340 matches
-
piept și-și încleștă dinții să nu mai clănțăne. încetul cu încetul, radiatorul încălzi aerul la o temperatură mai confortabilă. Camionul era aproape singur pe stradă, dar, ori de cîte ori treceau de un tramvai sau de vreun trecător, McPake claxona strident. Lanark întrebă: — Rima, se va dansa la petrecerea asta? Presupun că da. — Vrei să dansezi cu mine? Presupun că da. De obicei nu stau să aleg. Lanark își încleștă pumnul și-și mușcă adînc buricul degetului mare. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iau pe jos spre casă. — Ești mult prea serios. Camionul o luă pe străzi largi, între grădini năpădite de buruieni, apoi intră pe o alee care cotea printre tufărișuri. în lumina farurilor pelice de promoroacă luceau prin frunzișul întunecat. McPake claxonă, apoi opri în fața unui conac impunător și toți coborîră. Conacul era o clădire pătrată cu două etaje, cu acareturi și o seră pe laturi. Tufișurile de zahă, ilice și rododendroni care o înconjurau îi dădeau un aer conspirativ, deși ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scrie, mai dați un franc. Când mă uit mai bine, jos într-un coșuleț, refuzase o monedă, probabil mai deformată. Hai să băgăm alta, haț s-a ridicat bariera, Doamne ce deștepți suntem! Mergeam pe autostradă pe partea proștilor, ne claxonau și tirurile. Mergeam de se zgâlțâiau și tablele de pe Dacie și era nouă. Aveam 140 liniștit. Mai încolo, altă barieră, pregătește banii, când, haț, îmi dă un tichet parcă-l văd și acuma. A, e bine, asta e fără bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
morman de dărîmături și gunoaie. Cu mîneca își tamponează rana din care curge un firișor de sînge. Privește la fațadele degradate ale clădirilor, la acoperișurile încovoiate, la gropile din asfalt și la copacii prăfuiți de pe marginea străzii. Un șofer îl claxonează văzîndu-l că nu îndrăznește să traverseze, deși se află în dreptul unei treceri pentru pietoni. Încă nu-și poate lua inima în dinți, se întoarce înapoi pe trotuar, la ce bun să mai treacă de pe-o parte pe cealaltă ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe care erau sculptate o cruce și data morții Dictatorului și a soției sale. Era întuneric, iar grupul de manifestanți nu era ghidat decît de razele firave ale lunii. Automobiliștii care treceau pe acolo le strigau cuvinte de încurajare și claxonau sperînd să-i mai dezmorțească de frig. — Trebuie să fii de acord că toată știința asta se bate cap în cap cu morala creștină, zice Dendé, ciulindu-și urechile atent la pocniturile ce se aud sub focul care încă arde
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asta. Știți ce-o să facem noi cei de aici dacă o să avem noroc? i-a întrebat, o să ieșim afară. O să-i batem cu propriile lor arme. Hai că devine interesant, observă taximetristul, asta voiam să aud, puneți-vă cu toții pe claxonat, că asta o să deblocheze cu siguranță traficul. Azi s-a dat la pompe rația de benzină, nu se vede? Au ieșit cu toții în oraș cu mașinuțele, bravo lor! Uite-așa i-a jucat Stalin pe degete atît pe Churchill, cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de pe celălalt trotuar, din dreptul trecerii de pietoni din față de la cinematograful Studio. Nu mai avu răbdare să se facă verde, sări de pe trotuar direct în mijlocul traficului și traversează bulevardul ca un apucat, printre mașinile aflate în viteză, care îl claxonau sau frînau brusc cînd nu aveau pe unde să-l ocolească. Credeai că n-o să mai vină, erai presat de timp, peste mai puțin de trei ore trebuia să fii la poarta unității, altfel Comandantul avea să facă spume la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cerșetori și hamali, muncitori cu șepci și haine obosite de atâta purtat, țigani și lume distinsă. Ieșind din gară, m-am așezat mai întâi jos, pe o treaptă, și am privit. Tramvaiele se opreau și porneau în toate direcțiile, automobilele claxonau, frânau ori accelerau, caii de la trăsuri se speriau, vizitiii se certau cu șoferii, iar șoferii cu pietonii. Deasupra capului meu atârnau tot felul de cabluri și erau o mulțime de lămpi pentru iluminatul străzii, câte una la câțiva metri. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
apă. Mama a coborât geamul mașinii, a tras aer adânc în piept și a părut mulțumită. Eu în schimb, abia puteam să respir. Clădirea era foarte mare, cu mai multe etaje și se înălța chiar la marginea pădurii. Șoferul a claxonat scurt și un bărbat a venit în grabă să ne deschidă poarta. Un gard înalt, din bare de fier, despărțea șoseaua de curtea sanatoriului. Dincolo de el se întindeau straturi de legume și flori. Șoseaua trecea pe lângă aripa stângă a clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
răcoroasă, la o oră înaintată cum era atunci. Dar amândouă am început să fim deranjate de volumul crescând al claxoanelor din jurul nostru. — Ce e zgomotul ăla? întrebă ea. Ne-am uitat și am dat de o coloană lungă de mașini claxonând înnebunite, târându-se în spatele lui Alfie care ne urma cu 5km/h, deloc deranjat de nebunia din spatele lui. — Ce faci? am strigat ca să acopăr zgomotul. — Nu vă las singure în starea în care sunteți, răspunse el liniștit. Dacă nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
lui Lee la o oră așa de matinală, probabil deja știa că ea murise; și dacă știa că murise, primul lucru pe care l-ar fi făcut ar fi fost să caute scrisorile în geantă... O mașină din spatele meu a claxonat de două ori. Semaforul se făcuse verde, iar eu încă mă holbam în gol, fixată pe ideea care tocmai îmi venise în minte. Am băgat mașina în viteză și am demarat pe pilot automat. Inconștient, am presupus că scrisorile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
el. înainte să mă dezmeticesc, mașina o luase în direcția opusă mie. M-am văzut nevoită să efectuez un viraj brusc care a enervat doi bicicliști și a ofensat un Ford Sierra. Din fericire șoferița a fost prea delicată să claxoneze; mi-a făcut doar semne cu farurile, profund dezgustată, ceea ce însemna că atenția Laurei Archer nu fusese solicitată pentru a-mi obstrucționa calea pe artera aglomerată. în orice caz, nu s-a întors să se uite. Era un coșmar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
rătăcită, iar pe de altă parte, pricepută de nu se poate să-ți intre pe sub piele și să se lipească de tine, fie numai și pentru un borcan de castraveți și, totodată, disponibilă pentru orice șofer de rabă care o claxonează, cine știe cum, din obișnuință, de plictiseală ori mai degrabă din greșeală, dacă o vede de la depărtare ori din spate și o confundă cu una mai acătării. O doamnă-domnișoară ca tine, Mirelo, nu erai tu de teapa Roșioarei. La altceva ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lungă și groasă, și toate-n cor, acompaniind-o: n-ai mai putut de bucuroasăăăă! O Dacie roșie trase atunci lângă trotuar, la vreo treizeci de metri înaintea lor. Tipul slăbănog și stacojiu de la volan scosese capul pe geam și claxona în draci, în timp ce toate femeile fugeau spre mașina lăsându-i în urmă pe Rafael și pe soră-sa. Își găsiseră alt bărbat pe lângă care să se bulucească, vezi, mai demn, desigur, de interes, singur, fără soră sau nevastă care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să se bulucească, vezi, mai demn, desigur, de interes, singur, fără soră sau nevastă care să-l scoată duminica la plimbare ca pe cățel, și unde mai pui că și cu mașină. Alesul, deh, un bărbat pentru nouă femei. Le claxona de zor, le chema sub aripa lui, să le înghesuie în mașină claie peste grămadă, să le pună la treabă, mai știi ce maniac și obsedat care achiziționează femei agro, ce traficant de carne vie... Ba uite că doar una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai repede! Vardistul pleacă grăbit, strigând la cei care încă privesc neîncrezători vălmășagul mulțimii crezând că au de a face cu o alarmă de exercițiu, aidoma celei care tocmai se petrecuse puțin mai înainte. Peste tot, mașini gonesc în viteză, claxonând neîncetat și slalomând cu greutate prin mijlocul mulțimii panicate. Tramvaiele înțepenite pe linii, par asemeni unor epave scufundate în adâncuri abisale. Țipetele isterice ale femeilor ieșite din minți se amestecă cu strigătele răgușite și înjurăturile bărbaților, cu nechezatul sfâșietor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ciocolată. Le deșertă în poalele fetiței și plecă în grabă. Chipul ei, uluit, înfometat și murdar, avea să-i stăruie în minte multă vreme... Colega ei nu comentă și nu o întrebă nimic. Era și ea uluită. O mașină le claxonă. Era cel care, la intrarea în sat, le spusese că e medic și le arătase drumul spre casa familiei lui Bojincă, cel care bea mai multă tărie decât apă, cum comentase el. Opri mașina lângă ele. Fetelor, sunteți două, și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
urmei, de câte ori nu m-am întors eu de la școală tocmai când se însera și de câte ori n-or fi trecut avioane cu reacție pe cer și nu s-or fi auzit autobuzele de la cap de linie uruind, bufnind ca tusea măgărească, claxonând sau ambalând motoarele înainte de-a pleca în cursă. Ce-ar fi fost să le țin minte pe toate? Șahist nu sunt, nici elefant, nici vreo arătare cu memorie hipertrofiată. Dacă el spune că-n ziua aia l-am salvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
judecă repede. Dacă rămâneau În interiorul clădirii și aceasta se prăbușea, riscau să fie amestecați cu dărâmăturile...! În eventualitatea totuși, dacă reușeau să fugă afară, riscul se amplifica. Unele clădiri se prăbușeau catapultând cărămizile În toate direcțiile În timp ce automobilele se tamponau claxonând, producând o altă serie de morți și suficient de mulți răniți. Alese soluția pe care o avea la Îndemână. Răsturnă câteva mese, repezindu-se la unul din stâlpii de rezistență, Îmbrățișându-l, lipindu-se de betonul lui salvator, pentru a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mare grijă de bicicliștii lor. Ca simplu pieton însă, am văzut și reversul medaliei. Dăruiți cu piste late și cu drepturi de circulație extinse, bicicliștii au adoptat comportamentul șoferilor de automobil tiranici. Gonesc furioși la doi centimetri de pietonul firav, claxonează (mă rog, țârâieă disperați dacă pari că le ieși în cale, iar dacă aștepți la o trecere de pietoni ce se intersectează cu o pistă de biciclete, ai face bine să stai cât mai lipit de clădirea de pe colț. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
este, cum se consideră de obicei, cea de-a scurta distanțele, deplasîndu-l pe om dintr-un loc în altul. Aceasta este doar o funcție secundară și, dacă stai să te gândești bine, inutilă. Noblețea mașinii constă în posibilitatea de a claxona, adică de-a comunica și a se comunica. Claxonarea, așa cum o concepea Emil Popescu, era vocea, până acum oprimată și sugrumată de om, redusă la un singur sunet animalic, gutural, dar de acum înainte liberă, demnă și suverană, a mașinii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vineri din iulie, mergând pe trotoarul ce se strecura pe lângă traficul blocat fără speranță; grăbinduțse spre o întâlnire la care întârziase deja, înjurând ca un birjar, afurisind pietrele sparte din pavaj, tocurile ei înalte, bărbatul care o urmărea, șoferii care claxonau frenetic, deși faptul că larma nu avea nici un efect asupra deblocării traficului era deja o realitate urbană, întreaga dinastie otomană care cucerise odinioară orașul Constantinopole și apoi persistase în greșeala sa și, o, da, ploaia... blestemata asta de ploaie de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
pe bancă, cu ochii În asfalt și un vîrtej confuz În minte. Acum, la toate acestea se adaugă și o voce, peste toate sunetele normale de oameni care merg pe stradă și de autobuze care frînează și de mașini care claxonează. E o voce de bărbat. Deschid ochii, clipesc În lumina soarelui și mă uit ca În transă la doi ochi verzi pe care parcă Îi știu de undeva. Apoi, brusc, Îmi dau seama și de unde. E Aidan, de la barul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tău de Crăciun, căcănarule! Adresa e Evergreen, numărul 1486. Sper să te ia... Bud Închise radioul și o porni spre est, către City Terrace. Ajunse pe Evergreen În doar cinci minute, fără să depășească șaizeci și cinci de kilometri la oră, dar claxonînd tot timpul. Cvartalele cu numerele de la 1200 la 1300 trecură iute pe lîngă el. Apărură și numerele care Începeau cu 1400, niște case din prefabricate. Parcă și urmări plăcuțele de pe trotuar. Merse pe jos pînă la 1486, o casă tencuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mașina Înapoi, strivind renul, care Încă mai clipea. *** Avenue 53. Cod 2, fără sirenă. O mașină de patrulare alb-negru venise cu puțin Înaintea lui. Doi polițiști În uniformă - doi „albaștri“ - și Dick Stensland ieșiră din ea și se ghemuiră. Bud claxonă. Stensland veni la el. — Ia zi, bătrîne, cine e? Stensland arătă cu degetul spre o baracă. — Tipul despre care-am fost anunțați prin radio și poate nu numai el. Au fost, probabil, patru mexicani și doi albi care le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]