297 matches
-
în contururile plauzibile ale eredității deficitare. Portretul-robot al maniacului criminal care rezultă din analiza naturalistă se suprapune, în mintea deja tulburată a lui Leiba, imaginii lui Gheorghe. Reveria posterioară coșmarului oniric este, prin detaliile de tortură, încă mai înspăimântătoare. Dar climaxul ororilor este constituit, migălos și rafinat, de starea de suspendare temporală, de plasare între paranteze cronologice, de amânare indefinită în care se găsește psihicul eroului, deoarece, propriu-zis, nici o agresiune fizică nu a avut loc după izgonirea slugii: În tăcerea nopții
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mâna tâlharului cu sticla fierbinte: o crispație violentă a degetelor se produse urmată de un vaier surd...". Hohotul de râs alienat care-l zguduie pe hangiu este semnalul materializării revanșei. Ca un regizor dramatic experimentat, chiar înainte de consumarea propriu-zisă a climaxului, naratorul mută focusul asupra soției lui Zibal, care se trezește, brusc, din somn, pentru a descoperi că Leiba, bolnav deja recunoscut ca atare, nu-i este alături. Odată cu privirea mirată a Surei, unghiul de acțiune se limpezește și se canalizează
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
reacției unui, din punctul său de vedere, cadavru întors la viață: "Nemișcat, cu trupul puțin aplecat înainte, într-o împietrită așteptare care îi seca orice voință, Brumă privea, cu răsuflarea frântă. Ușa continua să se deschidă încet (subl. în text)". Climaxul nu întârzie; cititorul este proiectat în inima trepidantului mister: Apoi, un trosnet înăbușit se auzi, încuietoarea se desprinse, ușa dulapului se dădu cu putere în lături și cadavrul lui Păun se prăbuși peste Brumă, răsturnându-l pe spate". În sfârșit
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o simptomatologie tipică în trei faze (sincopală, asfixică, de vasodilatație reactivă) între crize degetele fiind normale sau de o discretă culoare cianotică. Uneori pot apărea aspecte atipice în care există numai paloare pură, cianoză pură, eritroză secundară, cu agravare la climax. Examenul obiectiv Examenul obiectiv în boala Raynaud este pozitiv doar în perioada crizelor vasomotorii: 1. paloarea sau faza sincopală, faza I inaugurează criza și debutează la nivelul extremităților mâinilor; falangele distale devin palide, livide, ceroase, reci, putând fi afectate și
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
fost ele încetățenite în ultimele decenii de dezvoltare a prozei, propunînd noi modele artistice (epicul, în variantă de axă a construcției, rămîne doar unul dintre ele!). Nu vizualizăm aici "abandonul postmodernismului", ci, paradoxal, "reanimarea" lui. O reanimare absolut necesară după climax-ul epuizant, atins de romanul postmodern în anii optzeci. Bibliografie Jeffrey Eugenides Middlesex. Traducere și note de Alexandra Coliban-Petre. Col. "Biblioteca Plirom". Iași: Polirom, 2005. Jonathan Franzen Corecții. Traducere și note de Cornelia Banu. Col. "Biblioteca Polirom". Iași: Polirom, 2005
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
realitate continuă, imposibil de falsificat sau fragmentat. El rezolvă, printr-o mușcătură vampirică pe gîtul unui istoric excepțional, toate disperările, toate neputințele filozofilor istoriei, de la Platon pînă la Hegel și de la Husserl pînă la Hayden White. Nu cred că acest climax subtil-ideologic "insertat" de Kostova în roman a fost neaparat gustat de milioanele ei de cititori, din întreaga lume, care au savurat (cu sufletul la gură) vînătoarea de vampiri prin Balcani, descrisă pe șapte sute de pagini tipărite, dar el este, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
regresiunea metempsihotică, dublul din oglindă, angelodemonismul ș.a.m.d. Dionis este o natură faustică, un metafizician interesat de necromanție și astrologie, tentat de taina regresiunii în timp, dar și de ascensiunea cosmică. Peisajul lunar este descris de Eminescu într-un climax de fantezie și reprezentări angelice (contrastând cu imperfecțiunile pământești) apte să elibereze în fine protagonistul de instinctele trupului și inerțiile cugetului. Doar imaginea ochiului divin și indescifrabila sa enigmă rupe vraja acelui elan al descătușării, returnându-l pe visător în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și lui 69 - oricît de diferite sînt cele două scrieri - este o dimensiune mai accentuat metaficțională, a vocii care (se) vorbește. Ceea ce le diferențiază esențial - din punct de vedere pragmatic - este spunerea: Supraviețuirile sînt un preludiu care se teme de climax, 69 este un orgasm prelungit care se dispensează de preludiu. Fiecare vinde ce-i place. Dacă Radu Cosașu este un părinte al autoficțiunii românești, de unde clișeul autoficțiune = Ťautobiografie rușinoasăť în sensul în care o astfel de ficțiune cere ingrediente lexicale
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
filme ale lui Besson. Iar când vine vorba de momentul suprarealist al peliculei, cinematografia lui Carlo Varini și montajul joacă un rol crucial. Halucinația lui Jacques, care are senzația că marea îl invadează prin tavan (sesizați abundența de conotații), e climaxul emoțional al filmului. Vorbesc de o secvență sensibilă, pentru că mulți regizori au înghițit eternele reproșuri ale criticilor pentru că inserau astfel de momente într-un mod gratuit. Or, tocmai acest lucru nu se întâmplă în lungmetrajul lui Besson. }i se pare
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
pentru care-și arogă acest titlu. Lungmetrajul este excelent, chiar dacă inegal, filmat: se trece de la un montaj eliptic, destul de rapid (filmul începe cu achiziționarea apartamentului), la unul lent, dar nu liniar - segmentat de imaginile de la televizor, care funcționează în dauna climaxului, și de fanteziile Chiarei, marcate muzical - în care prevalentă e compoziția cadrelor, jocul de lumini postrenascentist sugerând dubla detenție (cea ideologică, a teroriștilor și cea factuală, a politicianului). Oricum, dincolo de defectul pe care l-am menționat, filmul merită cu prisosință
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
și dedublarea personalității, pierderea memoriei, fie ea permanentă sau temporară, a fost un subiect intens utilizat la Hollywood. Asupra ei părea să planeze speranța revenirii amintirilor, a cărei împlinire (declanșată de vreo traumă sau de vreun indiciu atotrevelator) reprezenta adeseori climaxul filmului. Dar amnezia a devenit desuetă destul de rapid, și a fost relegată sferei celei mai comerciale: filmul de consum și soap opera. Mai mult, la o dată recentă, tratarea amneziei de către filme a devenit incorectă politic, fiind privită ca exploatarea unei
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
le poate răni. Prins, încă o dată, între două componente contrare ale existenței sale, Virgil Duda își cucerește trudnic libertățile individuale ale simțirii, alegând, din rațiuni de securitate domestică, o expresie mai criptică a acesteia. O scenă fierbinte petrecută cu Dalia, climax al unui joc plin de aluzii, apropieri și false despărțiri, e figurată cu un indice superior de lirism, cu totul altfel decât în romanele realist-analitice ale autorului: ,Începeau serpentinele înguste, mai dificile acum la coborâre, urmărea concentrată drumul și își
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
contraste veridice ale lui Peter Sellers. Hopkins asamblează o distribuție remarcabilă pentru rolurile episodice. Rush face un rol care plesnește de viață, iar personajele secundare sunt "low-key". În consonanță cu personalitatea lui Sellers, există urcușuri și coborâșuri dramatice, dar nici un climax. Filmul nu are omogenitatea lui In vino veritas. Are momentele lui nepotrivite, ca de pildă, cel fantastic (halucinația lui Peter Sellers), insuficient motivat de economia textuală a lungmetrajului. Această secvență e prea explicită, dă senzația că filmul accentuează prea mult
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
voluptate”, vorba lui Baudelaire. Și totuși, această vale a plângerii a acelor proscriși insuflă simptomele unei anume vitalități, ale unei joie de vivre pe care poliția politică sau publică din Cuba n-a reușit s-o anihileze. Romancierul scontează pe climaxul sordidului, pe puterea de rezistență a cititorului la scene cutremurătoare, între care se înscrie mai ales finalul, închipuind scene unice în istoria romanului contemporan. Despre Regele Havanei, autorul ar fi declarat următoarele: „Aceasta este singura carte pe care am scris
Sex și moarte la groapa de gunoi a Havanei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4810_a_6135]
-
magic. Însă artiștii mei ratați compensează altfel, au alte calități. Ce planuri aveți? Reveniți la romanul noir, sau rămâneți în zona aceasta hibridă, de roman noir scris cu instrumentele romanului polițist? Mă simt bine scriind istorii noir care împrumută surpriza, climaxul, pistele false din romanul polițist. Cred că am găsit un echilibru care-mi convine. Rămân aici. Credeți că publicitatea adusă de premiile literare o să vă facă bine, o să vă ajute în carieră? Există cariere pe care premiile le-au omorât
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
au cam lăsat pe cucoanele cu pricina să se descurce singure. Care cu umbrelele de pe plaja Mării Negre, care cu furturile și corupția de la bac. Și totuși, frecvența articolelor iritate despre sănătate și învățământ arată că s-a ajuns la un climax. Spitalele sunt simple anticamere ale morții, sărăcia dotărilor e atât de mare, încât nu știi dacă intrând într-o sală de operație o să dai peste un medic echipat cu cele trebuincioase, ori peste un șaman obligat la intervenții chirurgicale prin
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
cică forțat, fără a se referi la nici o secvență. Tot un critic britanic comentează ,linia dizgrațioasă" a poveștii - ce-o mai fi și asta - și afirmă că narațiunea nu își ia avânt decât în ultimul act. Da, firește, acolo intervine climaxul. Trama nu e cea a unui film de acțiune, cu o întorsătură la fiecare pas, ci mai degrabă a unui film polițist, care se adâncește gradat. Mai exact: filmul începe cu suprapunerea unor secvențe cu răpiri ale copiilor și ale
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
probleme care nu există. Totul vibrează de violență reținută la limită, niciun gest nepotrivit nu se face și totuși ai sentimentul unei amenințări, a iminenței declanșării cruzimii. Este partea cea mai bună a filmului, derapajul care împinge personajul către un climax. Cristi Puiu alege însă un final anticlimactic, ucigașul se predă poliției, își descrie fapta, fără să o explice, în fața unui procuror debusolat și a unui polițist siderat. Aici, în opinia mea, Cristi Puiu pierde filmul din mână, ratează finalul. În
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
primele scene din filmul lui Florin Șerban, relevantă pentru întreaga peliculă, violența reținută a acestor corpuri și tăcerea constituie un preludiu și o temă care revine. Deși nu duce lipsă de furia vocală, momentele de ură intensă vor avea drept climax tăcerea. După patru ani de detenție, Silviu Chișcău (George Piștereanu) mai are câteva zile până la „liberare", când află de la fratele lui mai mic, Marius, venit în vizită, că mama lui a sosit din Italia și că urmează să-l ia
Când nu pot să fluier, fluier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6426_a_7751]
-
lugojene cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, în cadrul unui proiect al Uniunii Europene de Radio, „Ziua Specială de Crăciun - 2007”, concert preluat și difuzat de 25 de radiodifuziuni din Europa, Canada și Noua Zeelandă, iar în 10 septembrie 2011, ca un eclatant climax al carierei sale, Remus Tașcău și corala lugojeană, invitați pentru întâia oară la cea de-a XX-a ediție a selectului Festival Internațional „George Enescu”, au concertat, în Capitală, pe scena Aulei Magna „Teoctist Patriarhul” a Patriarhiei Române. Odată cu
Remus Ta?c?u ?i momentele de gra?ie ale muzicii corale lugojene by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Journalistic/84060_a_85385]
-
Amplificarea ambitusului are loc ulterior, finalizat cu instalarea isonului pe sunetul fa#. Pentru a compensa acest repaus al instrumentistului, corul preia și dezvoltă celulele melodice anterioare, insistând pe imitarea și varierea celei expuse de sopranino în măs. 154-155. După un climax din punctul de vedere al densității, rarefierea se instalează odată cu limpezirea sonorităților. Acestea devin pentru scurt timp aproape consonantice. Isonul pe fa# este întrerupt de acele motive melodice de tip ornamental construite în jurul sunetului-pilon. Cu excepția intervalului de secundă mare, celelalte
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
care acesta o evită. Propunerea îi este făcută de Sophie lui Titi Ialomițeanu într-una din zilele fierbinți ale lui august 1916, invitându-l să vină cu câteva ore înainte de o sindrofie organizată în casa profesorului Mironescu. Aici aș plasa climaxul romanului. De altfel, autoarea acordă întâmplării, învăluită în misterul probabilității, cel mai mare spațiu din roman. Capitolul După-amiază în grădina de trandafiri, ilustrare aproape didactică a pluriperspectivismului, este consacrat succedării meticuloase a punctelor de vedere ale celor implicați în această
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
august. A văzut căderea Germaniei hitleriste și a murit într-un accident de circulație, la 38 de ani! îmi amintesc prietenia noastră. în visurile mele, era unul din cei 2-3 oameni care mi-ar fi făcut Bucureștiul suportabil. Chiar în climaxul meu legionar, l-am simțit aproape. Am câștigat enorm din prietenia lui. Contam pe această prietenie, ca să mă reîntorc în viața și cultura românească. Și acum s-a dus călcat de o mașină. Cu el se duce încă o bucată
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
Reacția exegetului e și acum destul de severă: Nu putem aprecia sinceritatea lui Eliade atunci când scrie în același fragment de Jurnal că Sebastian era "unul din cei 2-3 oameni care mi-ar fi făcut Bucureștiul suportabil", sau când adaugă "chiar în climaxul meu legionar l-am simțit aproape" (p. 432). Și acest comentariu ne determină să considerăm că autorul Prizonierului istoriei nu prețuiește prea mult trăsăturile de caracter ale "eroului" său. Dacă Norman Manea, Daniel Dubuisson, Alexandra Laignel-Lavastine neagă cu înverșunare evidența
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
a o utiliza, nimeni n-o ia în serios ca persoană/ individualitate/ creier&inimă. Violența izbucnește o singură dată, frust și extrem de puțin vizibilă (dar golul care o acoperă e mult mai relevant și mai percutant decît "arătarea"), coincizînd cu climaxul, dar tot filmul se structurează în așteptarea - și nu în ultimul rînd în temporizarea - ei. Primul e o producție americană, regizată de un veteran, dar și un remake. Dar nu tocmai. A existat o trilogie hongkongheză care i-a pavat
Violența și putere by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10081_a_11406]