187 matches
-
1600? - 1610, "Metropolitan Museum of Art", New York). Arta secolului al XVII-lea, arta barocă, este caracterizată prin dinamism, spre deosebire de cea renascentistă care este relativ statuară. Caracteristice stilului baroc sunt liniile diagonale de compoziție, care conferă senzația de mișcare, și utilizarea clarobscurului. Ambele trăsături au creat un stil grandios, dramatic, apropiat spiritului vital al Contrareformei. Mulți dintre pictorii începutului secolului al XVII-lea părăsesc artificialitatea manierismului în încercarea de a se apropia tot mai mult de lumea naturală. În Italia perioadei baroce
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
1666) și Pietro da Cortona (1596 - 1669) au realizat fresce de tavan splendide, care au decorat diverse palate ale Romei, toate inspirate din lucrările lui Michelangelo de la "Capela Sixtină". Dar cel mai mare inovator rămâne Caravaggio (1571 - 1610) ale cărui clarobscururi utilizate în pictura religioasă au exercitat o puternică influență asupra pictorilor italieni, cum ar fi Orazio Gentileschi (1563 - 1639), și a artei europene în general. Ulterior, acest nou stil a fost denumit "tenebrism". Stilul lui Caravaggio a fost asimilat de
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
XVII-lea. Dintre aceștia se remarcă Rembrandt van Rijn (1606 - 1669). Operele sale timpurii, cum ar fi "Bancherul" (1627, Staatliche Museum, Berlin), au fost influențate de Caravaggio; ulterior, în lucrari ca "Autoportret" (1659, Iveagh Bequest, Kenwood House, Londra), afișează tehnica clarobscurului și profunditate psihologică. Alți pictori olandezi au fost: Frans Hals (c. 1580 - 1666) și Jacob Isaackszoon van Ruisdael (1628? - 1682), care au realizat splendide peisaje. Numeroși alți artiști au excelat în teme ca: scene, portrete, viața cotidiană spre incantarea reprezentanților
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
naturilor statice, între 1907 și 1914, Pablo Picasso (1881-1973) și Georges Braque (1882-1963) dezvoltă stilul cubist. Acest nou stil va domina lumea artistică a secolului al XX-lea, evidențiind pictura plană, a suprafețelor și respingând perspectiva tradițională a distanței sau clarobscurul. Alți pictori cubiști: Fernand Léger (1881-1955), Robert Delaunay (1885-1941), Sonia Terk Delaunay (1885-1980), Juan Gris (1887-1927). Un grup de artiști italieni, Gino Severini (1883-1966), Umberto Boccioni (1882-1916), Carlo Carrà (1881-1966) și Giacomo Balla (1871-1958), au modificat stilul cubist și au
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
asemenea se poate observa că Pruncul ține în mâna stângă un pui de sticlete, simbol al patimilor sale. În comparație cu "Madona cu floare"/"Madona Benois" (1478), în această compoziție se observă o detașare mai mare între figuri și fond și un clarobscur mai puțin direct, cu lumini și umbre care circulă mai ales pe chipuri, fără să se piardă în contururile estompate, modelând formele cu o forță excepțională, până când se creează efectul tridimensional, devenind aproape tangibile. Lucrarea a fost cel mai probabil
Madona Litta () [Corola-website/Science/323080_a_324409]
-
principal din "Cabinetul doctorului Caligari". Precum se anticipase, regizorul Paul Leni a transformat piesa de teatru a lui Willard într-un film expresionist potrivit pentru publicul american. Istoricul Bernard F. Dick a observat că „Leni a redus expresionismul german, cu clarobscurul lui ciudat, decoruri asimetrice și stilizare excesivă, la un format compatibil cu practica de film americană.” Jenn Dlugos a considerat că „multe piese de teatru adaptate în filme în anii 1920, cad în capcana de a arăta ca «o piesă
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
de nuvele "Leș Escales de la haute nuit" (1942). În mijlocul unui univers în care frontierele dintre real și imaginar tind să se dizolve, autorul permite ieșirea la lumină a unor personaje misterioase, tragice, care-i dau cititorului senzația pătrunderii într-un clarobscur de sorginte fantastică și, în același timp, ciudat de familiar. În fiecare dintre românele și nuvelele lui Brion se regăsesc temele visului, a magiei, a hazardului și a necunoscutului.
Marcel Brion () [Corola-website/Science/331797_a_333126]
-
atmosferă pitorească și lirism, el a revenit constant la redefinirea elementelor constitutive și deosebit de expresive: fructiere, vaze și instrumente muzicale. A lucrat pe suprafețe mari, de cel puțin un metru pătrat, cu tușe accentuate și a apelat adesea la efectele clarobscurului pentru sobrietate și eleganță. În acest mod și-a constituit identitatea stilistică a acestei perioade de creație, printr-o paletă simplă, alcătuită din alb, negru și câteva griuri colorate reci. Accentele cromatice calde erau rarisime, ele având rolul de a
Corneliu Ionescu () [Corola-website/Science/335818_a_337147]
-
naturilor statice din compoziții și a căutat noi moduri de abordare în reprezentarea personajelor feminine întruchipate de acum, în balerine. A simplificat semnificativ identitatea modelelor feminine, a păstrat în același timp fundalurile neutre și a exploatat efectul de separare al clarobscurului. Începând cu tematica balerinelor, s-au produs transformări importante în abordarea cromatică a compozițiilor. Din anul 2001, cromatica s-a încălzit continuu lăsând loc în structura creației lui Corneliu Ionescu a galbenului, roșului și portocaliului. Siluetele balerinelor au fost puse
Corneliu Ionescu () [Corola-website/Science/335818_a_337147]
-
realizărilor fauviștilor în acest domeniu. Argumentul care susține această afirmație este paleta cromatică și tușeul care se pierde în culoarea disociată de radiația galbenurilor opalescente și a alburilor suculente. Astfel, formele capătă consistență din relația contrastantă cu acordurile aluzive de clarobscur "babist" sau de origine flamandă, realizate pe fundalurile elaborate cu atenție. Pe de altă parte, se poate observa în opera pictorului Corneliu Ionescu, explorarea dusă până la obsesie a culorii gri. Culoarea gri a devenit suport pentru multe din lucrările sale
Corneliu Ionescu () [Corola-website/Science/335818_a_337147]
-
a fost expusă la Salonul Oficial de la Paris în anul 1880, unde a obținut medalia de onoare. Călătoria pe care o face în anul 1882 în Olanda, a dus la o schimbare a stilului pe care-l practica - a abandonat clarobscurul studiat la München în favoarea unei cromatici inspirată din registrul impresioniștilor francezi. El a fost încurajat pe această cale de către Max Liebermann. Uhde a pictat "plein-air" - ul "Copii pescarilor din Zandvoort" în anul 1882. În anul 1890, Fritz von Uhde a
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
prezentare de la palatul Ajuda, „Pictorul Gheorghe Fikl face parte din tânăra generație de artiști români, care, după 2000, s-au dedicat complet neofigurației. Interesat de teme preluate din barocul târziu, din care reține mai ales insolitul subiectelor, dar și dramatismul clarobscurului sau senzualitatea cromatică, artistul obișnuiește să recompună un univers personal din fragmente diverse amalgamate în mod hibrid. Această retorică, de care el face uz, îi servește să creeze compoziții fastuoase, dramatice sau stranii și îl face mai convingător în savantele
Dialog româno-portughez în cheie barocă la Palatul regal din Lisabona by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105495_a_106787]