântăreți, dar, grăbindu-se, clachează de timpuriu din diverse motive. Aș enunța doar două cauze strâns legate între ele, și anume, că unii se dau prea ușor pe mâna unor profesori (bănuiți), care, scontând că își vor face ei un nume prin discipoli, îi împing
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
un nume prin discipoli, îi împing nesăbuit pe marginea prăpastiei. Fără conștiință profesională și discernământ, aceștia îi obligă pe unii entuziaști nepregătiți să abordeze roluri sau doar fragmente pentru care coarda vocală prea tânără nu rezistă la asemenea suplicii și clachează din start. Alții, care își cunosc singuri posibilitățile, studiază metodic, se verifică gradat, cu măsură, și evoluează firesc, ajungând la performanțele pe care le urmăresc cu răbdare. Un astfel de caz este cel al sopranei Mihaela Grăjdeanu. După un început
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
luat apărarea țăranilor, aceșștia lucrând cu proprietarii și cu oamenii lor, ceea ce a dus la vicierea listelor cu îndreptățiți a primi pământ. S-au făcut modificări în liste: cei cu 4 boi au fost trecuți la categoria inferioară, cei „făr clacă” erau sfătuiți să renunțe la pământ, s-au făcut cereri false de renunțare, unii au fost șterși de pe liste pe motiv că nu puteau plăti despăgubirile. Măsurătorile sau făcut în minus, s-au stabilit sume mai mari de despăgubire, iar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
corporații unde se lucrează frecvent 12 ore pe zi. reducerea salariilor cu 30% în corporații, fără diminuarea cantității de muncă prestată zilnic, este tot o formă de clacă, numită propagandistic, „solidaritate”. În lumea satului românescă s-a păstrat multă vreme claca sub forma adunării femeilor și fetelor la câte o casă - mergeau cu lucru individual - sau lucrau pentru gazdă. Clăcile se făceau în Postul Crăciunului, având funcția de rupere a monotoniei scurgerii timpului când te luai cu lucrul, se cânta, se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
urmă toți cei vreo șase-șapte bucăți telespectator dau creștinește colțu’ și în felul acesta filmul bifează primele crime în serie, crime perfecte, cu alibiuri beton, fără a putea fi prinși vreodată făptașii. Doar când este absolut convins că leșinații au clacat definitiv și nu mai suflă, reporterul special se adună voinicește din șanț, se ridică direct în picioare, își șterge elegant fruntea și mucii cu mâneca, apoi clătinându-se ca de o grea povară, comunică: “Stimați telespectatori, am întrerupt programul obișnuit
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
îi e locul. Peretele, ăla, despărțitor, n-are nici un rost, trebuie să dispară. Să stăm la aceeași masă, cot lângă cot, să văd ce face, cum face, să-i dau de lucru pentru că eu, vă spun, în ritmul ăsta voi claca. Ea și familia ei, dar nu mai avu timp să spună pentru că, exasperat, Liga strigă la ea: Doamnă, opriți-vă! Nuța Cordel probabil că-și lăsase mătura la ușă pentru că aducea tare bine cu un anumit personaj. Se uită spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și contaminată de „catastrofismul” lui Nikolai Berdeaev - evoluează modern, către soluții existențialiste. Fundalul prozei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea este orașul de provincie, locul în care eroi sadovenieni educați după precepte rurale clacau iremediabil, învinși de inadaptarea la universul urban, sau sfârșeau în mediocritate. Cei din schițele, povestirile sau nuvelele lui P. nu se diferențiază prea mult, numai că, în genere intelectuali, ei pun parcă mai mult idealism în speranța evaziunii (Zăpada, Unchiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
măsură, era!), dar și cel al treburilor țării, conducînd-o și ca șef de guvern. Și încă unul nedemocratic, deasupra partidelor și împotriva lor, servind regelui ca prim experiment al domniei autoritare personale. Era prea mult și, în împrejurările amintite, a clacat lamentabil. Dar din nervurile acestui imens eșec s-au nascut două lucrări memorialsitice, dintre care, cea dinții (O viață de om) este o efectivă capodoperă a genului în literatura română. E răzbunarea, rară, a literaturii asupra politicii. Supt trei regi
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]