504 matches
-
adăugat doar un fior de jale, / același joc de tainică iubire, / Te mistuie-n tăcere, peste fire. / Cum stai în calea razelor slăvită, / Făptura Ta e toată aurită, / Iar ochii tăi din aur cald răsar, / Ca niște stele limpezi de cleștar./ Și ochii tăi grăiesc fără cuvinte. Sunt plini de-adâncă, mută rugăminte. Sunt ochii tăi adâncuri de iubire, / Sunt iazuri fără fund de dăruire. / Dar să-i asemăn cu ceva nu pot, / Că-n ochii tăi e, Maică, cerul tot
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
ceva de ori povestea Bambi, scrisă de Felix Salten. Versurile sună cam așa: Afară ninge cu fulgi mari, Mari, pufoși și argintii Și face marile intrări Ale palatelor, lucii. În culcușul de arțar, Căprioara puiu-și linge Și-n palatul de cleștar Ninge, ninge, și tot ninge. În clasa a V-a am mai scris despre munți, și văi, și soare, și mamă, și fluturi, și lac, - copilării -, care acum au sens. Atunci le trăiam ideatic, acum le experimentez rând pe rând
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
03 august 2016 Toate Articolele Autorului Departe de țărm, pe mare, este liniște și ceață, din spuma mării apare, Afrodita serioasă Valurile se agită ceața cuprinde întinsul răscolind marea tihnită. Zeița vrea necuprinsul Trece grabnic, în suspine, printre stropii de cleștar din urmă Adonis vine, numai lacrimă și har. Adonis e muritorul învăluit în mister îi mângâie gândul, cerul, până stelele nu pier. Avea trupul ca fuiorul, o treceau fiori de ger strecurați de Muritorul ce-o învăluia-n mister. Adumbrea
ENIGMĂ de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370627_a_371956]
-
atâta de frumoasă! că-n roua nopții, steaua ta, făcând din nouri, zbor de nea, în palma mea, gemând ușor a scris povestea unui dor. Se aprindeau tăciuni sub nea căscând prin munți de catifea, din roșul guri-ți de cleștar dădeau în pârguri, flori de jar, și te-aprindeau sub cruci, ușor, sub fulgii ce-ți cădeau din păr. Trecură iarna peste munți topind de tine, albe frunți, cerneam din roua-ți de scrisori sărutul tău cu gust de flori
POVESTEA UNUI DOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370645_a_371974]
-
O căprioară cu ochi blânzi Și calzi de te îngheață, Printre puieții rari și scunzi În luminiș se-nfață Pășind cu grijă spre izvor, Sfioasă și-ndrăzneață(!), Cu cerbu-n urma-i, păzitor Din umbra lui semeață. La pânza apei de cleștar, Ascunși în dos de stâncă, Doi ochi hipnotici de pândar Vegheau de zile încă... Un pas, doi pași și pas cu pas E apa mai aproape... Puține clipe-au mai rămas Sperând să se adape... Lupoaica s-a cabrat mortal
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
Vatra Dornei într-un concediu. Părăsind Vasluiul, nu peste mult timp trenul alerga printr-o ceață din ce în ce mai densă, amintindu-mi de diminețile petrecute pe mare, când ceața cuprindea cu umezeala sa, întreaga întindere nemișcată a apei, asemenea ca oglinda de cleștar din camera vreunei prințese din basmele lui Petre Ispirescu. Uneori când mă aflam la pescuit, se întâmpla ca din cauza ceții căzută în timpul nopții, să mă întâmpine și o mare neprietenoasă, cu valuri rebele, înspumate, ce se loveau cu tărie de
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
Acasa > Strofe > Atasament > IUBIREA CA DESTIN Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1736 din 02 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Destin Iubire - pasăre măiastră Mă porți pe aripi de cleștar Tu mă înalți în zarea albastră Să mă renasc prin tine iar. Iubire - clopote de Viață Ce mă trezesc la viață iar Să gust izbânda cea măreață Dându-mi puterea ta în dar. Iubire - susur blând din ceruri Ce mă
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
astupă vulturii cântecului, sub ele mișună flăcări palide care pâlpâie sub distiliera valorilor, și se sting. Glasul muzicii e fără trup și de aceea se asimilează trupului care îl seamănă și îl rodește. Un glas muzical pătruns în trup de cleștar în și din care răzbate îngerul, al unei epoci și deasupra ei, e glasul „Privighetoarei Bucovinei”, Sofia Rotaru. Ce fermecătoare cântăreață e ea, fiindu-i martori nu anii, ci o epocă, și ce însingurată orfană ar fi dacă, uitând-o
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
slove de gând să regăsesc iubire, De „al nouălea cer" să fiu mai aproape. Lacrimă zdrobesc în petale de cais, Jertfire să duc fluturilor din ierbar. Amintirea îmi dezbrac pe-al nudului vis, Când noaptea mă plimbă pe umbre de cleștar. Din ochi mi se prelinge fluid verde-crud, Când pe ram de gând cade roua zorilor. În stele îmbrac sufletul de lacrimi ud, La îngeri să urce pe-al dorului izvor. Cu sufletul golit de-al osândei păcat, Pe-aripa gândului
„LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ -ANTOLOGIE STARPRESS 2016 de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362566_a_363895]
-
Acasa > Poezie > Amprente > LUNA URCÂND PE-UN CRIN DE LUMINĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015 Toate Articolele Autorului luna urcând pe-un crin de lumină înflorește-n cleștar de cuvinte dorul meu ce colindă tăria și face litanii și zboară nebun în zori melodici prin dimineți albastre, visez cum îți deschid mâinile tale ca pe niște trandafiri cu degete petale cum chipul tău radiază lumina înfășurat în inele
LUNA URCÂND PE-UN CRIN DE LUMINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362738_a_364067]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PLOAIA Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1637 din 25 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Plouă rar... Pe trotuar, Din asfaltul de cleștar Aburi ies ( fără sens...), Doar se vor întoarce iar... Doi țigani, veterani, Se ascund... Grăbiți?...Tiptil!... Răcoriți?... Amețiți De rachiu, sub coviltir. Un bătrân chel și spân Mânios se uită-n sus, (- Plouă des, fără sens, Am făcut aseară duș
PLOAIA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352840_a_354169]
-
că te-ar fi ocrotit sub planarea lor, pe tine și ai tăi, de soare sau de ploi... -Dar egrete roz? Nu există! spuse categoric Americanul. -Poate, dar așa zicea! Și începuse a râde copilărește, iar hi-hi-urile-i păreau clopoței de cleștar la auzul cărora înțelesei că o-ndrăgisem forever! -Iar tu? Amuțiseși? făcu ochii și mai mari Flower-Power. -Exact! O priveam pierdut, dar și fericit! Mă simțeam îndreptățit s-o admir așa, căci eram sigur în sinea mea că nimeni, până la
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ODĂ BUCURIE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1639 din 27 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Odă bucuriei cântă un cireș Uneori în viață, noi mai dăm și greș, Risipim haotic clipe de cleștar Ce au fost sfințite cu atâta har. Adunăm din cioburi vise efemere Și ne îmbătăm cu a lor putere, Trecem prin furtuni și ne clătinăm Din izvor speranță iar venim să luăm. Arborăm și steagul sfânt al împăcării Și ne
ODĂ BUCURIE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352979_a_354308]
-
meu sufereau de sete, n-am pregetat o clipă să mă cațăr sângerând pe piscul unde nu mai călcase picior de om înainte; Cu putereile ele firave și uneltele mele primitive, am săpat o fântână cu apa limpede ca de cleștar Am împodobit-o cu gresia visurilor mele la care ajungeai printr-un arc de triumf al nopților mele de marmoră albă Oameni buni, potoliți-vă setea la fântâna lcrimilor mele; mâinile mele pline de răni stau mărturie că n-a
FÂNTÂNA de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354358_a_355687]
-
viisi pentru că fără ține, femeie... VI. VIAȚA CĂ O PERLA, de Lăură Isabelle Nicolae , publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. VIAȚA CĂ O PERLA * Ce naști tu VIAȚA, Ca o plămădire ascunsă În dosul unor carapace de cleștar ? Ce plăsmuiești frenetic În beznă umedă și rece A unei cochilii purtată de un val ? Ce-astepti tu strigat de durere Inalatat la stele, În clipa deznădejdii de a fii ? Tu tot mai speri, ca o indarjire-a firii Oceanul
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
a fii ? Tu tot mai speri, ca o indarjire-a firii Oceanul de speranțe să-ți poarte-n coama-i, talazul fericirii ? Citește mai mult VIAȚA CĂ O PERLACe naști tu VIAȚA,Ca o plămădire ascunsaIn dosul unor carapace de cleștar ? Ce plăsmuiești freneticIn beznă umedă și receA unei cochilii purtată de un val ?Ce-astepti tu strigat de durereInalatat la stele, În clipa deznădejdii de a fii ? Tu tot mai speri, ca o indarjire-a firiiOceanul de speranțe să-ți
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
1355 din 16 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Luna s-a înfipt în bucata ei de noapte, dar a trasat un cerc deschis și-a tânjit după doza ideală de analeptic, după o altă normalitate la fel de periculoasă. Dimineața, holda de cleștar prinsă în privirea râului, era orgă șerpuindă de tăceri izvorâte din clipe de fauni. Deodată, m-am întrebat dacă aș putea merge într-o ipotetică zi de duminică pe linia verde până la intersecția ocrului cu albastrul, în seara aceea unde
DINCOLO DE VĂLUL MAYEI de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353766_a_355095]
-
se temea să nu i-l frângă. Își reglă pașii după ai fetei, mișcându-se lent în ritmul melodiei. Vocea solistului te invita la iubire, versurile sunând ca o chemare. Era melodia FARĂ EA din repertoriul formației HOLOGRAF. Solistul formației CLEȘTAR nu avea aceeași căldură în voce ca Dan Bitman, dar se străduia să fie cât mai convingător. Ștefan o privea în ochi pe Dalia, depărtând-o un pic de el. Aceasta suportă cu destul curaj privirile sale întrebătoare. - "Ce ascunzi
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
de Lumină, Străbate Calea o frumoasă, suavă, Sibyllă. Fecioara în taină se roagă La zeii ce suflet i-au dat Să traverseze în pace pădurea Cu sufletul deschis, neîntinat. E început de drum sau început de Lume Palatul iernii de cleștar? Oare, copacii i-s prieteni sau martori înghețați Ce-i însoțesc cărarea spre Înalt? Zăpadă pură, alb-albastră O-nvăluie-n lumină de hermină Și calea din pădure prinde viață Scăldată-n frumusețea ei divină. Din rouă târzie și raze de soare E
SIBYLLA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353552_a_354881]
-
28 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Mă năpustesc spre slovă culegând cuvinte măiestrite de trăirea sufletului și adun în salbe mărgăritare de gând pe care ți le dăruiesc cununi, cununi sub aripi de înger atingându-te, dragoste... în cupe de cleștar, pline cu flori de nufăr care și-au limpezit petalele în lacrimile mele nebune de alb adun mereu picuri de dor de pe fruntea-ți dragă cu care tainic atingi cerul înroșit al vieții mele șlefuiesc aceleași mărgăritare și cu nesfârșită
MĂRGĂRITARE DE GÂND de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354250_a_355579]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > VIAȚA CĂ O PERLA Autor: Lăură Isabelle Nicolae Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului VIAȚA CĂ O PERLA * Ce naști tu VIAȚA, Ca o plămădire ascunsă În dosul unor carapace de cleștar ? Ce plăsmuiești frenetic În beznă umedă și rece A unei cochilii purtată de un val ? Ce-astepti tu strigat de durere Inalatat la stele, În clipa deznădejdii de a fii ? Tu tot mai speri, ca o indarjire-a firii Oceanul
VIATA CA O PERLA de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354274_a_355603]
-
albi, aripi deschise Peste noian de gânduri - mângâiere. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă Pășim într-un meleag de prospețime Umplând potire de cleștar cu doruri Freamăt de clipe-n ceas de curățime La geam, iubire lină-n loc de storuri Pervazuri de argint, o floare albastră Ce se-oglindește-n licăr de scânteie Clipiri de fulgi peste trăirea noastră Când iarna-i ca o coapsă
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
inocenți, Săruturi dezrobesc de vrajă nurii. Din ceruri ce rostesc nespuse taine Ne curge primăvara peste pleoape Când pustiim trufii-n cernite haine Și muguri moi se pregătesc de-agape. Rodește-n vie fructul dragostei Și sângerează-n cupe de cleștar Se-mbrățișează frunzele pe-alei Scriind cuvintele-n zidiri de-altar. SE FACE PRIMĂVARĂ CÂND ÎȚI SCRIU Se face primăvară când îți scriu În ghiocei rodesc miresme fine Când nopțile ne sânger-a pustiu Purtăm în ochi luciri diamantine. De sub
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
lui. Nu observase nimeni. Prinse curaj, îi atinse degetele, erau răcoroase. Se trezi într-o cameră întunecoasă, luminată doar de focul din șemineu. Flăcările insinuau pe pereți umbre jucăușe. Mobila grea de stejar, draperiile groase, ferestrele mari...oglinda veche de cleștar, culorile tapiseriilor... înnobilau aspectul încăperii. Îi ofereau o atmosferă plină de eleganță și mister. Într-un fotoliu mare, confortabil, stătea lordul. Probabil ea visa și nimic din ce se întampla, nu era real. El o îndemnă, să se apropie. Picioarele
TABLOUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357269_a_358598]
-
urmăreau vânzarea cu orice preț și nici concurența criminală a vremurilor apuse nu mai exista, întreaga planetă arăta ca un rai în care verdele pădurilor și al pajiștilor se lua parcă la întrecere cu lumina albastră a cerului sau cu cleștarul apelor. Un adevărat paradis în care oamenii, se estimase de către Comisia de Analiză a Fericirii Globale, puteau atinge vârste între o sută și trei sute de ani. Ca să fim sinceri însă pe la patruzeci-cincizeci de ani cam toți indivizii, probabil sătui de
PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357331_a_358660]