363 matches
-
stropite cu roua din ambrozia zeilor. Picură ritmuri ce încântă aura de energiei a mamei Terra ! Crăiasa în straie albe te subjugă cu farmecul noptii. Sărutul ei este șoapta neterminată din căușul palmei. Pe gene se ofilesc umbre dulci din clipirea luceferilor ascunși în bolta limpede. Carul Mic duce poveri de doruri nestinse ... tăceri nevindecate în negura vremurilor pierdute. Stelele sclipesc..licurici prinși de perdeaua cerului senin. O cometă grăbită trece pe neașteptate învăluind în strai de azur liniștea nopții. Ți-
STELE ÎN OCHI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346475_a_347804]
-
atingem pământul/ și totul se cutremură/ chiar și pământul dinăuntru”(Niciodată nu luăm moartea în serios, p.38); nu arareori moartea este scena jocurilor de-a viața: „moartea îmi imită dragostea/ cu un frison/ pleoapele îmi imită viața/ cu o clipire”(Abandonat, p.46), dar moartea poate genera și singurul sentiment de certitudine al unei homeostazii intraspecifice, însoțind acel mesaj de filiație a arhetipului: “prin sângele meu sunt lăsate mesaje/ de la o boală la alta/ de la o celulă la alta/ moartea
UN IMAGINAR ARTISTIC ORIGINAL SEMNAT DE ION CARAGEA de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345028_a_346357]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ÎNGROPAȚI ÎN PALIDE TOAMNE Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2102 din 02 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Hai să fugim iubite din bastilia alcovului să evadăm din oglinzi paralele ce ne reflectă în fiecare clipire mirifice selfie zăbrelite în himere mi se zvârcole-n vene gena ancestrală de dor pentru raza fugitivă cernută pe ploape să ne sărute îmbrățișați printre ramuri să ne plouă codrul în plete culori și sonate să ne aștearnă la picioare covor
ÎNGROPAȚI ÎN PALIDE TOAMNE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375204_a_376533]
-
nou, de înflorire strălucește în privire. Primăvara dă de știre, vieții de a ei sosire Și mă-nvăluie-n iubire, armonie, strălucire Și iubesc a ei menire și iubesc, iubesc, iubire! Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară, Geana și clipirea lor ca petala florilor, Florilor de viorea care-mi ascund dragostea Și mă rog, iar să mi-o dea, ca să gust amar din ea! Peste verdele-n nestire, plouă lacrimi de iubire Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară
SUNT PRIMAVARA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372781_a_374110]
-
noi cu zâmbete gioconde. Te-am strigat din adâncuri, dar noaptea polară trecea spre zenit și obosit am adormit în brațele trandafirului pictat pe o mare. tăgadă nu-i Tăgadă nu-i și-n clipele arzânde mă ninge dorul cu clipiri verzui că beau izvor din mâna ta, iubire, izvorul tău, izvorul dorului. Și pietrele se pleacă a mirare sub palma ta-nflorită în lotușii albii iar timpul greu adoarme pe-a crugului cărare și visu-mi e colindă sub stelele târzii
PICTURA DIN SUFLET de LEONID IACOB în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369262_a_370591]
-
CLOPOT DE SEARĂ Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2352 din 09 iunie 2017 Toate Articolele Autorului CLOPOT DE SEARĂ Scris-am cuvinte ,adeseori în pură răsărire, sorbind lumini sub scăpărări de stele, plecate salcii ,adapă mitul insipit,pură clipire, plecate destine ,plecate...iubirile mele. Sub pragul incolor se zbat cuvinte reci, grădini din anotimpuri amorțite-n nicăieri, lovind castele de nisipuri,gânduri seci, te-nconjură amiază sublimelor tăceri. Eternitatea ta ,e curcubeul peste ape, slujind cu rază vie ,esența
CLOPOT DE SEARĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378787_a_380116]
-
și părintele intelectual al celei de la Ploiești, ar putea să spună orice-ar pofti într-un mesaj adresat prietenului Dimancea sau prietenului Pătărlăgeanu. Lucrurile se petrec în familie, se stilizează între păhare sub dictatul cuviosului Simion de ex., cu conivente clipiri din coada ochiului și steriotipul "ne-nțelegem". Dar miniștrii actuali {EminescuOpXI 135} prea confundă rolul unui Domn ereditar cu acela al unui prezident de republică. Cel dentîi nu poate fi în contrazicere cu sine însuși, căci prezidenții se schimbă, Domnii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pe nimeni, nu are curiozități, nu dă semne de recunoaștere. Totul Încremenește din cauza aceastei distanțe arogante, de gheață, sub monocularismul ciclopic afișat de dandy. Nimic mai Înălțător, de pildă, decât să fii văzut și recunoscut de către Brummell, printr-o simplă clipire, printr-un mic rictus, imperceptibil aproape, condescendent. Dar și atunci riști să fii scrutat ca o insectă de privirea unui entomolog. Dandy-ul Își compune așadar un chip imobil, de mască. Nici un mușchi nu se mișcă, nici un zâmbet nu se
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În mod ideal, o persoană ar trebui să petreacă cel puțin o oră sau două pe zi la lumina soarelui. Pentru persoanele ale căror slujbe sau stiluri de viață le privează de expunerea suficientă la soare, următorul exercițiu simplu de clipire la soare poate fi folosit ca modalitate de „administrare a razelor de soare”, pentru a culege elementul nutritiv esențial al energiei razelor ultraviolete din soare: Alegeți un moment înainte de ora 9 dimineața sau după 4 după-amiaza, când soarele este strălucitor
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
Unul dintre fugari a atras privirea tuturor. O sabie, adânc înfiptă în șa, se înălța pe spinarea lui. Calul galopa și lunga lamă înțepenită în pielea lui groasă se mlădia strălucind în soarele scăpătat. Oamenii i-au urmărit din ochi clipirile stacojii care se pierdeau puțin câte puțin în ceața de pe câmp. Ei știau că sabia aceea, cu mânerul umplut cu plumb, tăiase un trup în două - de la umăr până la pântece - înainte de a se încastra în piele. Și cele două jumătăți
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de acum înainte m-aș fi exprimat în franceză cu mai puțină ușurință. Dar ruptura se produsese. În copilărie, mă contopeam cu materia sonoră a limbii Charlottei. Pluteam în ea, fără să mă întreb de ce o pată din iarbă, o clipire colorată, parfumată, vie, ba exista la masculin și avea o identitate scârțâitoare, fragilă, cristalină, impusă parcă de numele ei „țvetok”, ba se învăluia într-o aură catifelată, discretă și feminină - devenind „o floare”. Mai târziu, aveam să mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să ți se uite-n ochi... Au va citi într-înșii aceea ce vorbești? {EminescuOpVIII 114} [VERENA] I-nchid [BOGDAN] Închide-i dară... El ți-a citi în față Neastâmpăratul tremur al genei tale lungi Prin care-o să strecoare clipirile șirete. (O cuprinde; ea lasă fața-n sus pe umărul lui... El o sărută). Acesta e? Acesta-i urât ca un tăciune? Acesta te mâhnește fără s-o vreie însuși? Acesta te iubește cât te-au nenorocit? [VERENA] Taci! Taci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
singură să fii... ANNA Puteai s-o știi aceasta, dar tu... nimic nu știi... {EminescuOpVIII 115} [VERENA] I-nchid [BOGDAN] Închide-i dară... El ți-a citi în față Neastâmpăratul tremur al genei tale lungi Prin care-o să strecoare clipirile șirete. (O cuprinde; ea lasă fața-n 186 sus pe umărul lui... El o sărută). Acesta e? Acesta-i urât ca un tăciune? Acesta te mâhnește fără s-o vreie însuși? Acesta te iubește cât te-au nenorocit? [VERENA] Taci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
moralicește s-au născut bătrâni. Când te uiți în ochii clari și naivi ai copilului de țăran îți aduce aminte de ochii celor doi îngeri de sub Madonna Sixtina a lui Rafael; dar în orașe vezi uneori ochi de copii cu clipirea ascuțită, vicleană și rea cari dovedesc că sufletele acestor mici și de plâns ființe e pângărit de instincte nepotrivite vârstei lor. Cine se interesează de deosebirea aceasta n-ar avea decât să viziteze o școală normală, populată de copii de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cel din urmă pe care-l are - și zice nu. El scrie "Nu" și apoi continuă cu blîndețe: "Nu-i așa că n-ai nici vin? " Apoi [î]i lasă o hârtie goală pe care ea are s-o iscălească. C-o clipire de ochi semnificativă, el părăsește casa și biata femeie crede c-a scăpat cu puțin. Cum s-a înșelat. Executorul vine-n ziua viitoare în persoană, o amenință cu temnița pentru indicațiunea ei mincinoasă și daca acum nu dă cinci
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să ne căutam prietenii și conducătorii chiar în propriul nostru trecut, în noi înșine, cu alte cuvinte." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 29. PENTRU PRIMA DATĂ în viață, lui Xtyn îi era fiică. Zăbovi preț de o clipire analizând sentimentul ăsta nou. Nu se temea pentru viața lui, ci mai degrabă simțea o furie oarbă că toate planurile sale aveau să se poticnească în ziua aceea, în atacul filamentelor de foc. Îl treziseră dis-de-dimineață strigătele alarmate ale femeilor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
evoluția tehnică. Autoritatea stabilită urmărește evoluția în răspăr, blochează "micro-ul" inovator prin "macro-ul" înscăunat, opune stabilitatea unui fluid nestatornic. Arhiva oficială e în căutarea rezistenței; sigilează cu plumb și păstrează sigiliul. Pergamentul nu s-a evaporat dintr-o clipire în fața hîrtiei, iar cancelariile și universitățile care foloseau pielea de măgar ca suport pentru titlurile conferite au catalogat multă vreme hîrtia ca fiind nefiabilă, incapabilă să eternizeze tentativele de imobilizare a timpului tratatele, cartele și constituțiile. Vitrina cu medalii exhibă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
plus revoluția din octombrie, dacă, în schimbul unei sticluțe de votcă, ei ar fi trebuit să plătească toate acestea, dacă li s-ar fi cerut să dea, drept plată, întreg continentul lor jumate european, jumate asiatic, - l-ar fi dat, fără clipire. Pe loc! Pe loc!! * Drumul l-am făcut în două Volgi prin stepa buriată pustie. Dacă una s-ar fi defectat, am fi luat-o pe-a doua; sau am fi făcut din două una, alte mijloace nefiind. Sava, lîngă
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
vizuale, prin centrarea privirii asupra vorbitorului Învățarea limbii cu toate componentele sale: fonetică, vocabular și structură gramaticală Dezvoltarea și coordonarea motorie Orientarea în spațiu și gnozia corporală 1. ETAPA PREFONEMATICĂ ACTIVITĂȚI: Exerciții pentru dezvoltarea motricității aparatului fono-articulator: pentru mobilitatea feței: clipirea ochilor, umflarea obrajilor, suptul obrajilor, mișcările globilor oculari; pentru maxilare: închiderea și deschiderea gurii liber și cu rezistență, mișcarea maxilarului inferior de la stânga la dreapta și invers, ridicarea și coborârea maxilarului, mușcătura, împingerea și retragerea maxilarului inferior; pentru buze: sugere
Logopedie : modele de programe logoterapeutice : caiet de lucrări practice by Iolanda Tobolcea () [Corola-publishinghouse/Science/474_a_733]
-
află acum în drum spre coada Apei Mari, urmați de mai toți bărbații tribului. E o primăvară timpurie, cu un vânt călduț dinspre Soare-Apune care a împins și a adunat ghețurile de pe fața Apei Mari către coada ei, împroșcînd cu clipirile soarelui ce se ridică din față, către locurile care își poartă undele Apa care Curge. Acum, la coada Apei Mari care Dă Nori, vuietul apelor a devenit asurzitor, însoțit de scrâșnetul și bubuitul sloiurilor care se prăvălesc învălmășit unele peste
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
știință desăvârșită a gradării efectelor: „Mireasa fantomă aclamă în fața ferestrei parăzile nevăzute fluturând o batistă subțire. Pe pieptul ei, păianjenul adolescent, fruct tăcut al unui îndepărtat incest, își continuă somnul și apropierea mea plutind la înălțimea catafalcurilor nu poate opri clipirea senilă a micului său ochi. Invitații se reped cântând spre urinoare și sosirea mea, cu brațele încărcate de fructe, e subliniată de un zgomot ciudat, închiderea pe totdeauna poate, a unei trape secrete. Dar ferește-te să-ți atingi ochii
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
necunoscute, apoi clipim, ca să trimitem la creier imaginea lor. Acolo comparăm fotografia cu alte imagini de fețe pe care le-am stocat și în acel moment îi recunoaștem. Este aproape sigur faptul că nu vă amintiți de nici una dintre aceste clipiri și este absolut sigur că nu vă amintiți că ați căutat în creier imagini, pentru că aceste procese sunt foarte rapide. Dar cum ați fi fost în stare să vă „recunoașteți” apropiații dacă nu le-ați fi căutat undeva imaginea? La
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
climat de seninătate. De altfel, atunci când suntem emoționați, aceste mișcări ale pleoapelor sunt mai lente și mai numeroase. Sunt dovezi mai bune ale atenției afectuoase decât ascultarea. Atunci durează până la o jumătate de secundă. Interlocutorul percepe clar diferența dintre aceste clipiri și cele precedente, chiar dacă nu o analizează. Pentru că nu trebuie să uităm că suntem capabili să percepem imagini proiectate pe un ecran timp de doar 40 de milisecunde! Joseph Le Doux a demonstrat recent că, atunci când simțim întreaga importanță a
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
mișcarea sprâncenelor transmitem interlocutorilor mesaje. Datorită acestor mișcări comunicăm mai bine. Mișcările sprâncenelor lui Marilyn Monroe constituie forța feței ei. Aceasta este foarte plastică, foarte mobilă și Marilyn își folosește sprâncenele pentru a-și însufleți mesajele. Aici este paradoxul: nici o clipire și extremă suplețe a sprâncenelor. Dar paradoxul nu este decât aparent. În realitate, pentru Marilyn chipul este un puternic mijloc de seducție. Datorită extremei mobilități a trăsăturilor, permanent în mișcare, ea favorizează enorm interacțiunea vizuală. Dar aceasta, lucru surprinzător, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
cunoscutele filme ale lui Spitz (1947, de pildă) prezintă copii mici instituționalizați care au suferit carențe afective severe, având ochii larg deschiși și o figură lipsită de expresie. Ei nu percep realitatea, iar stimulii luminoși bruști nu le provoacă nici o clipire, după cum nici zgomotele bruște nu le produc vreo tresărire. Tablouri clinice similare au putut fi notate și la copiii români abandonați și instituționalizați, examinați de Ionescu și Jourdan-Ionescu în 1990 (imagini prezentate în documentul audiovizual „Copiii de la Vidra”, 1992). Fraiberg
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]