1,905 matches
-
decât de prietenul său Russo, prin critica formelor fără fond. Nu mai puțin analogia se bazează pe temperament, scepticism și luciditate extremă. Pentru a nu mai vorbi de ceea ce va constitui peste puțin timp structura junimismului: conștiința literară, temeinicia principiilor, clasicismul (fără a se închide inspirației romantice), rezerva ideologică, disocierea valorilor, nevoia de autenticitate, ironia. Și pentru că acest spirit critic negruzzian se află în faza de pionierat, nu-i lipsesc inevitabilele deviațiuni, ticuri și reminiscențe ale momentului respectiv, care, fiind destule
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
proza artistică. Criticul, cum spuneam, îi statornicește renumele câștigat, chiar așa ocazional și dihotomic. E, cum am spune noi astăzi, empatic și intuitiv, când nu-i ironic și sarcastic în chestiunile de limbă. Exaltă rolul folclorului și recriminează aristocratismul clasic. Clasicismul la care el aderă nu e unul ortodox, i s-ar putea spune chiar "laic", mai aproape de realism. Ca o dovadă a conștiinței scrisului, critica literară pe care o practică absolut incidental se preocupă în general de problemele limbii. Căci
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
direcțiile, neglijîn-d-o : "Există personalități excepționale cărora natura le-a hărăzit izbînzi în mai multe domenii în același timp. Dar aceste excepții nu fac decît să confirme regula: aceea cu privire la direcția loviturii principale". Ceea ce reprezintă, în fapt, tot un reflex al clasicismului funciar. S-a întîmplat ca destinul unui asemenea creator cu fire așezată, cu o sensibilitate, am spune, mediteraneeană, serenă, iubitoare de ordine să-i fi pus la încercare tocmai datele înzestrării originare, încercînd a le abate pe căi aventuroase, de
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
de idei". O vibrație de arc sufletesc încordat, care efectiv trimite săgeți ideatice. În concluzie: avem a face în cazul lui Ilie Constantin cu o personalitate complexă ce apasă pe clapele permanențelor și ale devenirilor d-sale, atingînd notele eufoniei clasicismului modern, valeryan, ca și pe cele ale frămîntării confesive, aproape mereu filtrate, ale jurnalului romantic. O personalitate de prim-plan a literelor românești actuale.
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
spațiul prozei scurte, a trecut la roman, alternând cele două formule epice, a experimentat apoi și în dramaturgie. În primul rând, erudiția e demonstrată de cele trei volume din Istoria literaturii sârbe dedicate unor epoci succesive (Epoca Barocului - 527 pag., Clasicism și Preromantism - 571 pag., Nașterea literaturii sârbe noi - 631 pag.) ce însumează peste 1.700 de pagini. Lor li se adaugă eseuri și monografii abordând poezia și romanul, ce depășesc 1.800 de pagini. Una dintre monografii îi este dedicată
Palimpsest inițiatic by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7050_a_8375]
-
concerte ce pun în evidență opțiuni stilistice dintre cele mai variate. Mă refer la compozitoarele Dana Probst, Violeta Dinescu, Liana Alexandra, Diana Rotaru, la generația creatorilor trecuți în eternitate, cum este maestrul Anatol Vieru, la compozitori ce aparțin unui anume clasicism al muzicii noastre, cum sunt Nicolae Brânduș sau Adrian Iorgulescu, la compozitori mai tineri și mai vârstnici, cum sunt Gheorghe Costinescu, Cristian Marina, George Balint, Șerban Nichifor, Adrian Mociulschi, Adrian Enescu, la invitatul special membrilor formației, compozitorul israelian Doron Kaufman
Festivalul Enescu, ieri și azi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6955_a_8280]
-
onestitate și probitate științifică. Se cuvine să afirm că prima și cea mai însemnată revistă de folclor, Șezătoarea, a apărut la Fălticeni, între anii 1892-1929, grație eforturilor materiale, priceperii desăvârșite și iubirii nestăvilite a lui Artur Gorovei pentru „întâiul nostru clasicism”. Aici, în paginile acestei publicații, unice în Europa, se găsesc contribuțiile folcloriștilor din România și sunt restituite câteva mii de creații aparținând literaturii populare, în care se reflectă simțirea, gândirea și modul de a fi ale acestui popor atât de
Un cărturar autentic – Artur Gorovei by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2675_a_4000]
-
de mahalagiu fripturist Arghezi și-a găsit și el misiunea de a poetiza acest eveniment). Fiind vorba de una din operile „clasice” ale literaturii românești, te interesează poate opinia unui cititor cu totul nevinovat, i.e.7 neinfectat de mitul acestui clasicism și fără atitudine față de scriitorul respectiv (nu citisem decât 2 capitole plicticoase din Pădurea spânz.). Mai întâi de toate, m’a uimit justețea, „maturitatea” ideologică progresistă la R., acum 25 de ani. Parcă e o carte scrisă abia eri și
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
unui clasicist, avem de-a face cu un savant militant, neîmpăcat cu condiția „urgisită” a latinismului în România modernă. Ediția profesorului Liviu Franga reunește cele trei volume capitale publicate de N. I Herescu între 1937 și 1941, și anume Pentru Clasicism (1937), Caete clasice (1941) și Milliarium (2. vol, 1941). Acestea sunt regrupate, în Destin fără moarte, în trei capitole: Milliarium I (Pentru Clasicism), Caete clasice, respectiv Milliarium II (Pentru Clasicism). Rațiunea acestei regrupări operate de editor ține de modul în
Revolta fondului nostru latin by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4292_a_5617]
-
reunește cele trei volume capitale publicate de N. I Herescu între 1937 și 1941, și anume Pentru Clasicism (1937), Caete clasice (1941) și Milliarium (2. vol, 1941). Acestea sunt regrupate, în Destin fără moarte, în trei capitole: Milliarium I (Pentru Clasicism), Caete clasice, respectiv Milliarium II (Pentru Clasicism). Rațiunea acestei regrupări operate de editor ține de modul în care Herescu și-a alcătuit cărțile: primul volum din Milliarium încorporează, într-o versiune revăzută și adăugită - spune Liviu Franga în Notă asupra
Revolta fondului nostru latin by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4292_a_5617]
-
N. I Herescu între 1937 și 1941, și anume Pentru Clasicism (1937), Caete clasice (1941) și Milliarium (2. vol, 1941). Acestea sunt regrupate, în Destin fără moarte, în trei capitole: Milliarium I (Pentru Clasicism), Caete clasice, respectiv Milliarium II (Pentru Clasicism). Rațiunea acestei regrupări operate de editor ține de modul în care Herescu și-a alcătuit cărțile: primul volum din Milliarium încorporează, într-o versiune revăzută și adăugită - spune Liviu Franga în Notă asupra ediției -, volumul Pentru Clasicism (reiau mențiunea editorului
Revolta fondului nostru latin by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4292_a_5617]
-
Milliarium II (Pentru Clasicism). Rațiunea acestei regrupări operate de editor ține de modul în care Herescu și-a alcătuit cărțile: primul volum din Milliarium încorporează, într-o versiune revăzută și adăugită - spune Liviu Franga în Notă asupra ediției -, volumul Pentru Clasicism (reiau mențiunea editorului: majuscula îi aparține lui N. I. Herescu însuși). Astfel, ne este redată arhitectura gândirii latinistului, fiind respectată totodată și norma preluării textului în ultima lui versiune antumă. Editorul a adaptat, evident, ortografia autorului la normele actuale, îndreptând tacit
Revolta fondului nostru latin by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4292_a_5617]
-
că studiile clasice sunt un refugiu al unor prăfuiți „șoareci de bibliotecă”, lectura acestei ediții poate fi o revelație. N. I. Herescu nu abordează lumea greco-romană dintr-o perspectivă atemporală, ci din cea a prezentului. Este preocupat, de pildă, de Actualitatea clasicismului (după titlul unui ciclu de 5 articole, aflat la pp. 72-87) și de pericolul care pândește orice cultură ce refuză reperele clasice, adică înseși bazele culturii și civilizației europene, deopotrivă în sens moral și morfologic. Îl îngrijorează contestația Occidentului, foarte
Revolta fondului nostru latin by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4292_a_5617]
-
materie de studii clasice, scriind despre fiecare inițiativă științifică menită să o promoveze: reviste studențești, institute, personalități. În fine, desfășoară cercetări minuțioase și pasionate cu privire la substanța clasică din „textura” literaturii române moderne, în studiile, de referință și astăzi, Eminescu și clasicismul și, respectiv, Alecsandri, Fântâna Blanduziei și Horațiu. Toate acestea se adună, subteran, într-o demonstrație impresionantă a ceea ce el numește, întrun ultim și copleșitor studiu de dinaintea exilului, Romanitatea României (pp. 421-435). Cum spuneam, N. I. Herescu nu face, ca preopinenții săi
Revolta fondului nostru latin by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4292_a_5617]
-
muri, și nu numai filosofând, cum spuneau cei vechi. Ai să-mi replici că, prin urmare, pentru a supraviețui (inclusiv Iubirii!) trebuie să învățăm a fi mediocri. Mediocritatea ca reflex al instinctului de conservare... „Iată cum instinctul ne trage spre clasicism!” - vei zice tu cu satisfacție. Aurea mediocritas ca măsură a vieții și expresie a unui ancestral conservatism biologic!... Ar fi un paradox, dar nu și cea mai bună interpretare. Este adevărat că firea noastră respinge mediocritatea: prin vis, prin aspirație
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
prin forța lucrurilor, pe care jocul de artificii nu o poate oferi în măsura în care o oferă fondul statornic al unei conștiințe integre și al comportamentului corespunzător.Luîndu-i drept termeni de referință pe Maiorescu, Ibrăileanu, Lovinescu, din partea cărora pleacă o adiere de "clasicism", Constantin Călin se desparte, dezolat, de tendința aculturală a contemporaneității, în pagini ce vizează fețe izolate ale acesteia, însă a căror conjugare compune un pe cît de cuprinzător pe atît de întristător tablou. D-sa ne încredințează că detestă kitsch
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
dezvoltă acțiuni, creează instalații, intervine în spații publice, folosește camera foto și video, adaptează cele mai vechi și banale materiale și tehnici la cele mai subtile provocări ale contemporaneității. Formele arhaice se convertesc subit în repere ale unei surprinzătoare avangarde, clasicismul se instalează confortabil în forme de lut sau în lemnul cioplit sumar, barocul se revarsă din împletitura de nuiele, romantismul se naște din coloratura afectivă a obiectelor, iar țipătul expresionist poate fi perceput, aproape la fiecare pas, solidar deopotrivă cu
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
Constantin Țoiu Ele au apărut în epoca modernă a literaturii, când subiectele s-au individualizat, s-au liberalizat, față de clasicismul vechi. De exemplu - exagerând - Iliada nu putea avea ceea ce astăzi numim, modern, motto. Cel mult ne putem gândi la Mehr Licht al lui Goethe în acest sens - mai multă lumină... Orice carte, deci, acum are un motto care este oglinda
Despre motto-uri, ca stil literar by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9866_a_11191]
-
Anselmus: o fi fost/ Fiara? Un Diablero? Dimineața/ pe lîngă ape oamenii plătiseră/ mulți bani ca să vadă proporția aceasta" (13 ianuarie 2006). De unde un hieratism, o înțepenire solemnă, o ceremonioasă stagnare a discursului cufundat într-o vechime paradigmatică, într-un clasicism numeral. Istoria e dată la o parte deopotrivă cu devenirea biografică a ființei: "M-am trezit destul de tîrziu/ afară ceața era veche/ pînă și lui Anselmus// i se întîmpla ceva/ cu ființa morții// numai acolo în Samos/ în Anamnesia nu
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
că Ion Rotaru are pulsiuni iorghiste mascate și numai prudența îl face să nu tune și să nu fulgere împotriva modernismului, ca în fața unei mari erori. Când nu poate numi ceva prin derivarea de la tradiționalism, o face prin trimitere la clasicism. Într-un interviu din 2002, își definea gustul în următorii termeni: "Iubesc tradiționalismul modern și nu resping ultramodernismul impregnat de tradiționalism" (în "Universul cărții", nr. 8-9 din 2002). Îl admiră pe Ion Barbu pentru idealul său clasic, pentru aspirația spre
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
rău gândită și la fel de rău scrisă a Istoriei... lui Ion Rotaru este cea rezervată perioadei contemporane. Ultimele fenomene estetice îl derutează în mod vădit și criticul le răspunde, în mod straniu, printr-o repliere pe vechile aliniamente ale tradiționalismului și clasicismului. Noutățile, față de nivelul anilor 1983-1984, când se oprea prima versiune, sunt adăugate mecanic, neasimilate. Autorul nu a operat o restructurare acolo unde ar fi fost cazul. A procedat prin adiționare, iar uneori prin ignorarea a ceea ce a urmat (multe profiluri
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
al perioadei interbelice. Mihai Beniuc este mult prea bine prizat în debutul secvenței despre poezia contemporană (p. 690). Deturnând și denaturând sensul vizibil al evoluției literaturii contemporane spre postmodernism, Ion Rotaru identifică, bizar (după părerea mea), "semne de revenire la clasicismul tradițional" în poezie (p. 957-961), exemplificând neconvingător (pentru că argumentele sunt ne-sem-nificative) cu "Gheorghe Ungureanu de la Slobozia" și cu "două poete neotradiționaliste: Elena Armenescu și Michaela Orescu", analizați într-un spațiu mai mare decât Cristian Popescu, Ioan Es. Pop și Nicolae
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
929-932), care i-ar fi îndreptățit altă concluzie. În în-cheierea capitolului despre poezia contemporană, într-un paragraf special În loc de încheiere: poezia încotro?, tocmai la pagina 1000, Ion Rotaru își mai afirmă încă o dată credința în semnele unei "reveniri în albia clasicismului și tradiționalismului nostru, privit în ansamblu, din secolele al XIX-lea și al XX-lea". E de-a dreptul uluitor la ce concluzie aberantă poate ajunge criticul, după ce analizează șaizeci de ani de poezie românească în 320 de pagini, format
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
320 de pagini, format mare. Sunt, cred, consecințele nefaste ale studiului preferențial dedicat modalității tradiționaliste de către istoricul literar Ion Rotaru în volumele Eminescu și poezia populară (1965), Valori expresive în literatura română veche (I, 1976; II, 1983) și Forme ale clasicismului în poezia românească până la Vasile Alecsandri (1979). Nu s-a putut sustrage acestui reflex și vede în poezia sfârșitului de secol XX tot "forme ale clasicismului", nici măcar un tradiționalism reconsiderat. Nu-i atunci de mirare că poetul contemporan cel mai
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
1965), Valori expresive în literatura română veche (I, 1976; II, 1983) și Forme ale clasicismului în poezia românească până la Vasile Alecsandri (1979). Nu s-a putut sustrage acestui reflex și vede în poezia sfârșitului de secol XX tot "forme ale clasicismului", nici măcar un tradiționalism reconsiderat. Nu-i atunci de mirare că poetul contemporan cel mai îndrăgit înainte de 1989 era Adrian Păunescu (deși certat, cu o dragoste dezamăgită, în versiunea din 2006, pentru rătăcirile postdecembriste într-o addenda, p. 795-796), căruia îi
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]