205 matches
-
Mihail Gramatopol (n. 14 februarie 1937, Sibiu - d. 31 martie 1998) este un scriitor, istoric de artă și clasicist român. s-a născut la Sibiu, în ziua de 14 februarie 1937 și a plecat, dintre noi, pe 31 martie 1998. A fost înmormântat la „Sfânta Treime”, în Șcheii Brașovului. Fiul lui Panait Gramatopol și al Ioanei (n. Maican) își
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
pe strada Regele Ferdinand. Structura înaltă a acoperișului trădează o construcție veche. Elemente renascentiste se mai găsesc doar în câteva dintre camerele de la parter, în curtea îngustă și în pivniță. În jurul anilor 1820, frontul casei a fost modificat în stil clasicist, însă la jumătatea secolului XX și-a reprimit aspectul puritan, care relevă mai elocvent adevărata ei vechime Palatul Teleki din Cluj-Napoca, str. M. Kogălniceanu nr.7 este monument de arhitectură laică clujeană. Edificiul a fost construit între 1790-1795, după planurile
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
(n. 24 august 1941, Caila, județul Bistrița-Năsăud) este un lingvist, clasicist și profesor universitar român. s-a născut la 24 august 1941, în satul Caila (jud. Bistrița Năsăud), părinții săi fiind Ludovica și Vasile Felecan, țărani înstăriți. A urmat studiile Liceului „Liviu Rebreanu” din Bistrița (1955-1959). Între 1959 și 1964 a
Nicolae Felecan () [Corola-website/Science/314172_a_315501]
-
considerat o bijuterie a artei baroce rusești. Planul clădirii este dreptunghiular și are mari curți interioare; fiecare fațadă este decorată într-un mod diferit. Statuete de 3,5 metri decorează fațada exterioară a palatului. Micul Ermitaj, construit într-un stil clasicist de către Jean Baptiste Vallin de la Mothe, este cel mai mic edificiu al complexului și a servit între anii 1764 și 1775 ca refugiu pentru țarina Ecaterina cea Mare a Rusiei. În acest imobil, Ecaterina a depozitat primele picturi achiziționate de
Muzeul Ermitaj () [Corola-website/Science/314880_a_316209]
-
(n. 8 aprilie 1944, Helsingborg, Suedia) este un pictor norvegian. Nerdrum se autocaracterizează ca fiind un pictor figurativ kitsch, dar poate fi totodată văzut ca un clasicist modern care are drept inspirație arta veche pe care o recreează ca protest față de arta modernă. Picturile sale cele mai reprezentative sunt probabil " Asasinarea lui Andreas Baader" din 1977-1978, în care îl prezintă pe terorist drept victimă, și "Autoportret în
Odd Nerdrum () [Corola-website/Science/314950_a_316279]
-
pasiunilor în viziunile ei grațioase. Artiștii l-au citat pe Dionis doar ca personificare a toamnei sau a lunii octombrie. Ca o concluzie a atitudinii secolului XVIII față de zeu pare interpretarea cu un iz ușor sentimental dată salvării Ariadnei de către clasicistul german Johann Heinrich von Dannecker; în celebrul său grup statuar "Ariadne pe panteră" (1814, Liebieg-Museum, Frankfurt) este exemplificată puterea femeii asupra pasiunilor masculine. De-abia naturalismul îl redescoperă cu adevărat pe Dionis, la cumpăna dintre secolele XIX și XX, de
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
de mai multe ori, iar apoi reconstruit. Mănăstirea din satul Mesic, construită în secolul XV este centrul spiritualității sârbe din această parte a Banatului. În orașul propriu-zis este de remarcat "Primăria", formată din trei clădiri, din care două în stil clasicist (cu alte cuvinte neogotic), construită în 1757. "Palatul Eparhiei" din secolul XVIII este în prezent reședința episcopilor Banatului. Acesta adăpostește o capelă cu iconostas, o librărie și o galerie de portrete a episcopilor de Vârșeț. "Konkordija" este o cladire stil
Vârșeț () [Corola-website/Science/297185_a_298514]
-
cu alte cuvinte neogotic), construită în 1757. "Palatul Eparhiei" din secolul XVIII este în prezent reședința episcopilor Banatului. Acesta adăpostește o capelă cu iconostas, o librărie și o galerie de portrete a episcopilor de Vârșeț. "Konkordija" este o cladire stil clasicist construită în 1847 și cumpărată în 1852 din nevoia de spațiu a capelei Sf. Roka. Alte monumente din oraș sunt "Catedrală Ortodoxă" și "Catedrală Monumentala", construită în stil pseudogotic, cu un interior impresionant.
Vârșeț () [Corola-website/Science/297185_a_298514]
-
naționale (vezi secțiunea următoare), designul drapelului polonez, inclusiv raportul de 5:8, a rămas neschimbat până astăzi. Drapelul cu stema s-a modificat doar pentru a ajusta schimbările asupra stemei. Între principalele modificări se numără modificarea stilizării pajurii de la modelul clasicist la cel baroc în 1927 și înlăturarea coroanei de pe capul pajurii în timpul regimului comunist între 1944 și 1990. Insurgenții polonezi din secolul al XX-lea purtau brasarde alb-roșii ce jucau același rol ca cel al cocardelor din secolele anterioare. Aceste
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
folosite în masturbarea solitara sau în grup a femeilor. Un vas descrie o scenă în care o femeie se apleacă pentru a oferi sex oral unui bărbat în timp ce altul este pregătit să îi introducă un dildo în anus. Page duBois, clasicist și feminist, sugerează că dildourile erau prezente în Arta grecească pentru că bărbaților greci le era greu de imaginat sexul fără penetrare. Deci, masturbarea femeilor sau sexul între femei necesită un falus artificial. Dildourile din cauciuc cu un arc de oțel
Dildo () [Corola-website/Science/317785_a_319114]
-
religia protestantă. Educația tânărului Christian a fost susținută material de către nașul său. În 1748 a intrat la Universitatea din Leipzig, dar a întâmpinat mari greutăți în a-și asigura cele necesare traiului de zi cu zi. A fost ajutat de către clasicistul Johann Friedrich Christ, care l-au încurajat și i-a împrumutat texte în greaca veche și latină. A obținut o slujbă de meditator în familia unui bogat negustor francez din Leipzig, ceea ce i-a permis să-și continue studiile. În
Christian Gottlob Heyne () [Corola-website/Science/319724_a_321053]
-
1669. Wren a fost un mare arhitect al Angliei, mai mult de 50 de biserici din Londra fiindu-i atribuite. Designul ales de el și aprobat de rege a fost cel al unei biserici ce combina stilul baroc cu cel clasicist, având o cupolă și două turnuri. Pe data de 2 decembrie 1697 a avut loc ceremonia de sfințire a catedralei, aceasta fiind finalizată totuși în anul 1710. Cu toate acestea statuile de pe fațadă au fost instalate abia în 1720. Catedrala
Catedrala Saint Paul din Londra () [Corola-website/Science/316687_a_318016]
-
mare număr de alți artiști, printre care și Nicolae Grigorescu. Ca rezultat al operelor lor, peisajul francez se înnobilează. La influența peisagiștilor olandezi și englezi, artiștii barbizonieni situează în prim-plan pictura de atmosferă, renunțând în mare parte la stlul clasicist. Termenul a apărut pentru prima dată în istoria picturii în anul 1890 datorită lucrării criticului de artă scoțian David Croal Thomson intitulată ""The Barbizon School of Painters"". De atunci termenul a fost pus sub semnul întrebării de mulți critici de
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
puține. În acei ani, niciuna din școlile germane nu avea un reprezentant de seamă în Viena. Ferdinand Georg Waldmuller urma să treacă la realism în peisagistică de abia după anul 1850, iar opera lui Joseph von Fuhrich era a unui clasicist ce derapa în superficialitate. Lucrările lui Friedrich von Amerling, care era un demn reprezentant al „"biedermeier"”-ului vienez, erau portrete ușuratice. Beidermeierul european avea o largă răspândire și, el și-a pus amprenta în perioada 1815 - 1848 în toate genurile
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
Principatelor și, în Ardeal a insuflat curentul național care a creat în final România Mare. Practic, pictura românească de la Mișu Popp - în Ardeal, împreună cu cea din Principate, a început să facă parte integrantă din cea a occidentului. Încadrat în curentul clasicist și al picturii murale bisericești, Mișu Popp și cei care i-au urmat și-au găsit limita prin Octavian Smigelschi, care a început un nou capitol și a deschis un nou mod de abordare în istoria picturii religioase din țara
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
Mureșanu, Mihail Kogălniceanu, C. A. Rosetti, Edgar Quinet, Jules Michelet și nu în ultimul rând Avram Iancu. La începutul secolului al XIX-lea în primele două decenii, pictura românească din Principatele românești și Transilvania era sub puternica influență a stilului clasicist academic. Începând din deceniul al treilea orientarea artistică s-a despărțit în două direcții principale: prima a dus la implicarea artistului în sfera politicului, deci la angajarea lui nemijlocită în istorie și a doua, a pus accentul pe cultul valorilor
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
din exterior. Ele împreună cu încăperile tăinuite sunt mărturii elocvente ale posibilei utilizări a bisericii ca loc de refugiu în caz de primejdie. Spre deosebire de soluția cu forme plastice din interior, exteriorul are un aspect sobru, creat laconic prin folosirea detaliilor stilului clasicist - cornișe cu denticule, frontoane triunghiulare, fleșă, rotunjiri la colțurile clădirii.
Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Chișinău () [Corola-website/Science/328941_a_330270]
-
Unirii cu Roma. Interiorul bisericii este pictat în întregime în frescă. Aceasta a fost realizată, cu excepția altarului, de către cunoscuții pictori Nicolae și Alexandru Grecu din Săsăuș. În 1927, pictura este spălată de pictorii frații Profeta. Exteriorul este realizat în stil clasicist, fațadele longitudinale fiind tratate îngrijit, cu arcade oarbe. Pictura a fot restaurată între anii 2000-2002 de pictorul profesor Tudor Popescu, respectându-se pictura inițială. În pronaos, deasupra ușii, este pisania. Scrisă cu litere chirilice, este o adevărată cronică privind edificarea
Biserica Sfântul Nicolae din Mohu () [Corola-website/Science/325484_a_326813]
-
fost integrată în Imperiul Habsburgic călugării s-au putut întoarce acolo. Între secolele XVII-XVIII, au fost adăugate abației elemente în stil baroc. Starea actuală a abației datează din anul 1832, când a fost terminată biblioteca și turnul bisericii în stil clasicist. În anul 1860, au avut loc lucrări de renovare a abației, mai ales a bisericii. Biserica abațială, cu hramul Sfântului Martin a fost ridicată la rangul de "basilica minor" încă din anul 1942. În anul 1945, Ungaria a devenit un
Abația Pannonhalma () [Corola-website/Science/324345_a_325674]
-
fost consolidate și restaurate, fiind folosite pentru un altar care se află astăzi în sacristia bisericii parohiale din Sibiu. Altarul îl reprezintă pe Isus al Durerii, flancat de 2 îngeri. În biserica din Copșa Mare se găsește astăzi un altar clasicist, datat 1854, cu 6 coloane corintice și un coronament baroc. Atât baldachinul amvonului, cât și cristelnița sunt realizate în stilul baroc. Orga este datată 1800. Un patrulater neregulat constituie zidul de incintă sprijinit de contraforturi. În partea de nord - est
Biserica fortificată din Copșa Mare () [Corola-website/Science/326646_a_327975]
-
(Bulev. Eroilor nr.2) este o clădire lipită de vechea primărie a orașului. După terminarea construcției primăriei, sub influența noii clădiri, a fost construită și casa Kendeffy, în stil clasicist. Planul casei a fost realizat probabil de Kagerbauer Antal, deoarece aspectul fațadei este specific proiectelor sale, cu 3 axe proeminente și cu cea din mijloc mai puțin proeminentă. Balconul îngust, situat deasupra porții de intrare, este elegant, asemeni casa scărilor
Casa Kendeffy din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/322547_a_323876]
-
1831 aici își are sediul și Liceul din Varșovia. Urmează o extindere paralelă a două pavilioane spre Krakowskie Przedmieście între anii 1818 și 1822, în cadrul proiectului lui Michał Kado. În anul 1824, palatul urmează să fie reconstruit complet în stil clasicist sub îndrumarea lui Hilar Szpilowski și a lui Waclaw Ritschel. În jurul anului 1820, sunt ridicate următoarele două pavilioane ca aripi ale aceleiași clădiri a palatului, urmând ca între anii 1840 și 1841 să se construiască urmatoarele pavilioane în cadrul proiectului lui
Palatul lui Kazimierz () [Corola-website/Science/328141_a_329470]
-
a clădirii corespunde în mare măsură stadiul final de dezvoltare; aripa de sud a clădirii datează din 1889, iar cea principală din 1893. Partea dreaptă are detașată un rezalit cu o cupolă centrală și turnuri de colț. Decorațiile în stil clasicist ale fațadei au fost simplificate parțial în 1922. Cele mai multe statui din nișe s-au pierdut, doar două statui din gresie (funcționari de stat) și un bust de gresie au rămas pe fațada vestică. Sculpturile au fost realizate de artiștii Hans
Primăria din Graz () [Corola-website/Science/328015_a_329344]
-
structură mai mică, sponsorizată de către Arhiepiscopul Kajetan Sołtyk. Intrarea în turn este păzită de o pereche de lei sculptați din piatră, operă care datează de la începutul secolului al XIX-lea. Ele au fost aduse la Cracovia de la Palatul în stil clasicist al familiei Morstin din Pławowice în timpul renovărilor din 1961-1965, în care ferestrele de la etajul al doilea al turnului au fost incorect reconstruite de o personalitate de la televiziune local, arhitectul Wiktor Zin. Deasupra intrării este portalul original, gotic, cu blazonul orașului
Turnul Primăriei din Cracovia () [Corola-website/Science/329238_a_330567]
-
pentru copii între Eforie Nord și Sud, pe malul lacului Techirghiol și la Mangalia. Arhitectura oficială a începutului anilor 50 este realismul socialist, arhitectura formală a acestei perioade pentru orice clădire publică sau de locuințe. Sunt construcții modeste cu decor clasicist, imagine pompoasă destinată să ateste nivelul elevat al vieții clasei muncitoare. Acest stil arhitectural, al cărui exemplu proeminent este Universitatea din Moscova și variantele sale (precum Casa Scânteii din București), este impus prin lege în fiecare țară aflată sub influența
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]