254 matches
-
în eseul de tinerețe Elogiul ipocriziei, Carmelia Leonte întărește, cu argumente solide, ideea genezei reciproce a teatrului și poeziei: spaima de lucruri (de recuzită, în teatru), cabotinismul și conștiința damnării ca o cale spre poezie, raporturile tensionale între expansiunea și claustrarea ființei, între "adăpostul pleoapei" și "exteriorul mecanic", mișcarea centripetă și centrifugală, vertical și orizontal, oglindă și fereastră sprijină ipoteza complementarității, a "slujirii" poetului de către actor, posibilă prin mișcarea de interiorizare "caracteristică oricărui poet, dar care capătă dimensiuni dramatice când acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fi captiv în prezentul etern al unei opere de artă9) : Ore, încingeți o horă... Umiliți-mă, ceruri, constelații Cu ale voastre steme, tonuri și spații (Petrecere) Mișcării de expansiune, de cucerire a spațiului poetic, îi corespunde o mișcare inversă, de claustrare. Astfel, Emil Botta parvine la poza (mai profundă, dar suprapunându-se aceleiași "scheme" poetice) de damnat. Conștiința tragică a damnatului, deși prezentă în toată opera Goliatului Dezolării, se accentuează în Versuri (1971) și Un dor fără sațiu (1976). "AFARĂ a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
damnatului, deși prezentă în toată opera Goliatului Dezolării, se accentuează în Versuri (1971) și Un dor fără sațiu (1976). "AFARĂ a fost aruncat ÎNĂUNTRU" este un vers emblematic pentru cea de a doua mișcare, spre interior, a sinelui poetic. Moartea, claustrare supremă, își rostește amenințările. "Cavoul", "sarcofagul", "cimitirul" sunt spații iremediabil închise. Abundă astfel de perimetre care circumscriu ființa poetului: salonul, odaia, țarcul, sfera, cercul, parcul; însăși pădurea devine un spațiu închis ("și intru în al pădurii cavou" El Burlador), însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Poetul nu-și găsește refugiul decât în sine: În mine însumi să încerc a mă strecura, a mă insinua în gol. (Aproape novembre) Dar în sine nu-i decât un gol, o temniță fără ieșire. Trupul, capul devin spații de claustrare: Și boiul meu pământiu și elixirul ochilor mei și aceste coaste-garduri cu parii smulși ( Umbra) Era un cap omenesc, însângerat, cu orbite grele de gol, două vacante lucarne oribile (Un vis) Emil Botta este un penitent al propriului său onirism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Spânzuratul" sunt ipostaze ale unui eu traumatizat, damnat. Ele trăiesc (deși ipoteza de lucru a fost alta) o catastrofă "în negativ". Această poezie ilustrează ceea ce am putea numi un bacovianism întors. Dacă pe Bacovia îl caracterizează o dorință morbidă de claustrare ("stam singur în cavou..."), o spaimă de a nu fi "tras podul de la mal", Emil Botta, ca urmare a unui resort ce acționează cu sens schimbat, cunoaște dezolarea de a întinde un pod care duce în gol, în Absență. Autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
omul care-ncearcă așa merge la moarte ?), regele înțelegând că dispariția fiului său este plata pentru nedreptatea făcută zeilor (O zei, voi toți din ceruri și din pământ, săriți !/ Iertați toată greșeala făcută în contra voastră - IV 5). Casandra iese din claustrare ca să indice vinovații pentru cele întâmplate și să le arate tuturor ce este de făcut. O alungă pe Elena, piază rea, instrumentul răzbunării prin care zeii cei vechi plătesc/ Greșelile acelor ce și-au ales pe alții, îi reproșează lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Într-o grămadă de probleme care nu te privesc. Semn rău... Ce șmecherie ai Învîrtit cu măicuțele? Te bucuri de vreuna din ele? CÎt mai cer la ora asta? — Eu respect cururile altora, domnule inspector, mai ales dacă stau sub claustrare. Poate că, dacă și dumneata ai prefera să faci la fel, ai economisi o țîră din penicilină și ai sta mai bine cu burta. Fumero slobozi un rîs ticăloșit de mînie. — Așa Îmi placi. Coaie de taur. Cum spuneam. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mele locuia acolo - mi s-a părut fabulos de mare. Tu mi-ai semnalat un aspect care ar putea interesa critica și istoria literară: după tine, Bacovia XE "Bacovia, George" nu putea să scrie așa de veridic și expresiv despre claustrare decât într-un târg mărunt, nu putea să scrie așa ceva la Bacău, acest oraș gigantic... M.I.: Da, da. Am citit o mulțime în direcția asta: nu numai de Bacovia XE "Bacovia, George" , ci și despre Bacovia XE "Bacovia, George" . Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
le adunăm le-am păstrat doar pentru copii. Ziua, la lumina palidă strecurată prin gemulețele cât o palmă din acoperiș, ocupam timpul copiilor și al meu stăruind cu dictări și stimulându-i cum mă pricepeam mai bine, căci pentru ei, claustrarea era mai greu de suportat decât pentru adulți. În preajma Crăciunului, cele două gemene, Ana și Olga, au plecat într-o dimineață spre colina împădurită și spre seară s-au înapoiat cu un brăduț, cu două buchete de vâsc cu bobițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Încercând să uite tragedia la care fuseseră recent martori. „Sunt intelectuali, Își zise el, și modul lor de apărare caracteristic este intelectualitatea. Idei. Abstractizări. Concepte. Este o modalitate de a te detașa de sentimentele de tristețe, de teamă și de claustrare“ Norman le Înțelegea impulsul: și el ar fi vrut să scape de aceleași sentimente. Harry se Încruntă, privind spre spirală. — S-ar putea să nu-nțelegem cum, dar e evident ce face. Încearcă să comunice, folosind diferite reprezentări. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cred că aș putea îndura asta. — Zău așa, mamăă Tonul lui Laurence se înăspri. Nu trebuie să te iei după Francesca. Ai crede că la Tawny Beeches e ca în Gulag. Oferă condiții de lux, cinci stele pe linie. — Sau claustrare de cinci stele. Nu m-ai iertat niciodată, nu-i așa, Laurence? — Pentru Dumnezeu, mamă, nu începe. Am avut o zi plină. — Crezi că te-am trădat. Crezi că ar fi trebuit să-ți spun adevărul. Vocea îi era sugrumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ține la distanță de cei care i le solicită. Andrei Vlădescu are oroare de intervenții, cadouri, atenții, favoritisme, mici promiscuități morale pe solul cărora crește, viguros, oportunismul. Închizându-se tot mai mult în el însuși, ridicând ziduri de apărare și claustrare, eroul ajunge însă la autodiminuare, la o deprimantă mortificare sufletească. Morala lui tare, voința puternică îl cenzurează și îl secătuiesc de tot ceea ce înseamnă sentiment viu, trăire proaspătă, nefiltrată mental, zvâcnet afectiv. Impunându-și, cu atâta consecvență, să nu calce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să fie liber. Faptul că omul trebuie să ia hotărâri și să-și asume răspunderea pentru acțiunile sale, echivalează, în viziunea lui Sartre, cu o „condamnare supremă”. V-ați putea întreba, desigur, ce nevoie aveam să alegem între libertate și claustrarea normelor? De ce ar vrea cineva să fie supus unui sistem prestabilit? E simplu. Pentru că atunci când dai grăș poți să abolesti remușcările eșecului dând vina pe cel care te controlează. Noi, românii, facem asta în permanență. Omenirea nu este pregătită încă
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92923]
-
de ceea ce am numit „preluare prin îndemnare”, pentru că, la îndemnul mamei, copilul practică un act de „magie homeopată”, bazat pe principiul similia similibus curantur : părul auriu al copilului ademenește Soarele, voia bună reclamă vremea bună, ieșirea copilului din „închisoarea” casei (claustrare datorată ploii îndelungate) îndeamnă ieșirea Soarelui din „închisoarea” norilor. În astfel de situații, copiii posedă o gamă întreagă de recitative magice pe care le rostesc. Povestitorul nu le amintește, dar trebuie să fi fost una de tipul „Ieși, Soare, din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
strivit sub talpa picioarelor tuturor. Te rog, Adriane, când citești aceste rânduri, să nu-mi plângi de milă, pentru că de fapt aceasta a fost condiția reală și exactă a celei mai valoroase părți din poporul român, în lungii ani ai claustrării în "lagărul comunist", atât doar că despre acest lucru vorbesc prea puțini scriitori, deocamdată. Acesta e, de fapt, profilul standard al tuturor fiilor proveniți din familiile foștilor deținuți politici, cu părinții uciși, întemnițați, deportați, iar în acest sens trebuie știut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
era suficient ca să zdruncine convingerea familiei sale cum că trebuia ținut închis bine, permițându-i-se să iasă doar dacă se afla în poziția onorabilă de om căsătorit. În doar câtva zile, băiatul Hungry Hop retrogradase de la o viață de claustrare autoimpusă la o stare de detenție impusă de de familie, simțindu-se ca și cum mândria i-ar fi fost ignorată și insultată. Se plimba în sus și-n jos prin camera sa mică, gândindu-se la soarta lui Pinky în mijlocul necazului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
docili, nobili sau ocnași se lăsau consumați de frământări deșarte sau înălțătoare, nedispuși să se destăinuie decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lor. În alte părți, geniul se adaptează unei existențe terne, scutită de neprevăzut. Viața unuia dintre cei mai mari matematicieni moderni, neamțul Bernhard Riemann, ce-a fost altceva decât viața unui izolat, aproape a unui călugăr? În opoziția cu această claustrare, cu această "stilizare" ce-și are măreția ei, în Franța, istoria gândirii, ca de altfel istoria pur și simplu, amplifică semnificația tragicului dincolo de margini. Fie încenușarea înaltelor haruri geometrice ale lui Pascal pe rugul unei credințe mistuitoare; fie duelul stupid
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sau de alte bogății ale subsolului, atât de trebuitoare impetuoasei noastre economii socialiste. Până la ipoteticul triumf, mai multe momente dramatice zguduiră iureșul întregului șantier al viitoarei exploatări. Dintre aceste momente, mă opresc asupra celui mai recent și mai răscolitor eveniment: claustrarea în subteran a unui grup de mineri, prinși în labirintul galeriilor de o revărsare de ape, care a explodat cu furie oarbă în interiorul Masivului montan găurit de noi, oamenii. Acești mineri au stat sechestrați de năvala puhoiului timp de douăzeci și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ceva ocultism, simbolul cucuruzului și implicațiile lui... chestii ascunse pe care să le interpreteze, să le sucească, dracu’ să-i pieptene. Dacă scrii: „Am luat sticla de bere din frigider și-am golit-o...” - Știu, știu... sticla e simbol al claustrării sau al voinței de închidere, barieră care există în chip imperceptibil, aproape opacă, dar și translucidă, poate simboliza apa primară, dar fără mobilitate... trecerea de la sinele profund la tusea măgărească. *** Am adormit în fotoliu. Târziu, dar nu-mi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
era suficient ca să zdruncine convingerea familiei sale cum că trebuia ținut închis bine, permițându-i-se să iasă doar dacă se afla în poziția onorabilă de om căsătorit. În doar câtva zile, băiatul Hungry Hop retrogradase de la o viață de claustrare autoimpusă la o stare de detenție impusă de de familie, simțindu-se ca și cum mândria i-ar fi fost ignorată și insultată. Se plimba în sus și-n jos prin camera sa mică, gândindu-se la soarta lui Pinky în mijlocul necazului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
opinie atât de categorică. Pur și simplu, predica a făcut mai pregnantă unora ideea, vagă până atunci, că erau condamnați, pentru o crimă necunoscută, la o întemnițare de neînchipuit. Și în timp ce unii își continuau viața lor măruntă și se adaptau claustrării, alții, dimpotrivă, începând de atunci au fost obsedați de ideea de a evada din această închisoare. Oamenii acceptaseră la început să fie rupți de restul lumii așa cum ar fi acceptat orice neplăcere trecătoare care nu stingherea decât unele din obiceiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ciumei trecuse, ei continuau să trăiască conform normelor ei. Aceștia rămăseseră în urma evenimentelor. La alții, dimpotrivă, și aceștia se recrutau mai ales dintre cei care trăiseră până atunci despărțiți de ființele pe care le iubeau, după acest lung timp de claustrare și de descurajare, vântul speranței care se ridica aprinsese o febră și o nerăbdare care le răpise orice stăpânire de sine. Îi apuca un fel de panică la gândul că puteau, atât de aproape de țintă, să moară, că nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
A plătit până la urmă. Greu de recuperat. Nu merita prețul, am mai spus-o, nu-i glumă. Nu-i glumă, de data asta. Dar ce voiam să spun... ce voiam, de fapt, să întreb... da, da, vă ocupați cu limbajul. Claustrarea, limbajul claustrării? Dar suspiciunea? Dar suspiciunea? Ianuli, stânjenit, continuă să tacă. Zâmbește, însă, de data asta, trecându-și cu mare încetineală mâinile prin păr. Speră că doctorul va relua monologul, scutindu-l de răspuns. Ceea ce se și întâmpla, firește. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
până la urmă. Greu de recuperat. Nu merita prețul, am mai spus-o, nu-i glumă. Nu-i glumă, de data asta. Dar ce voiam să spun... ce voiam, de fapt, să întreb... da, da, vă ocupați cu limbajul. Claustrarea, limbajul claustrării? Dar suspiciunea? Dar suspiciunea? Ianuli, stânjenit, continuă să tacă. Zâmbește, însă, de data asta, trecându-și cu mare încetineală mâinile prin păr. Speră că doctorul va relua monologul, scutindu-l de răspuns. Ceea ce se și întâmpla, firește. Dar Marga pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]