4,383 matches
-
pe un loc mai bun în ierarhia internă a operei rebreniene. Roman, povestire sau nuvelă, Calvarul este confesiunea testamentară disperată a unei disculpări, cu sentimentul răvășitor al inutilității. în universul tematic al războiului, extrem de larg dar și de amenințat de clișee, Calvarul lui Liviu Rebreanu aduce o nuanță proprie, din sfera suspiciunilor ucigătoare, a durerii morale și a eșecului provocat de cruzimea persecuției colective exercitate asupra insului vulnerabil.
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
spus că între critica literară de specialitate și aparițiile de pe piața de carte literară nu există o legătură evidentă. Ultimele interesează publicul larg exact prin ceea ce o lasă indiferentă pe prima. A scrie îngrijit, cu fraze scurte, metaforic, a dramatiza clișee și a zugrăvi tablouri exotice înseamnă tot ce poate fi mai prăfuit pentru un critic literar care l-a iubit pe Barthes și îl plînge pe Derrida, dar reprezintă totul pentru un cititor care visează să i se ofere ocazia
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
cum se gîndise, ci năpădit de rușine, în disprețul sătenilor, cu sufletul salvat însă de preotul satului, don Giorgio. Totul se întîmpla în 1875. De acum începe așadar istoria unei familii tarate care va ști însă mereu, singură împotriva tuturor - clișeul există, nu-l pot ocoli -, să-și păstreze sîngele și mîndria, care va ști să îndure o viață cum puțini sînt în stare să ducă. Saga se întinde pe un secol. Capitolele ei sînt întrerupte de intermezzi în care Camilla
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
vîntului". Monologul reprezintă o sugestivă punere în abis a literaturii, singura autoreferință care se constituie, desigur, într-un elogiu al literaturii: numai ea autentifică viața, o aduce la existență, comunicînd-o oamenilor. Pentru Actes Sud, romanul este "solar, profund umanist": un clișeu încă viu, la capătul atîtor experiențe estetice destructurante. Literatura "tînără" dincolo de iluzii Adaug și eu propria-mi mărturie: cartea se citește, cum se spune, pe nerăsuflate, poate aș fi terminat-o deja, întins pe băncuța din librăria Gibert Joseph, dacă
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
ori a mai-știu-eu-cui - fac un deserviciu obiectului adorației lor. Zgomotul controverselor indică existența unui interes viu, Ťfierbinteť, pe cînd surdina elogiului pios nu face decît să mențină marile figuri ale trecutului în spațiul rece al convenționalismului, în imperiul inert al clișeelor". Regretabil că exegetul nu se ocupă decît fugitiv de prima parte a perioadei pe care o tratează, cea a anilor 1960-1965, înfeudată încă, în amplă măsură, proletcultismului. Consemnînd circumstanța că ,în acea primă fază a istoriei sale, regimul comunist a
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
prin scrisul unor dramaturgi tineri, adică, de după '89, și să-l pună în scenă cu inteligență și cu ironie, multă și bine gradată, cu imaginație, fără trucuri ieftine, fără patetisme, fără goana după gloria facilă și imediată, cu orice preț, clișeul societății noastre post-revoluționare. Maturitatea să aleagă o distribuție "mixtă", cu greii și mai junii teatrului, o distribuție care să nu-și încheie rostul doar prin inteligenta sa alcătuire, ci să-și dispute miza începînd chiar din acest punct al alegerii
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
teatrului, o distribuție care să nu-și încheie rostul doar prin inteligenta sa alcătuire, ci să-și dispute miza începînd chiar din acest punct al alegerii. Maturitatea să-i țină cu adevărat și inspirație în mînă, să-i curețe de clișee și ipostazieri clasicizate, să-i motiveze, ea știe cum, astfel încît să apară proaspeți realmente, altfel decît ne-am obișnuit să-i vedem "folosiți". Mărturisesc, de exemplu, că nu l-am văzut de mult pe Gheorghe Visu atît de implicat
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
are cîte un moment tare, cîte un monolog, o apariție de protagonist absolut, lucrată amănunțit, pînă la nuanța subtilă și rezonanțele cuvintelor. În acest spectacol, actorii sînt explorați profund. Este elaborat un studiu atent pentru fiecare dintre ei, sînt înlăturate clișeele, drumurile adîncite de șabloane, rostirile previzibile, rezolvările facile, la îndemînă. Fiecare actor surprinde prin seriozitatea, travaliul cu sine, deschiderea față de propriile disponibilități, pe care acceptă să le sondeze serios. Spectacolul Anei Mărgineanu, tînăra regizoare, este ca un concert de cameră
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
la un moment dat, într-o structură închegată și imitabilă. Într-o rețetă. Romanul, "bătrîna doamnă cam bolnavă", ale cărei beteșuguri le discută frumos Adriana Babeți în prefața la reeditarea Bietelor corpuri, e condamnabil pentru doza lui de previzibil, pentru clișeele neasumate ironic, pentru o anume decrepitudine sîcîitoare și, în fine, pentru trista neputință de-a se mai transforma. Nu moartea, scrie Sonia Larian, e opusul viului, ci mineralul, pietrificarea. Sigur, pentru că noi dispărem, contează prea puțin că materia moartă se
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
Nu sînt lucruri noi (le întîlnim și la E. Lovinescu și G. Călinescu), dar reluarea lor e cît se poate de bine venită, întrucît "fața nevăzută" a criticii necesită încă incursiuni, spre a-i consolida fața văzută, pîndită mereu de clișee, de stări inerțiale. Recurgînd la citate din Eugen Simion și Mircea Martin, referindu-se la Florin Manolescu și Alex. Ștefănescu, precum și la cîțiva scriitori de azi, Ion Bogdan Lefter subliniază persistența problemei și degajă semnificația sa mai profundă, care este
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
locvacitate, afectivitate, expresie energică: "autoafirmarea emoțională neinhibată este caracteristică vorbitorilor din zona sudică a țării" (p. 98). Foarte interesante sînt descrierile unor evoluții pragmatice muntenești: "indicele de solicitare" și eu/și noi (p. 86-87): "vrem să videm și noi mireasa!"; clișeele mobilizării și ale demobilizării (hai... / stai...), "indicele de reproș": bine, mă.... Ardelenii par a se caracteriza prin tendința spre precauție, neangajare: "nu vor să facă afirmații nefondate și nici nu vor să se angajeze la ceva prin cele afirmate" (p.
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
într-unul din punctele fierbinți ale analizei spațiului cultural autohton, a evoluției lui și a mentalităților care-l definesc", Ion Bogdan Lefter nu ezită a întoarce foaia. Ne asigură că a găsit calapodul cronicii "constrîngător", "prea îngust", aservit (de ce oare?) "clișeelor obligatorii ale evaluării". Suspiciunea ia o savuroasă turnură metaforică: "Mi s-a părut întotdeauna că prea mult din Ťrealitateať, din Ťadevărulť, din substanța unei cărți rămîne pe dinafara articolului de revistă, obligat să joace între limite date, ca un fel
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
ori a mai-știu-eu-cui - fac un deserviciu obiectului adorației lor. Zgomotul controverselor indică existența unui interes viu, Ťfierbinteť, pe cînd surdina elogiului pios nu face decît să mențină marile figuri ale trecutului în spațiul rece al convenționalismului, în imperiul inert al clișeelor". Regretabil că exegetul nu se ocupă decît fugitiv de prima parte a perioadei pe care o tratează, cea a anilor 1960-1965, înfeudată încă, în amplă măsură, proletcultismului. Consemnînd circumstanța că "în acea primă fază a istoriei sale, regimul comunist a
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
trandafirului (1980) la Baudolino (2000), valoarea romanelor sale pare a fi urmat o curbă descendentă. Deși construit, asemenea mai vechilor încercări romanești ale autorului, pe mai multe paliere narative, înglobând mai multe niveluri de semnificație, reciclând o cantitate însemnată de clișee, pe scurt îndeplinind suficiente condiții pentru a deveni un best-seller, fără a displăcea nici publicului cultivat, totuși din comparația cu romanele mai vechi, Baudolino nu poate ieși decât în pierdere. Cu cel mai recent roman al său, La misteriosa fiamma
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
nuevo și aici se vorbește despre fascism, război și rezistență. Și încetul cu încetul se conturează, în tușe puternice, imaginea acelei Italii "schizoide" din perioada celui de-al doilea război mondial, o țară a tuturor contradicțiilor, situată, firește, la antipodul clișeelor binecunoscute (de tipul Italia = patria cartolinelor colorate, a sutelor de sortimente de înghețată, a Madonelor, carabinierilor, pastelor și uleiului de măsline). Întrebarea, repetată asemenea unui leitmotiv ("Dar eu, eu cum trăiam această Italie schizoidă?") își găsește răspunsul abia în partea
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
își mai amintește, volumul de debut Retori, simulacre, imposturi. Iar acum ni se înfățișază cu acest text lipsit de rigoare, împiedicat la tot pasul în contraziceri și pe alocuri, încă mai rău, lipsit de bună credință. Recurge, de pildă, la clișeul populist cu cheltuirea "banilor publici", când se știe prea bine, și oricând se poate proba, că U.S. nu din bani publici se susține ci din veniturile proprii. Sunt unele proiecte de amploare (d. ex. festivalul "Zile și nopți de literatură
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
esență, spune el, kitsch-ul exclude din cîmpul viziunii sale tot ce este inacceptabil în existența umană. Este neapărat necesar ca sentimentele suscitate de produsele kitsch să fie împărtășite de un număr cît mai mare de oameni. De unde recursul la clișeu, ca fiind cel mai ușor de receptat. Kitsch-ul, arată Kundera, n-are ce face cu ineditul, cu individualul, cu nuanțele intermediare, cu tendința de diferențiere. El are nevoie de adevăruri și imagini simpliste, ușor de înțeles de marea masă
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
semne) se scriu împotrivă: împotriva semnificațiilor date, a genurilor recunoscute, a strategiilor discursive probate. Deci: împotriva cititorului amorțit, împotriva lumii imaginolatre și imaginofage - bidimensionalolatre și în consecință superficiale - deși textele sînt și ele, într-un prim moment niște imagini; împotriva clișeelor, a semnelor culturale recognoscibile de către toți, familiare tuturor și ca urmare atît de comode. Revue de littérature générale închide între copertele-i mari o mică revoluție poetică. Putem spune că Revue de littérature générale este o crestomație - dar și un
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
ca lucrări de critică sau de teorie literară să cunoască, în chip neașteptat, oarecum, succesul de librărie. O explicație la îndemînă ar fi că publicul caută să-și confirme (sau să-și "creeze") gusturile proprii preluînd argumentele, mai mereu devenite clișee, ale criticii de verdict. O alta, propusă, bunăoară, de Stanley Fish, ca răspuns la întrebarea "de ce (mai) citim critică?", este prejudecata, într-un fel, că înțelegi mai bine un text, extrăgînd din el mai mult sens, dacă parcurgi "părerile despre
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
filmului de a fi original (compoziția picturală a cadrelor, aluziile la Oshima ori Pasolini etc.), invită mai degrabă repulsia spectatorului... Deși lungmetrajul se folosește de teorii feministe complicate (ca cea despre scopofilie a lui Irigaray), mesajul se reduce la un clișeu inept: sexualitatea femeilor ține de spirit, doar bărbații văd în ea un mijloc prin care-și pot exercita controlul asupra corpului feminin. Asta deduci din dialoguri și din acel voice-over pe care-l furnizează naratoarea; dar ceea ce vezi diferă: protagonista
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
fel de Caragiale care conștientizează că, după ce-l vinzi la ziar, faptul divers ar putea avea o valoare științifică. Până să ajungă în arhivă, el devine însă literatură, căci tentația de a de- și reforma lumea e prea mare, iar clișeul originar s-a pierdut pe drum. Scrie din scurt, șfichiuitor, secționează, aparent, realitatea în felii subțiri pentru a o înghesui sub lamele. De fapt, o modelează, bucată cu bucată, pentru a inventa propriul caleidoscop. Sorin face literatură cu lama de
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
nasc ura și că diferențierile duc spre pace. Or, lumea arabă, "însingurată printr-o exacerbată conștiință națională și baricadată în spațiul strîmt al unor tradiții culturale străvechi" - cum afirma Rainer Traub, un orientalist german, se autocondamnă la izolare, facilitînd proliferarea clișeelor și stereotipiilor. Ce asociații de idei stîrnește în mintea unui relativ bine informat cetățean occidental vocabula Orient, fiind vorba firește, de cel Apropiat, de cel Mijlociu sau cu alte cuvinte de lumea arabă contemporană? Dacă fictivul nostru observator s-ar
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
se specializează în comparații, alții în metafore: se spune "proastă ca o găină" - dar "e o gîscă"; cineva "e un bou", nu și: "prost ca un bou". "Oralitatea scrisă" a Internetului ne furnizează și în acest caz destule exemple de clișee și inovații, de variații pe tema dată a prostiei omenești. Limbajul familiar recurge cu ușurință la superlative ale insultei sau pur și simplu ale caracterizărilor depreciative. Sînt numeroase atestările formulelor prost (sau mai prost) ca noaptea: "ești prost ca noaptea
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
lui "ieri" sau lui "mîine". În egală măsură. O poveste despre iubire, interese, orgolii, trădări, înșelăciuni, facerea și desfacerea cuplurilor, despre artă și moduri posibile de a o face. O poveste de oriunde și de oricînd. Dimensiunea aceasta, ieșirea din clișeele unui spațiu sau al unui timp anume mi-a creat senzația că mă plimb lejer și planetar prin creierele și sufletele contemporanilor mei, care au, poate, aceleași angoase, anxietăți, vise sau coșmaruri. Că pot naviga prin timp, înainte și înapoi
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
trei reguli ale roboticii) și pornește de la o intrigă polițistă, filmul degenereză în film de acțiune sută la sută. Și asta are repercusiuni asupra protagonistului, care e la fel de schematic ca un Făt-Frumos: nu te interesează ce spune - oricum, debitează doar clișee - ci ce face (pe cine urmărește, cu cine se bate, etc.). Efectele speciale CGI și kinetomania camerei nu reușesc să salveze filmul. Poate doar te fac să te abții de la căscat vreo cinci minute. Dacă vine vorba de căscat, mai
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]