225 matches
-
și scris la ziar, să mă conving parcă de adevărul tău. Nu-i răspunse la scrisoare. Nu știa ce să-i răspundă. Nu avea ce să-i răspundă. O asculta și parcă tot ce răzbătea până la el nu era decât clipocitul apei lovindu-se de pietroaiele acelea pe care cei doi cățelandri încă se hârjoneau. - Omul acela cu pistoalele a fost adevărat, surâse ea. Am văzut la televizor acu’ vreo trei ani o emisiune despre colectivizare. Spuneau că la Șipoteni, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sângerii la strapazane. Polileu făcu iarăși o plecăciune și, fără să-i mai privească pe cei doi, porni spre sălcii. Se răsuci cu spatele la ei, își sprijini vioara pe umăr și începu să cânte. O melodie stinsă, întăcută, abia deslușită în clipocitul vălurelelor izbind barcazul. Priviră și ei nedumeriți spre barcaz. Parcă pe ei îi aștepta, pregătit de plecare. Din zidul foșnitor al stufărișului, nu departe de sălcii, începură să iasă, rând pe rând, vâslașii. Salutând și ei, cu reverențe adânci, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vânzare - pâinea bătrânei În nuc doar ciori și un sticlete rebegit - dar câte zarvă Ultima frunză rostogolita de vânt - pe ram tăcerea Stropi de lumină - bordând vălul burniței crizantemele Singură luna printre nouri cerniți - de-a v-ați ascunselea Stropi, clipocit și zloată sub tălpi plescăind azi mă simt brotac Înflorit în zori - gutui uscat cu ramuri pline de chiciură Negura s-a ridicat - tremurător pe frunza doar un strop Chiciură topită - pe frunza arsă tremură un strop Pe sanie colb
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
lui a durat douăzeci și opt de ani! Dar era aici: scăldându-se într-un pârâiaș al Tatălui Fluviilor, odihnindu-se la umbra Mamei selvelor... Respiră adânc și își cufundă fața în apă. Se amuză lăsând să-i scape lin bulbucii, ascultând clipocitul lor sub apă, simțind în nări gâdilătura lor. Apoi își înfipse mâinile pe fundul apei și le înălță, lăsând nisipul să i se prefire liber printre degete. Era un nisip călduț și grunjos, aspru și strălucitor, cristalizat cu reflexe sclipind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de țânțari, verifică dacă lancea, funia și lanterna erau așezate în ordine, mâncă o felie de papaya și două banane și se tolăni să contemple noaptea ce se apropia, ascultând prin lemnul de palmier al caiacului viața de pe fundul mlaștinii. Clipocitul corpurilor ce se furișau, gâfâituri ce păreau o respirație întretăiată, atingeri vâscoase ce puteau fi la fel de bine ale unui pește speriat, ca și ale unei enorme anaconde. Trecerea rapidă a unui banc ce putea fi de pirania aurii. Bălăceala îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și scoteau niște sunete înfiorătoare. Acum fata cu ochii verzi și-ar fi dorit să fi mers pe cărarea de bomboane. Iuți pasul și reuși să iasă la lumina zilei. Nu mai merse mult și calea îi fu tăiată de clipocitul unui râu de ciocolată. Dincolo de rău, era un deal pe culmea căruia se zărea o frumoasă casă, acolo locuia regina. Știa aceasta după aromele care dansau în aer tot mai vioi. Cum să treacă însă râul acesta fără să se
Călătorie în pădurea fermecată. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana-Maria Nuţu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_684]
-
dorit ca frigierul să fie mult mai aproape de el -, apucă trei cuburi de gheață, pe unul îl aruncă direct în gură și îl sparse între măsele, iar pe celelalte în pahar. Gâlgâitul J&B-ului îi gâdilă plăcut auzul, iar clipocitul îi aduse o oarecare calmare a tensiunii pe care o resimțea în ambele urechi. Părea că toată cutia craniană devenea din ce în ce mai mică, se miniaturiza gradual în vreme ce creierul se zbătea disperat pentru a încerca să evadeze, alegând o eventuală scurgere dureroasă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se spune În Ardeal. Casa, de piatră, cu camere Înalte și largi, miroase a foc făcut În sobă, a lemne proaspăt tăiate, a pâine și a brânză Adina Dabija 24 de oaie. De pe terasa mare, acoperită de viță-de-vie, se aude clipocitul pârâului care trece prin fața porții, a cărui curgere unduiește gândul și curățĂ inima. Dar și mai bine curățĂ inima cântecele cocoșilor din curte, care dinspre ziuă se iau la Întrecere cu cei din vale, alungând coșmarurile care s-au prins
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
târnaț, cum se spune în Ardeal. Casa, de piatră, cu camere înalte și largi, miroase a foc făcut în sobă, a lemne proaspăt tăiate, a pâine și a brânză de oaie. De pe terasa mare, acoperită de viță-de- vie, se aude clipocitul pârâului care trece prin fața porții, a cărui curgere unduiește gândul și curăță inima. Dar și mai bine curăță inima cântecele cocoșilor din curte, care dinspre ziuă se iau la întrecere cu cei din vale, alungând coșmarurile care s-au prins
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mortăciunea în apa putredă. Ședeau așa cam un ceas, privind lintița în care înotau broscoi. Se făcea liniște. Atunci auzeau groapa. Gunoiul luneca tăcut, surd. Li se făcea frică. Nici vrăbii nu mai treceau prin cerul de deasupra. Auzeau numai clipocitul bălții, molcom și rar. Spre margini, undele ei se încrețeau și aduceau la mal cutii ruginite de tablă. Acestea sclipeau în soare ca oglinzile. În apa murdară se gloteau norii bolovănoși. Dacă ridicai privirile, îi vedeai îndesîndu-se peste malurile sălbatice
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
când femeia, cu ochii închiși, "își lasă capul pe umărul lui", și "gurile lor se întâlniră în sfârșit", într-un sărut elegant și decorativ, teatral, de un hieratism ce îngheață tabloul. Dar Mili e trezită din visul cel frumos de "clipocitul apei pe fundul căreia văzu acum pe Luțica, înecată" e ultima privire în oglindă a femeii care, iubind, se desparte de viață, de Luțica cea "ră de muscă" și de propriul ei trecut, ca de un groaznic coșmar în care
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Veneția, de tot ce am fost și de tot ce mă așteaptă. Acum Faulques Își amintea de vorbele ei și de ea În acele zile, mergând pe străzile Înguste, lunecoase pe sub zăpadă, cu gondole acoperite de nea și lapoviță, de clipocitul apei verzi-cenușii, și de frigul intens, de turiștii japonezi ghemuiți prin cafenele, de holul hotelului cu scări centenare, acoperite de sărbătoare cu brocarturi, de candelabrele mari din salonul Împodobit cu un pom de Crăciun uriaș și absurd, de directorul și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Când ajung pe culme, muzica încetează și nu se mai aude decât foșnetul de exterior al vântului și țipătul unui șoim, care sugerează înălțimea, pentru că șoimul este stăpânul său. Când muncitorii încep să coboare, este contrapuns un alt simbol sonor: clipocitul apei care curge nevăzută, undeva la câteva sute de metri mai jos. Sunetul respectiv sugerează adâncimea foarte mare a văii. În felul acesta se trece dincolo de simpla percepție directă a ceea ce vedem sau auzim. Se simbolizează înălțimea și adâncurile și
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
în ambele direcții ale gării. Se auzeau din ce în ce mai încet scrâșnetele cizmelor lor de cauciuc pe prundiș, odată cu luminițele lanternelor ce se pierdeau în noapte. Și se făcu liniște, o liniște străpunsă doar de câte un muget de vânt și de clipocitul valurilor de dincolo de dig. Era cald în sala de așteptare. Am tras un gât de cafea, le-am dat și lor și m-am pus pe așteptat. Altceva mai bun de făcut n-aveam. Pe la ora trei spre ziuă, stihiile
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dorință fierbinte, fără sex, îmi încleșta tâmplele și pântecul. Zilele treceau una după alta, abia le deosebeam între ele, ca și cum s-ar fi topit la căldura cumplită, sub dogoarea vicleană a zidurilor de sare, timpul nu mai era decât un clipocit inform, care se spărgea din când în când, la intervale regulate, într-un țipăt de durere sau de posesiune, o lungă zi fără vârstă, peste care idolul domnea ca acest soare sălbatic peste casa mea de stânci, și acum, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
oră mai devreme stăruia încă în aerul călduț, făcând și mai apăsătoare liniștea și nemișcarea acelui mare luminiș din inima pădurii virgine. Pe cerul negru tremurau stele încețoșate. Dar de pe celălalt mal se înălță un zăngănit de lanțuri și un clipocit înăbușit de ape. Deasupra barăcii, la dreapta omului care aștepta nemișcat, cablul se încorda. Un scârțâit surd începu să-l străbată, în timp ce dinspre fluviu se ridica un zgomot, nemărginit și totodată slab, de ape răscolite. Scârțâitul deveni uniform, zgomotul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
bacului, apoi, slobod la cele două capete, se așternea din nou într-un singur val puternic, curgând lin prin pădurea întunecată, către mare și noapte. În aer plutea un miros veșted, venit din apă sau din cerul spongios. Se auzea clipocitul apelor grele sub bac și, de pe cele două maluri, în răstimpuri, chemarea broaștelor sau ciudate țipete de păsări. Uriașul se apropie de șofer. Acesta, mic și slab, sprijinit de unul din stâlpii de bambus, își înfundase mâinile în buzunarele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
stins, întregul continent se înălța în noapte, și d'Arrast se simțea năpădit de un soi de greață. I se părea că ar vrea să lepede din el tot acel ținut, tristețea întinderilor sale uriașe, lumina verde tulbure a pădurilor, clipocitul nocturn al marilor fluvii pustii. Pământul acesta era prea mare, aici sângele și anotimpurile se contopeau, iar timpul devenea lichid. Aici viața era una cu pământul, și, pentru a te integra, trebuia să te culci și să dormi, ani de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
doar lui, celui ai cărui ochi mă priveau acum intrigați... Vizibil emoționată, am încercat să-mi ascund durerea, căci suferința lui Yon devenise acum și a mea. În copilărie, pe mine mă încậntau copacii din pădure, răsăritul soarelui de după munte, clipocitul izvoarelor; pe el il mișcau istoria, geografia, științele naturii. Atunci visam să mă conducă prin dumbrăvi umbroase, acum fiecare dintre noi căuta pe undeva o puritate pierdută, un vis dispărut. Acum, singura mea melodie curată venea de departe, din universul
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Parcă revenim acasă. Sub clar de lună Andrei-Dan Crăciun Este o frumoasă seară de vară, la mijloc de iulie. mă aflu cu părinții în vacanță la mare. Am decis să petrecem momentul răsăritului de luna plină pe dig, mângâiați de clipocitul domol al valurilor, dezmierdați de adierea vântului. Pe nisipul cald încă al plajei se plimbau liniștiți nenumărați turiști. Întunericul, precum o pelerină catifelată a nopții, cobora ușor peste noi toți. Încetul cu încetul, obiectele începeau să-și piardă conturul și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
numai dintr-o nară, uitând de a doua, că Își descheia fermoarul pantalonilor În drum spre baie pentru a economisi timp, că nu nimerea vasul de toaletă când Începea să facă pipi sau că trăgea apa În timp ce urina sperând că clipocitul apei avea să-i stimuleze vezica poticnită. Se străduia să termine cât mai curgea Încă apa, așa că exista o Întrecere permanentă Între apa din bazin și propriul său lichid. Pierdea Întotdeauna, fiind silit să aleagă Între a aștepta enervant, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
simți că tremură. Urmăriră mișcările fluviului. Doar În cîteva clipe, suprafața apei Își pierduse aspectul agitat, neliniștit. Țărmul se Îngustase deja, apa se strecura Înainte de parcă ar fi fost limba aspră a unei pisici - măcina pămîntul cu fiecare lovitură și clipocit. Apoi trecu În viteză un remorcher, făcînd valuri - se ridicară și se retraseră, apoi iar se săltară, se istoviră și bătură mai slab țărmul. Fraser aruncă o piatră. — Cum zice Arnold? CÎntecul etern al tristeții - așa? Și apoi ceva cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un gram, la careva dintre noi, am făcut din pâine șapte porții de anafură, iar ocrotind-o să nu cadă din ea vreo firimitură, fiecare și-a luat-o grijuliu în palmă Careva a șoptit, în taina întunericului și a clipocitului necontenit al Apei negre, că oricât de mică e porția, el își va lăsa și pe alte zile o pișcătură de mâncare, iar alții să procedeze fiecare cum o vrea Și mai auzindu-se între noi și această părere, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Pamfil Duran, care-și schimbase poziția de ședere, ceilalți mocneau într-o trândăvire mohorâtă și într-o moțăială necontenită Deci în nișa cufundată în beznă, nu se auzeau decât pașii pe scară a celui trimis după apă și dedesubt doar clipocitul undelor negre și ușoarele bușituri și frecături ale buștenilor rătăcitori, iar, undeva, pe galerie și mai departe, pe direcțională, o mare tăcere De-acum, țineam o lampă de miner aprinsă permanent, fiindcă ni se cam împuținaseră chibriturile și ne temeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
El privi cadranul aparatului, se răsuci și se îndepărtă prin tunel. Ajunseră la o secțiune încă alimentată cu electricitate de grupuri de siguranță. Tavanele și pereții erau luminați și nu mai aveau nevoie de lanterne. Pe aproape se auzea un clipocit slab. Tot uitându-se pe ecranul localizatorului, caporalul porni spre stânga. ― Pe aici, ne apropiem. Aparatul îi îndrumă spre un mare grilaj încastrat în podea. De acolo se auzi: ― Ripley? ― Noi suntem, Newt. ― Aici, sunt aici jos! Femeia îngenunche, strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]