342 matches
-
siguranta evrei s-au aflat în Oltenița și înainte de 1853, printre negustorii ce mișunau în”schela”, fără a putea fi vorba de existența unei comunități. Atâta timp cât toți locuitorii satului de pe fosta moșie, indiferent de natură ocupației, erau asimilați statutului de clacași, nu era indicat și nici permis, mai ales evreilor, de a se stabili împreună cu familiile lor aici. Ei veneau din când în când în aceste locuri în interes comercial. Dealtfel populația evreiască din România a avut un pronunțat caracter urban
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93399]
-
nu mai are posteritate, care a descoperit gustul eșecului. N-am simplificat, totuși, prea mult? Între timp, mi-am amintit de sinucigașii găsiți spânzurați, de un copac, în pădure sau înecați în fântână. Ceea ce înseamnă că inclusiv firile aspre pot claca uneori. Doar că n-au lăsat în urma lor nici o explicație. Probabil că nu cultura a descoperit partea noastră fragilă. Ea, cel mult, a favorizat-o. 35. La fel cum mă îndoiesc de corectitudinea afirmației că totul în memorie e infern
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
micile jocuri cu care caut să nu mă las prins în apele putrede ale fricii. E de ajuns că fac parte din specia celor care se consumă pentru orice fleac și pun totul la inimă. Din care pricină, poate, am clacat. Cum n-am însușiri de stoic, trebuie, măcar acum, să le suplinesc cu ce pot. În ultimul moment, mai arunc o privire în urmă spre zidul din fundul curții. Ca de obicei, moțăie pe el câteva ciori. E ultima imagine
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o să-l mai țină chestia asta cu Încropitul de discursuri din nimic, lăsîndu-se În seama inspirației și a norocului. Ce-ar fi dacă Într-o zi s-ar trezi pe o scenă, În fața unei mulțimi hămesite și inspirația lui ar claca? Ce s-ar Întîmpla dacă Diavolul ar tăia frînghia și el ar cădea la pămînt cu o bufnitură? Ăsta da foc de avertisment: eșecul total al reprezentației sale. — ...și melodia mea favorită, continuă Zamyatin nu se știe ce, este „Paint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că tremura. Cunoștea tonul ăla. Însemna ca maică-sa se hotărâse deja. Capitolul 13 — Cum se simte? sări Stevie pe Fran imediat ce se întoarse la redacție. — Știi cum e tata. Fran se temea atât de tare că ar putea să clacheze, încât nu se simțea în stare să înfrunte privirea femeii mai în vârstă. — Încearcă să-și vadă de viață. Se preface mai preocupat de rezultatele la curse decât de diagnosticul lui. — Și care a fost diagnosticul? Fran se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Și cum rămânea cu ea însăși? Fran cea dintotdeauna, contemplând o altă relație care se dusese de râpă. Iar de data asta purta și responsabilitatea pentru încă o viață la care trebuia să reflecteze. Nu gândi așa, își spuse, o să clachezi. O să fiu tare, își repetă, prinzându-și părul într-un coc și evitând să se uite în oglindă, ca nu cumva să vadă ceva ce nu i-ar fi plăcut. Și prima dovadă de tărie va fi să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
neliniște. Dintre toți copiii ei, era cel mai vulnerabil și Își dădu seama că va fi nevoită să-l susțină iarăși ca să-l ferească să nu cedeze. La moartea soției lui, Catherine, cu treisprezece ani În urmă, pur și simplu clacase. Alcool, medicamente, depresie, În mai puțin de trei luni Loïc devenise o zdreanță. Fusese o coborîre În infern căreia Jeanne Îi pusese capăt trimițîndu-l cu de-a sila Într-o clinică psihiatrică din Morbihan, unde, datorită relațiilor lui Yves Pérec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o pot totuși lua pe sus cu de-a sila. - Ba poți, dacă asta e singura soluție ca să plece! Și Își turnă Încă o porție zdravănă. Christian se Întrebă cît avea să reziste fratele Mariei În ritmul acela, Înainte de a claca și de a povesti totul. Era mai mult decît urgent să ridice pînzele, În toate sensurile termenului. Tocmai Își aprindea o altă țigară de foi cînd o văzu pe Marie intrînd În hotel, urmată de Fersen. TÎnăra femeie Înregistră dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
adevăr cu ea, așa cum afirmase, Îl trase după sine cu energie, dar fără mare dragoste, pe lunganul bleg și ciufulit care era soțul ei, la sfîrșitul orelor de interogatoriu. - Fără intervenția procurorului l-am fi făcut pînă la urmă să clacheze, era la capătul puterilor... Dar Marie nu-l asculta pe Lucas. Și ea sfîrșită de puteri, se uita la perechea pe picior de plecare. Surprinse o privire a lui PM care, Înainte de a lua loc În limuzina familiei, se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că el o să facă tot ce poate... — Ai cea mai mică idee cum se vede toată treaba asta ? mă întrerupe Guy. Mai întâi intri în panică, după care dispari total de pe fața pământului. Lumea a început să zică că ai clacat, că ai o cădere nervoasă... există chiar și zvonuri cum că ai fi plecat din țară... În momentul în care adevărul mă izbește în față cu putere, mă cuprinde o panică fierbinte, care mă sufocă. Nu-mi vine să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
eșuate reușesc să-mi fac curajul de a forma tot numărul și de a aștepta să răspundă. Ideea de a vorbi cu cineva de la Carter Spink - ca să nu mai zic cu Arnold - îmi face pur și simplu rău la stomac. Clachez de fiecare dată când mai e o secundă până să se facă legătura ; arunc telefonul de parcă aș fi scăpat la mustață dintr-o chestie pe viață și pe moarte. În cele din urmă însă mă sforțez să apăs pe taste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pagina 3, uriași și monstruoși, ci la unii așa, un pic mai mari. Doar așa, ca să văd și eu cum e... — ... Întîlnirea romantică perfectă ar Începe cu apariția, ca prin minune, a unei șampanii pe masă... — ... pur și simplu am clacat și mi-am cumpărat o cutie imensă de Înghețată Häagen-Dazs și am devorat-o pe toată, și Lissy habar n-a avut... Nu mai sînt atentă la nimic din jurul meu. Pentru mine, lumea nu mai Înseamnă decît străinul de lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Abia a dat colțul, cînd mașina argintie a lui Jack apare din celălalt capăt al străzii. — O, Doamne, spune Lissy, cu ochii lipiți de ea. — Nu te mai zgîi atîta ! spun, prăbușindu-mă pe zidul grădinii. Lissy, eu una am clacat. Simt că-mi tremură picioarele. Cred că am neapărată nevoie să beau ceva. Și n-am rimel decît la un ochi, Îmi dau brusc seama. Mașina argintie oprește În fața casei și din ea iese același șofer În uniformă ca ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
domnul Artur? De ce l-ai lăsat la tomberon? GARDIANUL: Nu dați! Nu dați! GUFI (Către ARTUR.): Sunt incapabili să primească, în același timp, mai multe întrebări, să le selecteze și să le ordoneze în funcție de anumite criterii de prioritate. Mintea lor clachează în fața comunicării. De aceea trebuie puși la muncă. (Către cei trei.) Spuneți, mă, ceva! GARDIANUL: Spun eu! GUFI: Spune! GARDIANUL (Jovial.): Grubi e un prost. GUFI: Așa, așa! Grubi, ce culoare are iarba? CĂLĂUL: Verde... GUFI: Dar culoarea verde, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să zic eu, artistici. Nu se compară cu Peter Brooke 1 sau cu Robert Lepage 1. Sunt previzibili, le știi dinainte stilul. De fapt, principalele cerințe, zise ea, ca o directoare de școală la lecție, sunt energia și rezistența. Regizorii clachează exact ca și actorii - își pierd încrederea dintr-odată și nu și-o mai pot recăpăta. Chiar e o meserie groaznică, ești răspunzător pentru toate. Lucru toată noaptea, toată ziua în picioare și lumea se așteaptă să parezi orice problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
multe despre latura asta a lucrurilor, Margery? zisei eu, curioasă. Ai regizat vreodată? — O, nu! Râse. — Nu. Mi-ar fi plăcut, dar în generația mea, lucrurile erau mult mai dificile pentru femei. Nu, soțul meu a fost regizor, înainte să clacheze. — O, îmi pare rău. — De fapt, nu i se potrivea meseria asta, zise ea calm. Trebuie să fii în stare să faci față stresului, după cum am zis. Și el n-a fost. Câteodată, îmi fac griji pentru Philip, dar nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
izbucni în hohote. Am rămas în picioare, neștiind ce să fac. Postura obișnuită pe care o adoptasem în mod voit ca să nu par preocupată mi se părea acum a fi stângace și forțată. Când cineva stăpân pe el, ca Margery, clachează, n-ai de unde să știi ce gest să faci ca să-l îmbărbătezi și pentru care să nu-ți poarte după aceea pică. Mai că-mi venea să închid ușa și s-o las în pace să-și revină în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
odată un ton îngrijorat când o văzu cum arata. El, în schimb, n-avea nici pe naiba, ochelari pătrați, un pulover vechi și jigărit, tare ca piatra. Păi, era și cazul să se țină cineva tare, căci Philip și Margery clacaseră deja. Îl compătimeam pe Ben, care părea, din ce în ce mai mult, să fie singurul om de la teatrul Cross care ținea lucrurile în frâu. — Arăți..., începu el. Din politețe, evită să spună exact cum arăta Margery. —Oricum, M, poate că ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fără slujbă, fără să ai șanse să-o primești pe al lui. Intrase în panică, zise Ben, simplu. Îl tot chema poliția să-l interogheze. Își dăduseseră și ei seama. Nu era decât o problemă de timp și avea să clacheze și să le spună că el a ucis-o pe Shirley. Ajunsese în starea în care confesiunea ar fi fost o ușurare pentru el. Au avut o tactică deșteaptă. — Copiată după Dostoievsky, murmură Hugo. —Care probabil că a luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de alături. Ken răsuci cheia în contact dar motorul începu să bolborosească oarecum îmbufnat, cu gîlgîituri avînd o notă de reproș. Ken încercă de mai multe ori să pornească mașina, la un moment dat chiar reuși să demareze motorul, dar clacă imediat. Pe fața lui Betty apăru o undă de îngrijorare. — nu vrea ? Ken așteptă cîteva minute, încercă din nou să aprindă motorul, dar de undeva din măruntaiele mecanice ale mașinii mesajul fu din nou destul de clar : nU. acest nU ieșea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
bună a balconului). Ciobotea creionează revolta timișoreană ca pe un „vast cenaclu politic” și un „maraton” în care revoluționarii spontani și profetici nu au fost perfecți, ci umani (adică au făcut și ei erori sau au ezitat ori chiar au clacat parțial), un maraton epuizant în care lumile, cei buni și cei răi, s-au amestecat și în care, după cum recunoștea un protestatar din acele zile incendiare, „a fi victimă nu înseamnă neapărat a fi erou”. Maratonul insurecțional timișorean a constituit
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Ajunsese pe o altă planetă, măsurîndu-și singurătatea prin întîlnirea cu altul absolut, cu concentratul străinului și al stranietății. "Sînt singur ca o găină într-o grămadă de lemne", mi-a spus la un moment dat. Bună parte dintre studenții Mombushu claca după primul an. Erau mulți care renunțau și se întorceau acasă. Aș fi făcut, neîndoielnic, parte dintre ei. Fiul meu avea însă câteva atuuri față de mine. El nu crescuse în Cotroceni, înconjurat de o familie numeroasă, și parfumul de tei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în fața ordinatorului. Am revelația că energica lui soție, cu voluntarismul specific medicilor, l-a încadrat și pe el în structura Akila warte ― Akila lauf și că la un moment dat, nefiind atât de bine structurat nervos ca Akila, omul a clacat și a făcut o nevroză reactivă. Stă toată ziua în fața unui ecran, având oricând la îndemînă o sticlă de bere, și comenzile warte ― lauf, înghițite de imobilismul nevrozei, cad deocamdată în gol. Îi propun prietenei mele să introducem în tratatele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aeroport), a făcut o viroză reactivă cu febră de 40 de grade. Dezimunizat complet după câteva decenii de spațiu aseptic german, organismul omului nostru, proiectat din istorie în mahalaua istoriei și cufundat compact în ea vreme de cinci zile, a clacat. Sigur că nu în orice loc din România amicul meu ar fi trăit același lucru. Șansa lui a fost de a fi nimerit în centrul însuși al unei realități care între timp și-a definit stilul și a căpătat prestigiu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care le purtau: sumanele, cojoacele, bundițele înflorate, unele caracteristici ale locuințelor, acoperișul foarte înalt, unele particularități ale limbii (amu în loc de acum, muiere în loc de femeie, tăt în loc de tot, mânurile în loc de mâinile ș.a.). Au muncit pe moșia mănăstirii și dădeau numeroase zile clacă pentru pământul pășunat și alte nevoi de gospodărie (lemn, porumb). În anul 1864, tărnicenii au fost împroprietăriți ca urmare a secularizării averilor mănăstirești, iar o parte din moșia satului a rămas ca rezervă de stat, fiind dată în arendă. Arendaș
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]