336 matches
-
prin ușurarea scurgerii apei spre rigole. Cu tot efortul de a construi un astfel de drum, puține mașini treceau pe-aici. Cum nu exista trotuar, patru-cinci femei care se Întorceau de la cumpărături se răspîndiseră de-a latul, sporovăind nestingherite. Am claxonat ușor și am trecut printre ele. În următoarea clipă am apăsat, instinctiv, pe frînă. De după curbă, Îmi apăruse brusc, alunecînd la vale, spre mine, un băiețandru ghemuit pe patine cu rotile care imita din gură sirena unei mașini de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mestec! M-a trecut un fior cînd am terminat de urinat, mi-am luat valiza și m-am Îndreptat spre mașină. Motorul dădu cîteva rateuri. Dacă toate ar fi mers așa cum mi-aș fi dorit eu, acum mi-aș fi claxonat triumful și m-ar fi auzit și ea, dar așa cum stăteau lucrurile, mă simțeam tare abătut. Dacă ceea ce susține ea este adevărat, mie nu-mi rămîne decît să pornesc de la acest adevăr. O fotografie și o cutie veche cu chibrituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
adunat gălăgioși la panta care forma planul Înclinat al digului - singura cale posibilă care făcea legătura Între albia rîului și drum. În clipa aceea, ultimele două microbuze, care se puseseră mai greu În mișcare, au reușit să-și croiască drum, claxonînd, cu faza mare aprinsă. Unul reuși să scape, dar celălalt pierdu viteză pe la jumătatea pantei. Atacanții l-au răsturnat și l-au lăsat așa, la poalele dîmbului. Planul Înclinat al digului era puternic luminat pe o Întindere de aproximativ douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
proștilor, le strigă furios oamenilor săi, dându-și seama de privirele ațintite asupra sa. Și se grăbiră să plece, uitând între timp să îi aștepte pe perceptorul districtual și pe domnul Gupta, care le atraseră în cele din urmă atenția claxonând puternic când aceștia se apropiară, luând în viteză curbele drumului, apucându-se de orice parte a jeep-ului reușeau, dat fiind că se hurducau și săreau pe pietriș. Când îi ajunseră din urmă și procesiunea fu completă, o luară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
călătoria spre casă. Fiasco-ul se simte mai bine pe străzile astea laterale, unde își poate etala accelerația. Apoi am observat că mă urmărește o mașină. Nu era vorba de paranoia. mașina asta mă urmărea într-adevăr. Își aprindea farurile, claxona și făcea toată gama de semne la care se adăuga tot repertoriul de înjurături specific volanului. Am împins piciorul până la podea și am trecut fulgerător printr-o intersecție sau două. Probabil că mergeam cu viteză maximă atunci când mașina a încetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aici erau cele nonconformiste de la Comme des Garçons sau copii ieftine ale acestora, în nici un caz îmbrăcăminte de birou bleumarin în dungi. M-am trezit peste drum, la semafor, fără să aștept verdele, ci făcând semne de scuză șoferilor care claxonau, și am alergat ușor în josul dealului, după poștă, magazinul alimentar și după aprozar, până la intersecția cu Belsize Grove. Am trecut tiptil de colț. Simon mergea pe trotuar, mai departe de mine, iar în timp ce îl urmăream a făcut stânga în Primrose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în ușă. — Trebuie să plec, va spune. E târziu. Acuși ies zorii. E foarte târziu... Pentru mine. Îmi va întinde mâna. I-o voi lua, strângând-o. — Chiar pleci? — A venit soțul. Mă așteaptă. N-a mai urcat. M-a claxonat de jos. N-am ce face. Mergem mâine la o înmormântare. O prietenă din copilărie. Îmi voi lipi buzele de mâna ei. Mă va lăsa să i-o sărut îndelung, apoi, ridicându-mi cu un deget fruntea, va zâmbi. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
amenințătoare, arbori solzoși se zbat ca niște pești pe uscat. Vântul mână singurătatea prefăcută În cutii de conservă, cartoane, pachete de țigări. Le hârșâie pe caldarâmul murdar. Rostogolește pălării, bucăți de ziare, ah și oh! Ah și oh, mașinile duduie, claxonează ca la mort! „Mathilda, Mathilda!” Piciorul pășește, amușinând mereu aerul. Noimann calcă pe urmele lui. Încotro, Încotro? S-a făcut zi și apoi noapte. Apoi din nou zi și din nou noapte. Și iarăși zi. „Mathilda, Mathilda!” De pe acoperiș, luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ajungă. Elev II Ca sa vă legitimăm, Câte un talon vă luăm, Fiindcă vă vedem adesea Tot pe drum ca citiți presa, Astfel legea o-ncălcați Puteți fi accidentați! Toți Zilnic, zilnic Citiți pe stradă Mergeți grămadă Nepăsători, Geaba, Geaba, Va claxonează, V-admonestează, Șoferii toți. Voi, voi, voi, Luați seama bine Cum se cuvine, Să circulați! Niște fete vorbărețe care altfel par istețe, lată s-au gândit acum Sa încingă taina-n drum Elev VI Ce zici dragă, chiar așa? Elev
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de zgură presată și încercuite cu sârmă ghimpată, trei curți în care zăceau osii de mașină, schimbătoare de viteze și blocuri motor, trei ferme individuale de câini solizi și spătoși. Danny trase lângă împrejmuire, își fixă insigna pe rever și claxonă - din considerație pentru locuitorii colibelor. La auzul zgomotului, câinii se porniră să latre. Danny veni cât putu de aproape de sârma ghimpată și se uită la ei. Nu erau câinii din somn - negri, cu păr scurt și lucios și cu dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care sucombase din pricina unei supradoze după ce Howard o dăduse afară din circuitul apartamentelor rezervate curvelor sale de lux și o trimisese înapoi în hoteluri și baruri. Aproape că le-a dat foc celor trei sute de dolari primite de la Lux. Buzz claxonă. În difuzorul de la poartă se auzi vocea paznicului: — Da, domnule? Buzz vorbi în receptorul de lângă intrare: — Turner Meeks la doctor Lux. Paznicul spuse: — Un moment, domnule. Buzz așteptă. Apoi: — Domnule, o luați pe aleea asta până la o răscruce, iar acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Danny se întoarse pe La Paloma Drive. Un arc de lumină se profila deasupra Pontiacului abandonat. Mike Breuning stătea pe capota unei mașini a LAPD fără însemne și se uita cum un criminalist de la laborator recolta amprente. Danny opri motorul și claxonă. Breuning veni spre el și se aplecă în dreptul geamului. — Nici o amprentă, cu excepția celor ale proprietarului. Le-am eliminat cu ajutorul unui set de amprente din dosarul pentru permis de portarmă pe care-l aveam la secție. Nici unul din cele patru nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o să pun mâna pe tine? — Ești favorit la bursa pariurilor. — Atunci fii băiat deștept și fă-o. — Nu facem târgul. Ai grijă, ovreiașule! O să-ți duc lipsa. Pe cuvânt. *** La sanatoriul Pacific - rapid. Buzz ieși de pe autostrada Pacific Coast și claxonă la poartă. Difuzorul de la poartă cârâi: — Da? — Turner Meeks. Îl caut pe doctor Lux. Vreme de zece secunde bune se auziră niște pârâituri, apoi: — Parcați în stânga dumneavoastră, lângă poarta pe care stă scris „Vizitatori”, traversați apoi holul și luați ascensorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
frânare pe patru roți, capabilă să atingă o viteză nepământeană de 130 de km pe oră, de culoare crem cu tapițerie roșie - o Hispano Suiza H6. Este pentru noi? le întreabă Pran. Și așa este. Șoferul înghesuie cuferele în portbagaj, claxonează imperativ și pornește motorul atât de puternic. Apoi, într-un nor de praf, lăsând în urmă băieții veniți să caște gura, o zbughește pe străzile aglomerate. Lui Pran îi bate inima sub burka din cauza zăpușelii, sentimentul de propulsie reîntregindu-i speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cel de noapte. Schimbarea ritmului este subtilă, poate chiar imperceptibilă unui ochi necunoscător. Vânzătorii ambulanți încă mai trec în sus și-n jos, oferind trecătorilor apă cu gheață, fructe, gustări și bidi. Roabele, tonga-urile și bicicletele, mașinile negre care claxonează nervos, își croiesc drum prin mulțime și prin praf. Mirosul de ceapă prăjită râncedă și cel de ulei de lampă plutește peste tot și, desigur, stelele străzii, fetele de pe treptele și balcoanele de lemn, rostesc cuvinte ademenitoare și insulte, oricărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În jurul gleznelor În timp ce alergam de la studioul de balet către casă. Reîncepusem antrenamentul de numai câteva zile și, deși mai erau patru săptămâni până la spectacol, Îmi era Îngrozitor de frică că nu aveam să fac față tuturor noilor coregrafii. O mașină decapotabilă claxonă și doi băieți blonzi rânjiră la mine. I-am ignorat, Întrebându-mă dacă chiar nu aveau nimic mai bun de făcut. M-am oprit În fața unei vitrine să-mi aranjez părul răvășit de vânt. ― Ți-ai găsit o oglindă? mă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pe bancă, cu ochii În asfalt și un vârtej confuz În minte. Acum, la toate acestea se adaugă și o voce, peste toate sunetele normale de oameni care merg pe stradă și de autobuze care frânează și de mașini care claxonează. E o voce de bărbat. Deschid ochii, clipesc În lumina soarelui și mă uit ca În transă la doi ochi verzi pe care parcă Îi știu de undeva. Apoi, brusc, Îmi dau seama și de unde. E Aidan, de la barul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
al rachetelor -, dau în șanțul cu apă colorată de benzină în ape verzui-violet. Șanțul ar fi fost de trecut pentru oricine, doar pentru mine luase forma unui zid fabulos în mijlocul bulevardului Carol, între benzile troleibuzelor, mașinilor, ambulanțelor care mă ocoleau claxonând nervos. Atunci mă oprisem în gardul de pe strada Ministerului, pe care nu putut să-l sar pentru a scurta drumul din Piața Palatului în bulevardul Magheru, dar poate fi orice prag din existența mea pe care n-am putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
șosea. Semnalizez stânga și îmi arunc o ultimă ocheadă în urmă, pentru a vedea dacă nu cumva cineva cunoscut a ieșit să se uite la mine iese și mă privește admirativ. În acel moment, o mașină din spate începe să claxoneze și opresc cu grijă lângă bordură. — Gata, zic. E rândul tău. — Rândul meu? Luke face ochii mari la mine. Deja? — Trebuie să‑mi fac unghiile, îi explic. Și oricum ai impresia tu crezi că nu știu să conduc. Și n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu zice nimic și, când se deschide ușa, amândoi ridicăm privirile, plini de recunoștință. — Bună! zice Suze. Ai și venit! Fii atent. Mă duc până la mașină, că azi‑noapte a trebuit s‑o parchez la câteva străzi de noi. Te claxonez când ajung în față și plecăm. OK? — OK, zice Tarquin, dând din cap. Te aștept aici, cu Becky. Perfect! spun, încercând să zâmbesc cât mai larg. Suze dispare, eu mă foiesc pe scaun, în vreme ce Tarquin își întinde picioarele și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
proștilor, le strigă furios oamenilor săi, dându-și seama de privirele ațintite asupra sa. Și se grăbiră să plece, uitând între timp să îi aștepte pe perceptorul districtual și pe domnul Gupta, care le atraseră în cele din urmă atenția claxonând puternic când aceștia se apropiară, luând în viteză curbele drumului, apucându-se de orice parte a jeep-ului reușeau, dat fiind că se hurducau și săreau pe pietriș. Când îi ajunseră din urmă și procesiunea fu completă, o luară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în spate ranițele, ploștile, gerba și armele. Nu păru să simtă greutatea și, când se îndepărtă, o făcu fără să-i pese de căldură, cu pași siguri, repezi și hotărâți. Era deja la peste o sută de metri când Razman claxonă îndelung, obligându-l să se întoarcă: — Noroc! îi strigă. Celălalt făcu un gest cu mâna, se întoarse și își văzu de drum. „Palmierilor le place să stea cu capul în foc și picioarele în apă“, glăsuia o veche zicală, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
am eliberat pe Abdul-el-Kebir și am ucis optsprezece soldați, o să-l omor pe președinte dacă nu-mi dă înapoi familia. Să ții minte! Poimâine! Se răsuci pe călcâie și își deschise drum printre autobuzele și camioanele care se opriseră și claxonau insistent, pentru că omul însărcinat să dirijeze circulația părea că se transformase într-o statuie de sare ce privea cu ochi de vită moartă locul pe unde beduinul cel înalt dispăruse, înghițit de mulțime. în următoarele zece minute, polițistul se strădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
rătăcită, iar pe de altă parte, pricepută de nu se poate să-ți intre pe sub piele și să se lipească de tine, fie numai și pentru un borcan de castraveți și, totodată, disponibilă pentru orice șofer de rabă care o claxonează, cine știe cum, din obișnuință, de plictiseală ori mai degrabă din greșeală, dacă o vede de la depărtare ori din spate și o confundă cu una mai acătării. O doamnă-domnișoară ca tine, Mirelo, nu erai tu de teapa Roșioarei. La altceva ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lungă și groasă, și toate-n cor, acompaniind-o: n-ai mai putut de bucuroasăăăă! O Dacie roșie trase atunci lângă trotuar, la vreo treizeci de metri înaintea lor. Tipul slăbănog și stacojiu de la volan scosese capul pe geam și claxona în draci, în timp ce toate femeile fugeau spre mașina lăsându-i în urmă pe Rafael și pe soră-sa. Își găsiseră alt bărbat pe lângă care să se bulucească, vezi, mai demn, desigur, de interes, singur, fără soră sau nevastă care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]