636 matches
-
Și mă ținea în picioare și mă trata cu tăcere în semn de pedeapsă, comentând despre mine și prostia din capul meu, cum stăteam acolo prea deșirat, cu picioarele mele lungi în pantalonii prea scurți, cu capul mare, cu o claie neagră de păr și gropiță în bărbie - sursă veșnică de glume. Și de asemenea cu un ten sănătos care era evident o risipă, pentru că spunea „Uite, uite ce față are! Uite!“, rânjind și strângând muștiucul port-țigaretului între gingii, lăsând fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sângele în vene stând acolo în albastru și căldură, iar aerul molatec venea către mine dinspre tălpile încălțate în teniși foarte uzați, prea mari pentru mine, dați cu vopsea neagră, pe cracul blugilor în sus, până la capul meu cu o claie deasă de păr, ca să-l ocrotească de duritatea balustradei. Când ne-am găsit în mijlocul apei calde și dulci, Dingbat a ieșit din salon cu două tinerele, prietene de-ale lui Isabel sau Janice, pe care le-a întâlnit acolo, amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-sii de câte ori aborda subiectul ăsta. Dacă nu găsesc ceva cât de cât decent, mai bine înghit cianură. Iar gândul de a înghiți cianură îl făcea să se prăpădească de râs, cu un „ha, ha, ha“ colosal, cu toată gura, iar claia de păr îi tresălta. — În orice caz, zicea el, prefer să stau în pat și să mă scarpin în pantaloni, Mămico - maică-sa cea cu fuste și picioare de dansatoare spanioloaică - nu ești așa de bătrână să nu-nțelegi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
psihologie, și locuia aproape. — Ce părere-ți faci despre faptul că bătrânul mi-a lăsat niște bani? mi-a spus el râzând, încercând să își ascundă gura mare și dinții cariați - avea încă ochii aceia cu pupile mari și o claie de păr blănos pe ceafă, ca de copil; și a continuat să-mi povestească ce amărât e că arată rău, exprimându-și sumbru amărăciunea că are un nas așa urât, dar întrerupându-și tânguielile cu hohote puternice de râs, mișcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în pragul unui nou început. Necazurile care îl chinuiseră în timpul verii rămăseseră în urmă. Mi-a spus: Înțeleg că tu și Lucy mergeți la o cină simandicoasă în seara asta. Cum ai de gând să te îmbraci în frac cu claia asta zănatecă de păr? Du-te și tu la frizer. Și de fapt nu ți-ar strica să te odihnești un pic. Ce-ai făcut, ți-ai tras-o noaptea trecută? Ia mașina și du-te. Pe mine o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
criminali nu și-au dat Încă seama că eram mai inofensivi decât o muscă Întrucât acei care coborau din tren cădeau pe marginea terasamentului sfârșiți de puteri iar alții care n-au coborât șși mai erau În viațăț rămânând șsubț claie de morți șîn vagoaneț”16. Autoritățile s-au referit la deschiderea ușilor și la primirea supraviețuitorilor din „trenul morții” ca la o adevărată operațiune militară. Ideea de bază era că evreii din Podu Iloaiei XE "Podu Iloaiei" sunt În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
da seama că Începuse ora Într-o dispoziție proastă și că ne muncise În halul ăla ca să scape de energia negativă. Am privit În direcția ei. Își ștergea fața cu un prosop. Trăgându-și elasticul din păr, Își scutură frumoasa claie de fire de culoarea antracitului și o șterse și pe aceasta bine cu prosopul. Am luat o cană cu apă și am dat-o pe gât dintr-o dată, am umplut-o din nou, apoi am pornit Într-o doară către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ceasul. — Mai ai câteva minute, spuse Lou. — O, am crezut că am Întârziat. Păi, de vreme ce tot sunt aici, aș putea foarte bine să Încep. Dacă mai vine cineva, trimite-le Înăuntru. Se duse În sală, de unde se Întoarse cu o claie de salteluțe pe care să se Întindă elevele ei. Văzând-o așa de Încărcată, am sărit să-i țin deschisă ușa creșei. În timp ce aceasta se Închidea, vocile amuțiră. O auzeam pe Rachel spunând ceva, dar nu distingeam clar cuvintele. Adunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
peste mica priveliște verde, triunghiulară, a islazului comunal, care i se înfățișa lui George de la geam, precum și peste ferestrele impertinente, curioase, răutăcioase ale celorlalte case. George se întoarse de la fereastră și se îmiedică de ceva. Maldărul lui de haine, trântite claie peste grămadă pe podea. Acolo zăceau de obicei. Dar, în mod ciudat, acum erau ude leoarcă și îmbibate de noroi. George își aduse aminte. Nu fusese un vis. Totul se întâmplase aievea. Mașina se prăvălise în canal, cu Stella înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
despachetase cu atâta bucurie la venire. Camera cu vedere spre oraș, pe care o alesese când se mutase aici, cu atâta vreme în urmă, într-o eră anterioară, când fusese tânăr și fericit și inocent și liber! Își trânti lucrurile claie peste grămadă în valiză și după aceea nu mai reuși s-o închidă. Îi venea să urle de furie. Împinse într-un colț valiza cu capacul semideschis și începu în grabă să deretice prin dezordinea din jurul patului. Se strădui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în sufragerie unde, în mod evident, șezuse la masă scriind o scrisoare. Ardea o singură lampă. Pe masă se găsea și o carte. Brian furișă o privire la titlu: La chartreuse de Parme 1. Se mai găseau pe masă, amestecate claie pestre grămadă, și figurinele netsuke care supraviețuiseră. George o luase cu el pe cea pe care o călcase în picioare. Sufrageria arăta moartă, ca un pretențios birou oficial. Avea o înfățișare artificială, de încăpere nefolosită, în ciuda bogăției de ornamente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ciocul. Brandy trage de oglinda retrovizoare până ce-mi vede reflexia și zice: — Bubba-Joan, dulceață? E evident că păsările din partea locului trebuie să-și construiască propriile cuiburi gata-de-asamblat folosind materiale pe care le au la-ndemână. Bețișoarele și frunzele sunt aruncate claie peste grămadă. — Bubba-Joan, zice Brandy Alexander. De ce nu te deschizi spre noi cu o poveste? Seth zice: — Ți-amintești de data aia în Missoula când prințesa s-a enervat așa tare c-a mâncat supozitoare Nebalino înfășurate în foiță aurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
acoperite cu bezele și fulgi de cocos vopsiți în roz. Torturi de aniversare vechi rămase nevândute. Prăjituri râncede care urează Felicitări. O Zi a Mamei Fericită. Fii Prietenul meu de Sf. Valentin. Tata încă le mai aduce pe toate acasă, claie peste grămadă într-un morman dens, lipicios, sau încălzite de soare sub celofan. Asta-i partea cea mai grea, să deschizi miile alea de gustări vechi și să le arunci la porci. Tatăl meu, despre care Brandy nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
gândeam ce ușurare trebuie să fie să-ți lași lucrușioarele tale să se amestece cu ale altora. — Tu trebuie să fii Barbara, am auzit o voce. Am ridicat capul și am văzut în pragul ușii un bărbat înalt cu o claie de păr grizonat în jurul capului, uitându-se la mine prin niște ochelari cu lentile groase. — Bună, a zis. Eu sunt Richard. Sheba îmi spusese că soțul ei e mai în vârstă decât ea; am fost șocată să constat cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o văd din față și mi s-a întors stomacul pe dos. Mama care stătea cu picioarele încrucișate era lucrată după chipul Shebei. Avea brațe lungi, subțiri și gene grele, romantice și nasul ușor coroiat. Chiar și părul amintea de claia dezordonată a Shebei. Cât privește băiatul-bărbat roșiatic care se revărsa din abundență în poala ei - acesta avea o asemănare brută, dar evidentă cu Connolly. Îndrăznesc să spun: chiar și cineva care n-ar fi știut nimic despre toată povestea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
poala unui destin scîrbos, Încercînd vechiul truc al invizibilității, cu convingerea că omul e un animal bun, trebuie să fie un animal bun. Pe dracu’... Trebuie neapărat să văd ce-i acolo, trag tacticos de așternut și se dezvăluie o claie de păr negru, un spate suplu, curbura feselor... Cum să fie acest cur fin ca o piersică? Alb, măsliniu? Lățindu-se ușor ca să deseneze talia? Sau bombîndu-se? Sau...? Sunetul scremut al telefonului din foișor mă aduce Înapoi În cadru. Dar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tumefiată, spatele mă doare În cîteva locuri, nu știu cum se traduce asta În limbaj medical. Aseară am ajuns cu salvarea. Amintirile sînt destul de confuze. Îmi amintesc că m-a cusut un medic micuț (sau era Înalt?) și pleșuv (sau avea o claie dezordonată?), Îmi amintesc saboții lui albi (avea saboți?). Îmi amintesc că am văzut cu ochiul stîng lampa pe care mi-a băgat-o În față, după ce a reușit să-mi dezlipească pleoapele umflate, pe care se Închegase sîngele (asta e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu mostre din mai multe parfumuri Givenchy, Pierre Cardin, Chanel și trei poze Polaroid, probabil de la cheful despre care nu a apucat să-mi povestească, Își dă seama Maria. Eu sînt În mijloc, perechea de ochelari care lucesc Într-o claie roșcată, scrie pe dosul uneia din poze. Anaïs pare o copilă, n-ai zice că are mai mult de 16 ani, seamănă cu sora ei. Mariei i se pare simpatică, dacă la Început avea rețineri, acum se bucură că a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se aplecă către bebelușul din cărucior. Abia am scăpat de el, Îi zâmbi fata. A urlat toată după-amiaza. Și m-a ținut trează și toată noaptea. Nu știu ce-o fi avut. Ruby se uită la copilul adormit. Avea o claie de păr roșcat În cap. —Uau, ce de păr! E minunat! Fata zâmbi. —Știu, știu. Singura problemă e că toată lumea Îi spune Roșcovanul sau Morcoveață. Nu prea-mi place. Îl cheama de fapt Alfie. —Salut, Alfie, Îi șopti Ruby mângâiându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cutremurară și se scârbiră. Mergea singur, fără cai ori boi, cu oiștea Împinsă țanțoș Înainte, ca o suliță pregătită pentru dat năvală. În vârful oiștii, cineva Înfipsese o vioară. În car se vedea o amestecătură de mirare: șapte-opt draci zăceau claie peste grămadă, morți de beți. Nu puteai desluși a cui era cutare coadă, ori barbă, ori copită. Râtul unuia dintre ei poposea lângă o damigeană pe fundul căreia hâltâcăia un rest de băutură; altuia Îi lipsea o jumătate dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de partid. Zicea că să-mi tund pletele, care nu erau În concordanță cu normele de higienă morală acceptate de stat. Am refuzat Întotdeauna cu demnitate. Dar, pentru că eram cel mai performant dintre intelectuali, m-au lăsat În pace cu claia mea creață și mi-au trasat sarcina să le explic tuturor pe Înțeles cum că nu Dumnezeu aduce ploaia, ci natura, cu fenomenele ei firești. Ca să nu Îi sperie pe ascultători și ca să nu le arate prea pe de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și lungi; iepuri și căprioare și cerbi cu coarne cât copacii; căruțe și cai; știuleți de porumb; cartofi și boabe de fasole; potcoave, clești, foale și nicovală, cu ciocanul odihnind pe ea; arcuri cu săgeți și pâraie cu unde crețe; clăi de fân și securi Înfipte În buturugi. Și oameni făcea Tușa În aluat. Primăvara zvârleau sămânța În brazdă, desculți, cu traiste atârnate de gât; vara, frânți de mijloc, secerau; toamna culegeau viile, iar Tușa făcea boabele strugurilor la fel de mari ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
deget...” „Hă-hă!” se bucurase unul care Își permitea să se bată pe burtă cu Urmașul, „adică vrei să spui c-o să mă iei la tine În sat vreun anotimp-două ca să le fac femeilor voastre odrasle zdravene?” - și Își frecase, libidinos, claia de lână de sub buric. „Păi să știi, vericule, că dacă mă vrei În deplină putere, nu-ți face socoteala c-o să-mi umpli burta cu buruieni și rădăcini: băiatu’ are nevoie de fripturică În sânge ca să-ți Împrospăteze neamul!” „De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
toți avem creierul programat - or, eu mă opun deschis acestei supoziții. Nu l-am avut niciodată! Dau un exemplu empiric. În ’90, din Întâmplare, am fost intermediarul mai multor transporturi cu ajutoare din Occident. Oamenii veneau, dormeau la noi acasă, claie peste grămadă, mulți intelectuali francezi, englezi etc. Nici numele nu li-l știu... Care a fost revelația pe care au avut-o la mine În casă? Biblioteca. Erau uluiți: Îl aveți tradus pe Nietzsche? Îl avem. Îl aveți tradus pe
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
asupră-și, meditativul își vorbește singur împresurat de Singurătatea colectivă, aceasta tot mai atroce; tezele existențialiștilor par să fi accentuat mai vechile dezolări ținând de spectacolul lumii. Degringolada din Ruinele poemului, ireversibilă, continuă sub aripa morții. "La rădăcinile mele stau claie peste grămadă șobolanii / iubirii, cu limbile mușcate, scârțâind / portița pe unde ieșiți voi / excitate: din / infern" (Uitați în interiorul piramidei). Privirea spre cosmic dezamăgește: "Toate formele de viață nu sunt decât simple variații pe aceeași temă cauză a propriei alterări". Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]