301 matches
-
senzorialul obsesiv: "Ne sărutam. Îmi place sărutul, îmi place să mă joc în sărut, să rup ritmul, să imprim ritmul opririlor false, îmi place asta, îmi place. Îmi place să vorbesc în sărut, să simt umezeala cuvintelor, că le-aud clipocind, îmi place. Tot ce e umed îmi place." Scenele sexuale la limita devianței sunt însă relatate cu poezia unui senzorial acut. (Sper să nu devin psihanalizabil cu această afirmație.) Fie că este vorba de o acuplare în cimitir sau de
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
Cristian Bădilită putem identifica diferite influențe, dar sunt influențe meteorice, care nu schimbă cerul poeziei tânărului poet. Uneori recunoaștem farmecul dureros al poeziei lui Eminescu: "Îngerul păscând garoafe/ în edenul cel avestic/ îngerite filosoafe/ îndoitul vin amestic// și deasupra - candelabre/ clipocind în raza lunii,/ plâns și rugăciuni macabre/ cu mirozna de petunii" (Upanisadă) Alteori regăsim ceva din oralitatea simpatică din care și-a făcut Marin Sorescu un stil: "Toamna-mi culeg păcatele de peste an,/ le așez în fața mea pe birou/ le
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
soarele, scăpătând, parcă mă ademenește. Și, după a treia bătaie, plutește clopoțelul, scuze Repetat prezentându-și: regret, nu a fost să fie aicea. De sub perdea aduce a noapte dogorită, a spuză, Și, de pe treapta vagonului, stepa cade spre stea. Clipind, clipocind, dar se doarme dulce undeva, Și fata-morgana doarme, iubita, La ora, când plescăind pe platforme, inima Cu uși de vagoane împresoară stepa, rănita. Din superstiție O cutie cu portocale amare - Aceasta e cămeruța mea. O, nu de numere să te
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
ocheană-n aiurare, - Este prins un fluierat plescăit peste tău. De milițian ocheana e-ncleștată strâns, Și ea, disperata, branhiile își zbate, Și cu gâtlejul, ochiul, îndărăt, cum e deprins Peștele, încearcă să-i scape din labe! De argint mărunt ce clipocește - Rotunde-profunde boabe de mazăre, Ca dimineața udă ce rătăcește, Peste gard e-aruncată stea lucitoare. Și acolo, unde se întunecă răsăritul Cu oftica estivalului Tivoli*, Stă aruncat un oarece fluier, zdohnitul, - În agonie praful prinde-a-l coperi. Vara 1917
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
îi ascute simțurile. În perspectiva cosmică, adoptată ca un semnal al lejerității spiritului neconstrîns de convenții, se disting elemente familiare, mărunțișuri anodine megieșe cu simbolurile: „își face rîndunica norocosul cuib: sîrme, crucifixuri,/ lanțuri vechi din economia omului căzute, / lămpița cărnii clipocește-n beznă, / auzul toarce puf nou în urechiușa iernii”. Ființa balansează între întreg și detaliu, între dramă (atribut al ansamblului) și absoluție (atribut al detaliului cu magice virtuți ascunse): „Puțina decență de pe lume e păstrată în pumnii cei mai mici
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
aceiași stâlpi înalți de susținere a edificiilor, unele într-adevăr impunătoare, aceeași idee de a i se smulge mării un loc bătut de valuri. La Veneția italiană, chiar luasem într-o după-amiază cafeaua în Piața San Marco cu apa mării clipocind până la genunchi, împinsă de fluxul zilnic. Mă minunasem. Dar îmi spusesem că oamenii sunt capabili de lucruri și mai senzaționale. De pildă - în Olanda, unde marea încearcă să înghită toată țara de jos - să construiască altă țară, cu o fantastică
Amsterdam, Spinoza, Centrul Mondial al doctrinelor nonconformiste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9919_a_11244]
-
ultimilor ani. Iar aceasta fără a apela, comod, la deliciile confesiunii. Atunci, fiecare pagină ar suna astfel: Când citeam/ sau încercam să urmăresc/ o tulpină (ea iese și se încolăcește/ de gât)./ Pe covor/ și sub podele/ levita ba poate clipocea/ firava mea tristețe./ Uneori știu pe unde umblă mâinile ei.// Trec pe lângă oameni mai stupefiați decât mine,/ respir năuc,/ dacă supraviețuiesc o să mă intoxic cu fum./ Ocolesc craterele de pe caldarâm.// Încă mai ascund hârtia mototolită în pumn -/ nu vreau s-
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
putea semnifica decît o sfidare a Genezei? „păpușa nebună din cîrpe, mila pentru cei mari, soldatul de plumb rănit în timp ce o salva pe o frumoasă atacată fără motiv” (Lămpița). Devenite obiecte, organismele febricitează luminiscent: „Mîna ta pîlpîie-n întuneric”, „lămpița cărnii clipocește-n beznă”. Treptat orizontul se lărgește spre violențele care, marcînd ființa noastră de carne, nu par a cruța nimic. Eul se deschide către lume pentru a-și corobora dezamăgirea individuală cu una universală. Și nu doar spre situații intemporale, spre
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
dat dezlegare (spunând sau scriind - nu contează): Age, libertate decembri... utere, iar ei, și mai ales cele trei grațioase prezentatoare, profită cu hărnicie și dezinvoltură deplină de această libertate. Astfel: după sărbători are loc desfințatu’ bradului; instalația electrică a bradului clipocește; o melodie este melodiuță; afară ninge înfiorător de tare; întrebări pentru telespectatoare: „Ce-ați făcut de ninsoare”? și: „Cum a perceput nepoțica (în vârstă de 2 ani, n.m. DH) Crăciunul?”; unei telespectatoare de peste 80 de ani i se cere imperativ
Ne-trezirea (bruscă) la... „realitatea TV” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13177_a_14502]
-
destule momente când, perfect de-tașat, naratorul se exprimă normal și chiar cu mici nuanțe de calofilie: "Cu obrajii răcoriți de briza proaspătă ieși din patiserie spre stația de tramvai, pașii parcă o purtau tot într-o uitare dulce, de văzduh clipocind vesel și lăsându-i un gust de fericire neînțeleasă". Fragmentele de acest tip, un anumit fel de a privi lumea și unele judecăți enunțate (explicația autorului pe marginea numelor bizare - în special, de origine italiană sau anglo-saxonă - date copiilor născuți
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
ieșit nici unul până când Nori n-a dat un pumn zdravăn peste bord și-abia atunci s-au auzit niște mâțâieli, apoi după încă un pumn, acordurile unei poloneze de Chopin. Ei, ce zici ? s-a întors la mine cu ochii clipocind de veselie. I-am înconjurat brațele și l-am sărutat." (pag. 324) Aștept, pentru clarificarea locului acestui debut, alte opuri ale autoarei Maria Ellis și, mai ales, alte voci narative cărora să le dea, pe spații întinse, cuvântul. Fiindcă Ana-Maria
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
zeci de metri". Parcă era mai frumos pe atunci la colindat decât acum" 4. "Îmi amintesc că părinții primeau de la Întreprindere cadouri pentru copii, brad se găsea, la fel si globurile și instalații electrice cu becule'e la 220V care "clipoceau" cu ajutorul unui starter. Tot de atunci mirosul bananelor și al portocalelor/ mandarinelor îl asociez cu iarnă și Crăciunul. Noi, copiii, plecăm la colindat, parcă era mai frumos pe atunci la colindat decât acum. Nu se dădeau bani ci nuci, covrigi
Crăciunul în comunism: Moș Gerilă, miros de portocale și banane. "Jucăriile erau grozave pentru că nu aveam termen de comparație" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/53687_a_55012]
-
stai și privești picurii ploii pe un mormânt nou./ Cineva mătură curtea abatorului/ cineva spune: poftiți domnule Kafka!/ S-ar cuveni un imn pentru/ alunecarea-n abis/ s-ar cuveni o dovadă!/ Nu departe: o trompetă rezemată de zid./ Mâna clipocind ușor spre inimă."
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
până le șterge conturul, discursul înghite fabula iar vorbăria seacă, inexpresivă compromite totul. Inteligent, autorul și-a oferit un alibi: el deschide larg gura străzii, a României în mic, invitându-ne să ne aplecăm și să studiem lichidul tulbure ce clipocește acolo, substanța secretată de nostalgiile ceaușiste și resentimentul față de învârtiții tranziției. Strada Salcâmilor apare astfel ca o rețea de fire invizibile trase din ghemul mentalului colectiv în toate direcțiile, sub steaua eternă a invidiei omenești și a ranchiunei românești. Dar
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
decât alta: "Între izvoarele care desfac în jur/ Rănile uriașe de azur// Dovlecii plini de mațe stau candizi/ Și-nlăcrămați în pături de omizi.// Din mâluri dulci cu mormoloci și sare/ Lumina urcă iazurile clare.// Orele-atârnă-n iarbă nemușcate/ De vietățile ce clipocesc pe spate."; " În universul nostru dens și mic/ Urșii mânâncă și nu fac nimic.// Vulpile dau de-a dura printre spini,/ Nevinovate,-aricii bruni și fini,// Sub maluri verzi racii stricați și moi/ Deprind pâraiele să curgă înapoi"; "E-atâta
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
Gelu Dorian GUȘA Am văzut-o mereu desenată pe un perete alb ca oasele ei. Nu eram trist, nu era tristă - un țambal sălta batista în sus, iar bănuții clipoceau în balta de-alături. Mereu a stat acolo, blândă ca un cearșaf în care te așezi să-ți întinerești nervii trași prin tine ca niște vergele, nici măcar nu a clipit vreodată, ochii erau două văgăuni în care se jucau furnicile
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
pe care-l respiram și-l simțeam în gît ca pe un mușuroi. Nici nu puteam fi trist, rînjetul ei desenat mă găsea prin Nevada, printre canioane și jocuri de noroc - un glas stins de cîntăreț peste gura căruia bănuții clipoceau ca moluștele în balta de-alături. Cum să scot cîntece dintr-o astfel de gușă de cauciuc, în preajma ei preoții musteau ca pepenii verzi, era înaltă în cadrul ei desenat pînă în cer și de acolo pînă în fundul pămîntului de unde răgîia
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
lână cu flori roz Zarva ciorilor - în colivia din geam canarul tăcut De pe ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Departe-i vara - în lemnul saunei doar mirosul de brad Ninge și plouă - prin cenușiul zorilor cântec de cocoș Valuri clipocind - cum duce apa-n vale tot cerul senin Și în vitrine culoarea noroiului - model de sezon Cerul mohorât - prin frunzișul rărit cânt vesel de scatii Bat clopotele - zbor de porumbei și ciori peste cupole Albul peste alb - din zăpada mieilor
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
pe penele tot cenușii Căutând printre ramuri în tomberonul cu brazi omul străzii - de pe gard pisica își linge botul sătulă Printre merele și țelina-nghețată piețari așteptând - fumul din vreascuri de brad încălzește trei vrăbii Prin ceața densă stropii arar clipocind - lipăie-n zloata orașului lacustru pași singuratici Sub ploaia rece penelul scăpat în drum - astăzi la școală doar o schiță creionând visul de astă-vară Iar două pete albastre în caietul nou de română - s-a-nnorat afară și pe minge
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
malurile îndemnând valurile în coca barcazului încårcat de orizonturi nedefinite Vântul pårea så gråbeascå sângeriul sfârșit al orelor vii trågând de umbrele sfârtecate-n sårituri de delfini cåțårați pe coastele clipelor gri-verzui încurcate-n alge albåstrite de vreme trecutå Uitarea clipocea-n amintire crâmpeie de neîntâmplåri petrecute aidoma iar eu må priveam în tine îndepårtându-må mai aproape
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1637]
-
a suit pe cer. Doar dacă te uiți un pic, Poți să-l vezi și pe cel mic. Iar dacă privești în zare, Ai să vezi și pe cel mare. Cum ar înflori un șes, Se văd, noaptea mai ales, Clipocind în depărtări, Ca aprinse lumânări. Un bănuț de cinci parale Lunecă pe cer agale. Când se dă pe cer de-a dura, Crește și temperatura. Din atât de multe stele, Numai el poartă inele. Se aud prea multe șoapte Că
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
te cheamă? mi a zis în sfârșit. — Spune-mi Ișmail. Hai să fugim de ăsta din toaletă, că o să fie comic și cutare între noi. Mergem la cort și mai întâi ne pupăm uscat, cu febră, iar după aia puțin clipocind, cu bale. Sunt două tehnici de maximă încredere, care nu funcționează decât necalculate. S-a ridicat imediat. — Evident, la cât sunt de nebună trebuia să dau de unul ca tine. Drumul pe jos până la cort a durat cam mult. Ca să
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în atelierul bunicului. Acolo am găsit vreo zece mașinării, una mai stranie ca cealaltă. Bunicul murise de aproape un an și ele continuau să se miște singure. Aveau mișcări circulare, pendulate, de du-te-vino, sau complet dezordonate. Fierătăniile zumzăiau, țăcăneau, plescăiau, clipoceau, pulsau și fremătau ca niște jivine ciudate. Cu siguranță, erau o lucrare a diavolului și a discipolului său care mi-a fost bunic. Brusc, în creierul înfierbântat, mi-a încolțit o bănuială cruntă. De unde luau viață aceste bizare creaturi? Probabil
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să-și trimită galioanele încărcate pân-la catarge ale speranțelor, privirilor, mângâierilor, spermiilor, amurgurilor, flotilă disperată a unei imposibile comunicări), i se scurgea, strop cu strop, în sistemul venos, îi pătrundea în inimă, înconjurată acum de raze de lună, din auricule clipocea în ventricule, era zvârlită apoi printr-o contracție puternică în arterele jugulare, se despărțea în mii de filamente și eprubete ce-și împingeau degețelele în creier, rătăcea prin țevile axonilor, miliarde de Marii identice în tunici de glucoza, ce parazitau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se află un elefant de plastic alb, subțire, semitransparent în lumina galben-întunecată. Îl așază pe scaun și lasă să atârne peste marginea scaunului bănuțul auriu, legat cu un fir de ață de gâtul elefantului. Bănuțul se rotește ușor și sclipește, clipocește ușor, aruncând vagi scântei pe podea. Greutatea lui pune-n mișcare elefantul, care pornește clătinîndu-se, lăsîndu-se-ntîi pe picioarele din dreapta, apoi pe cele din stânga, pe când bănuțul coboară încet spre podea. Îngenuncheați, de o parte și de alta a scaunului, îl privim
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]