191 matches
-
Zgary", se interferează armonios sau dimpotrivă cu tema și complexul culpabilității morale ce naște, paradoxal, atitudinea eroic-stoică, valabilă în ordinea abstractă. În comparație cu poeziile de început, în versurile din Trei ierni și Salvarea, este lesne vizibil un progres spre prozodia economicoasă, clasicizantă, în care predomină imagistica, în detrimentul metaforei, guvernată de contextul naturii cosmice, monumentale. Stilul alunecă pe nesimțite spre oralitate, obiectivarea trăirii lirice îmbinându-se cu reflexivitatea pronunțată și distanțarea ironică, purificată de sonoritățile patetice, sporind astfel densitatea comunicării în registrele ideației
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
patru lobi. Centrul arhitecturii seculare baroce a fost Franța, unde modelul palatului cu trei aripi a fost stabilit ca soluție canoică la începutul secolului al XVI-lea. Palatul Luxembourg (1615-1620) al lui Salomon de Brosse a determinat direcția sobră și clasicizantă a barocului francez. Pentru prima oară, corpurile logiilor au fost considerate ca parte reprezentativă a unei clădiri, în timp ce aripile laterale au fost tratate cu inferioritate ierarhică. Turnul medieval a fost înlocuit complet de proeminența centrală a unui portal. Amestecul de
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
anul 1734 intră în conflict cu William Kent și grupul adepților unei estetici "neopalladine", bazate pe lucrările teoretice ale arhitectului italian Andrea Palladio (1508-1580), susținuți de contele Burlington, important mecena al artelor și literaturii. Hogarth critică caracterul pretențios al artei "clasicizante", fapt care se reflectă defavorabil asupra lui, fiind îndepărtat din cercurile londoneze influente, e drept, nu pentru multă vreme. Reușește să vândă în condiții avantajoase gravuri executate după ciclurile de tablouri intitulate ""Cariera unui destrăbălat"" (1733) și ""Căsătoria la modă
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
Turner expune la Royal Academy "Castelul Cowes", "Regata zburând în bătaia vântului" , "Întoarcerea regatei". Pictează la Roma "Orvieto". Creează capodopera "Ulise înfruntându-l pe Polifem", care produce un șoc puternic asupra opiniei critice. Dincolo de anecdotica mitologică sau de unele armonii clasicizante, tabloul impune prin sonoritatea triumfală și înmărmuritoare de apoteoză wagneriană, diafanizată totuși, căptușită cu aur și purpură. "Pilat spălându-și mâinile" (1830) introduce deja unele nuanțe din tonalitatea și atmosfera "interioarelor" de la Petworth. Lordul Egremont îl invită să locuiască la
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
strălucirea luminii redate, prin cromatica desfășurată sau prin folosirea tuturor elementelor derivate din avantajele picturii de "plein-air" pe care a agreat-o cu predilecție, el nu a rămas istoriei ca un impresionist. Realizările sale artistice se pot cataloga a fi clasicizante în compoziție și portret, iar peisajele lui au păstrat o armonie a culorilor și o consistență a formelor care le apropie mai mult de tendințele realiste ale postimpresionismului, mai mult decât de o orice altă viziune. A fost mândru de
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
strălucirea luminii redate, prin cromatica desfășurată sau prin folosirea tuturor elementelor derivate din avantajele picturii de "plein-air" pe care a agreat-o cu predilecție, el nu a rămas istoriei ca un impresionist. Realizările sale artistice se pot cataloga a fi clasicizante în compoziție și portret, iar peisajele lui au păstrat o armonie a culorilor și o consistență a formelor care le apropie mai mult de tendințele realiste ale postimpresionismului, mai mult decât de o orice altă viziune. Printr-o analiză sumară
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
spionul libertății noastre» (cf. "Spionaj" - PScr, I, 500); (11) poezia banalului / cotidianului; (12) poezia reificării "ens"-ului uman (cf. "Dimineața" - PScr, 394) etc. "Scrieri" II „antologhează“ - din 1968 - "Tristele" (despre care Eugen Simion afirmă că «deconspiră un Miron Radu Paraschivescu clasicizant, voluptos cu măsură, degustător din vinul meditației calme» - SSra, I, 29) și traducerile poetului din lirica universală, îndeosebi, din poeții „de stânga“: San Juan de la Cruz, Charles Pégui, Max Elskamp, Rainer Maria Rilke, Federico García Lorca, Robert Desnos, Arthur Rimbaud
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
conservatori moderniști ca Charles Perret din Franța păstrau ritmul și spațierea arhitecturii columnare chiar și în clădirile fabricilor, unde „colonadele”, descrise ca reacționare, pilastrul clădirii - ca niște panouri canelate sub o abă repetată păreau progresiste. Pablo Picasso experimenta cu motive clasicizante în anii imediat următori celui de-al Doilea Război Mondial iar stilul Art Deco ce a avut vârful strălucirii în 1925 la Expoziția Artelor Decorative se baza deseori pe motive neoclasice, fără însă a le exprima deschis. Acest stil este
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
regale, se permite întrebuințarea cărămizilor, fapt ce îngăduie o execuție rapidă. Fațada, din piatră, este alcătuită de obicei din trei ordine suprapuse , ale căror proporții se îmbină în mod armonios cu acoperișurile înalte, cu hornurile zvelte, elemente decorative specifice. Tendința clasicizantă va merge până acolo încât va renunța la lambriurile aurite din interior, înlocuindu-le cu o decorație din piatră, foarte sobră. Se adoptă stilul de castel deschis, compus din mai multe aripi, fără curte interioară, așa că toate aripile să privească
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
(n. 19 iunie 1899, București - d. 12 martie 1965, Otopeni) a fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Și-a semnat întotdeauna articolele ca "G. Călinescu", după o modă destul de răspândită în
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
patru lobi. Centrul arhitecturii seculare baroce a fost Franța, unde modelul palatului cu trei aripi a fost stabilit ca soluție canonică la începutul secolului al XVI-lea. Palatul Luxembourg (1615-1620) al lui Salomon de Brosse a determinat direcția sobră și clasicizantă a barocului francez. Pentru prima oară, corpurile logiilor au fost considerate ca parte reprezentativă a unei clădiri, în timp ce aripile laterale au fost tratate cu inferioritate ierarhică. Turnul medieval a fost înlocuit complet de proeminența centrală a unui portal. Amestecul de
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Castelul de apă se află în partea de nord-est a parcului. A fost realizat în anii 1920, după proiectele arhitectului Anghel Saligny, pentru înmagazinarea apei necesare domeniului familiei Știrbey. Castelul are o arhitectură specifică vremii sale, fiind decorat cu elemente clasicizante, ce fac dintr-o construcție cu funcțiune strict utilitară, un obiect de interes arhitectural. Particularitatea castelului de apă rezidă în arhitectura sa, care disimulează scheletul de beton armat, printr-o ordonanță clasicizată, mult simplificată. În ansamblul său, compoziția arhitecturală respectă
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
fiecărui stâlp al structurii. Legăturile dintre pilaștri se fac prin arce suprapuse. Această ordonanță se dezvoltă pe patru niveluri, în afară de parter și este terminată cu un atic intermediar. Partea de sus a castelului de apă este tratată tot cu decorație clasicizantă, printr-un relief discret de pilastratură de dimensiuni reduse și o nouă împărțire a suprafeței dintre pilaștri. Lacul artificial din parc adăpostește rațe, gâște și câteva lebede. Podul peste lac este o "moștenire" lăsată de o echipa de filmare engleză
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
ʒ] ("basalicum" > "bazsalikom" „busuioc”, "musica" > "muzsika"), [s] în altă poziție > [ʃ] ("aprilis" > "április", "sacristia" > "sekrestye"), [g] + [e] sau [i] > [ɟ] ("angelus" > "angyal" „înger”, "gingiber" > "gyömbér" „ghimbir”). La împrumuturile din secolul al XVI-lea și ulterioare se simte pronunțarea așa-zis clasicizantă a latinei, inițiată de Erasmus din Rotterdam, adică în loc de , și se aude [z], respectiv [s] și [g], de exemplu în "rezeda", "szeminárium", "evangélium". Pe lângă unele împrumuturi anterioare apar variantele lor cu pronunțarea schimbată. Este cazul lui "evangélium" pe lângă "evangyélium" sau
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
contribuția coloniei grecești din oraș, care a primit aprobarea sultanului Abdul-Aziz. Construcția s-a terminat în 1867 (deși pe fațadă este indicat anul 1868), după planul arhitectului grec Teoharidi, adaptat atât normelor dimensionale fixate la Constantinopol, cât și unei aspirații clasicizante prin care grecii aflați în exil liber ales înțelegeau să perpetueze, apolitic, spiritul Helladei. Interiorul de tip biserică sală, împărțit atât longitudinal cât și transversal prin stâlpi poligonali cu capitel fitomorf ce sprijină o arcadă și cu balcoane pe trei
Biserica „Schimbarea la față” din Constanța () [Corola-website/Science/334845_a_336174]
-
Capriciului român o sobrietate concertistică clasică, a eliminat alunecările de sunete lăutărești, a evitat îngroșările ornamentale, obținând astfel o variantă mai apropiată de stilul violonistic enescian. Chiar și renunțarea la acel amplu vibrato lăutăresc, a transmis publicului un aer mai clasicizant, partitura dobândind o strălucire cuceritoare prin limpezimea de cristal a tălmăcirii lui Remus Azoiței. Suplețea instrumentiștilor francezi l-a ajutat pe solist să colaboreze fructuos până în final, astfel că versiunea surprinzătoare a Capriciului român a încântat publicul care l-a
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]