2,057 matches
-
de tehnici chirurgicale în funcție de incizia practicată. Tehnica Killian de rezecție subpericondro-mucoasă a porțiunilor deviate ale septului nazal presupune parcurgerea următorilor timpi operatori: incizie la 2-3 mm de marginea anterioară a cartilajului patrulater paralelă cu aceasta; decolare subpericondromucoasă în spațiul de clivaj de aceeași parte; transfixia cartilajului patrulater; decolare subpericondro-mucoasă de partea opusă; rezecția septului cartilaginos cu ajutorul cuțitului Ballanger (respectând o porțiune superioară și anterioară de 5 mm), a septului osos cu pensa Brünings și a crestei septale cu dalta și ciocanul
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
sutură la linia de incizie; tamponament nazal anterior. Se pot înregistra o serie de incidente și accidente: la anestezie: lipotimii, grețuri, vărsături, tahicardie, cefalee (puseu hipertensiv); în timpul operației: nu se decolează corect pericondrul și nu se intră în spațiul de clivaj (cartilajul fără pericondru este alb-sidefiu, fără sângerare), cu risc mare de perforație; ruperea mucoasei la decolare (perforarea ei): unilateral (nu pune probleme), bilateral la nivele diferite (mucoasa se reface singură, de regulă), bilateral la același nivel (se acoperă perforația prin
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
istoric, odată cu munca științifică a celor trei școli de cercetare se impune a fi rafinată. Freeman (2012, 2004) propune un criteriu de demarcație între analiza premodernă și analiza modernă a rețelelor sociale. Rolul acestui criteriu este de a produce un clivaj sau o ruptură temporală, și nu epistemică între analiza modernă a rețelelor sociale - care începe odată cu apariția celor trei școli de cercetare amintite mai devreme - și analiza premodernă a rețelelor sociale - înțeleasă ca reunind diferite contribuții științifice care pot fi
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
izolați, diade, triade și relațiile sociale (Frisby, 2002; Giuffre, 2013; Marin și Wellman, 2011), au contribuit radical la dezvoltarea fundamentului teoretic pe care a fost construită ulterior analiza modernă a rețelelor sociale. 1.1.2. Școala studiilor sociometrice În contextul clivajului temporal produs între analiza premodernă și cea modernă a rețelelor sociale, prin aplicarea criteriului de demarcație propus de Freeman, devine evident că apariția celor trei școli de cercetare nu s-a produs în lipsa unui bagaj teoretic preexistent. Astfel, sub influența
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
3. Substructuri ale rețelelor sociale O modalitate de descriere și analiză a rețelelor sociale constă și în identificarea și investigarea substructurilor (clici, clanuri, nuclee, grupări etc.). Substructurile sunt relevante pentru înțelegerea modului în care rețelele sociale sunt organizate, pentru analiza clivajelor și a diferitelor diviziuni sociale, a oportunităților de brokeraj și a constrângerilor de la nivelul anumitor noduri sau rețele sociale. Analiza substructurilor de rețea este importantă și pentru stabilirea gradului de separare a anumitor subseturi de actori, pentru variația afilierii membrilor
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
în literatura de după al doilea război mondial. Singura ezitare care persistă este aceea că unii critici îl acceptă în totalitate, ca prozator de primă însemnătate, pe când alții preferă romanelor jurnalul. La o privire atentă apare însă clar că nu există clivaj în creația lui: unitatea e dată de relația cu scrisul, aceeași pe ambele ei versante. Jurnalul este în mod evident operă și nu numai martor al ei. Ființă „în întregime construită în vederea scrierii”, cum singur mărturisește, P. s-a abstras
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
de viață. A existat o perioadă (Moscovici, 1970) când tensiunile îi opuneau pe susținătorii cercetării de laborator celor care preferau terenul. Se alegea o metodă așa cum intri într-o religie... În vremea războiului dintre religii. Trebuie să ieșim din aceste clivaje și să combinăm diferitele metode într-un demers de ansamblu. DE REȚINUT • Psihologia muncii și a organizațiilor s-a constituit în etape succesive în care au apărut noi niveluri de analiză. • Psihologia socială a organizațiilor se ocupă de conduitele sociale
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
urmă, am propus unor conducători de întreprinderi un chestionar tradus după unul american. Într-o traducere literală, vorbisem de "subordonați". Un responsabil dintr-o ne-a spus că în întreprinderea lui nu existau subordonați. Existau numai colaboratori... Limbajul ales șterge clivajele ierarhice și îi îndeamnă pe salariați la responsabilitate. El este folosit deci pentru transmiterea unei culturi. Lemaâtre arată, de asemenea, că miturile, metaforele, istoriile contribuie la stabilizarea culturii și la împărtășirea ei. Autoarea dă ca exemplu anecdota potrivit căreia un
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
sânul bun". Dar neplăcerile și frustrările resimțite conduc la învestirea lui cu pulsiuni agresive. Copilul va căuta să păstreze în el obiectul ideal, dar să respingă obiectul rău care constituie o amenințare. Klein va numi poziție persecutivă această situație de clivaj al obiectului în care intervin introiecția care caută să acapareze obiectul bun și proiecția care urmărește să excludă obiectul persecutor. Acestei faze îi succede o "poziție depresivă" în care "obiectul ca întreg" este recunoscut. Pentru Klein, copilul simte o angoasă
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
recunoscut. Pentru Klein, copilul simte o angoasă deoarece se teme că pusiunile lui vor distruge obiectul. Este ceea ce ea numește anxietate depresivă. Aceste fenomene se reproduc, pentru Jaques, în relațiile între cadre și muncitori. Aceste relații sunt marcate de un clivaj inconștient al conducerii între o conducere "obiect bun" (cea din atelier) și o conducere "obiect rău" (cea care participă la negocieri). Jaques (citat de Amado și Guittet, 1975) scrie: "Cu cât conducerea făcea mai multe concesii, cu atât muncitorii resimțeau
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
soluția sau lichidul optic activ. Ambele piese sunt construite după metoda fizicianului Nicol, care a folosit carbonatul de calciu. Din acest motiv piesele au fost denumite nicoli. Carbonatul de calciu are proprietăți birefringente. Pentru a construi nicolii se desprinde prin clivaj o bucată de carbonat de calciu, sub formă de romboedru alungit (de trei ori mai lung decât lat) și se șlefuiesc cele două fețe bazale, astfel ca unghiul cel mai ascuțit pe care-l face una din diagonalele bazei cu
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
noastre cuprinde atât din sursele ei exterioare, cât și din cele interne, ce-i drept, foarte puține, democratizarea ineficientă a instituțiilor, reabilitarea societății civile atomizate de stalinism, comportamentul sociocultural modern precar. Se poate observa din acest punct de vedere un clivaj Între un anumit grad de modernizare, care incontestabil a avut loc În România, și o conștiință (percepție critică) a modernității românești ca experiență a democratizării În România. De vizibilitatea separărilor Între aceste abordări depinde modul În care tranziția culturală este
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
modernitatea. Modernitatea, cred, este un termen mult mai puternic și complex, care nu mai depinde de componenta rural-urban. Poate vrei să-ți reiei demonstrația puțin și să te oprești asupra acestui punct. Foarte bună este, țin să remarc, observația despre clivajul dintre modernizarea României și conștiința modernității românești ca experiență a democratizării. O altă Întrebare pe care o am este legată de termenul revoluție, pe care Îl discuți la un moment dat. Te Întrebi dacă termenul revoluție, legat de evenimentele din
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pot fi părăsite, doar pentru că nu mai trăim În anii respectivi. Sunt niște pietre de hotar. Însă probabil această capitalizare nu a fost Îndeajuns de constructivă. E adevărat că ideea de continuitate nu se putea aplica Într-o lume a clivajului ideologic Întreținut de puterea comunistă, și de aici starea de anxietate privind rapiditatea cu care se putea trece la reformă. Toată lumea dorea reformă, era la modă, nedorind să vadă și costurile ei. Mi se pare un caz particular În care
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
este susținută de tipologii tematice, culturale și ideologice diferite, specifice. Condițiile socioistorice, șansele de promovare, condițiile concrete, empirice de existență, modul În care se obținea consacrarea, gestionarea prestigiului simbolic și siguranța zilei de mâine demonstrează, după mine, că există un clivaj marcant Între generația ’60 și ’70, tot așa cum există - poate și mai acut - Între ’70 și ’80. Placa turnantă a acestei dinamici o reprezintă, În opinia mea, generația ’70, diferența fiind punctată și de prestanța politică și socială de după revoluție
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și dezvoltării partidelor în regiunea central și est-europeană. Ele conduc la imposibilitatea analizării dezvoltărilor pe aceleași dimensiuni cu partidele vestice. În acest sens, pot fi identificate trei particularități structurale și instituționale: formarea pe baze/fundamente specifice care nu coincide cu clivajele clasice, dezvoltarea în medii politice instabile (valabil pentru primele alegeri), sarcina dificilă de loializare a elitelor politice și aceea de a stabiliza un electorat volatil și deschis. În primul rând, partidele postcomuniste nu au fost formate pe baza structurii clasice
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
dezvoltarea în medii politice instabile (valabil pentru primele alegeri), sarcina dificilă de loializare a elitelor politice și aceea de a stabiliza un electorat volatil și deschis. În primul rând, partidele postcomuniste nu au fost formate pe baza structurii clasice a clivajelor identificată de Lipset și Rokkan (1967). Explicația este una relativ simplă: regimurile comuniste au eliminat diferențele majore de tip social-teritoriale prin intermediul ideologiei egalitariste promovate (van Biezen 2003, 35-36). Etnicitatea, limba, religia sau localizarea urbană nu creau diferențe între cetățeni. Referitor
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
tip social-teritoriale prin intermediul ideologiei egalitariste promovate (van Biezen 2003, 35-36). Etnicitatea, limba, religia sau localizarea urbană nu creau diferențe între cetățeni. Referitor la proprietate, doar statul beneficia de acest drept, eliminând posibile disparități între proprietari și muncitori. Drept urmare, liniile de clivaj existente în Europa de Vest nu au correspondent în spațiul postcomunist.9 În acest context, partidele nu au apelat la reprezentarea identităților colective care ar deriva din separarea societală, ci au fost create pe baza atitudinilor față de aspectele instituționale ale schimbării regimului
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
existat numeroase studii ce au identificat axe economice, a valorilor morale sau etice, naționalism-cosmopolitanism, clerical-anti-clerical etc. Aproape fiecare dintre trăsăturile unei familii de partide poate fi formulată în termenii unui continuum. Indiferent de dimensiunile competiționale, absența parțială sau totală a clivajelor în țările postcomuniste a permis modificarea pozițiilor partidelor politice de-a lungul timpului. Nu numai că stânga și dreapta nu au același înțeles în Europa de Est ca în Vest, ci există o raportare relativă. Astfel, un partid nu este de centru
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
partidocrația Dinamica partidelor a cunoscut în modernitatea occidentală contradicții, conflicte, scindări, reveniri și alianțe, exprimând anumite tendințe explicabile pe axa politico-ideologică dreapta-stânga (Bobbio, 1999). Pe fondul revoluțiilor burgheze și al celei industriale, în contexte naționale și internaționale, o serie de clivaje (biserică-stat, centru-periferie, rural-urban, capitaliști-muncitori) au contribuit la generarea, regularizarea și tipologizarea partidelor politice occidentale și a ideologiilor corespunzătoare: (Lipset și Rokkan 1967, 1-67; Rokkan 1970). În circumstanțele istorico-politice ale tranzițiilor post-totalitare, au fost identificate și alte clivaje importante pentru coagularea
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
o serie de clivaje (biserică-stat, centru-periferie, rural-urban, capitaliști-muncitori) au contribuit la generarea, regularizarea și tipologizarea partidelor politice occidentale și a ideologiilor corespunzătoare: (Lipset și Rokkan 1967, 1-67; Rokkan 1970). În circumstanțele istorico-politice ale tranzițiilor post-totalitare, au fost identificate și alte clivaje importante pentru coagularea unor partide și ideologii: minimaliști-maximaliști (Seiler 1999), autoritar-democratic, comuniști-anticomuniști (De Waele 2003). Recunoscând importanța acestora, voi identifica, la rându-mi, alte clivaje semnificative. Deocamdată, clivajul părți-întreg, altfel spus, separarea părților din întreg, desfacerea diferitelor parțialități sociale din
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
1967, 1-67; Rokkan 1970). În circumstanțele istorico-politice ale tranzițiilor post-totalitare, au fost identificate și alte clivaje importante pentru coagularea unor partide și ideologii: minimaliști-maximaliști (Seiler 1999), autoritar-democratic, comuniști-anticomuniști (De Waele 2003). Recunoscând importanța acestora, voi identifica, la rându-mi, alte clivaje semnificative. Deocamdată, clivajul părți-întreg, altfel spus, separarea părților din întreg, desfacerea diferitelor parțialități sociale din întregul societal (societatea globală). Un asemenea clivaj poate fi analizat dintr-o perspectivă ecosistemică (Carpinschi și Mărgărit 2011, 198-210). Termenul de "eco-sistem" este utilizat în
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
1970). În circumstanțele istorico-politice ale tranzițiilor post-totalitare, au fost identificate și alte clivaje importante pentru coagularea unor partide și ideologii: minimaliști-maximaliști (Seiler 1999), autoritar-democratic, comuniști-anticomuniști (De Waele 2003). Recunoscând importanța acestora, voi identifica, la rându-mi, alte clivaje semnificative. Deocamdată, clivajul părți-întreg, altfel spus, separarea părților din întreg, desfacerea diferitelor parțialități sociale din întregul societal (societatea globală). Un asemenea clivaj poate fi analizat dintr-o perspectivă ecosistemică (Carpinschi și Mărgărit 2011, 198-210). Termenul de "eco-sistem" este utilizat în sensul său originar
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
ideologii: minimaliști-maximaliști (Seiler 1999), autoritar-democratic, comuniști-anticomuniști (De Waele 2003). Recunoscând importanța acestora, voi identifica, la rându-mi, alte clivaje semnificative. Deocamdată, clivajul părți-întreg, altfel spus, separarea părților din întreg, desfacerea diferitelor parțialități sociale din întregul societal (societatea globală). Un asemenea clivaj poate fi analizat dintr-o perspectivă ecosistemică (Carpinschi și Mărgărit 2011, 198-210). Termenul de "eco-sistem" este utilizat în sensul său originar, etimologic: "eco", cu semnificațiile de "casă" (oikos), mediu înconjurător, ambianță, mediu ambiant, mediu întregitor, mediu integrator, întregul ce cuprinde
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
și întregul social, între ideologii și gândirea în întregul ei, precum și între partide și ideologii se produc, continuu, schimburi de idei și informații, valori, energii și alte resurse. Din cele spuse până acum reiese destul de clar, cred, potențialul paradigmatic al clivajului părților din întreg, faptul că acesta poate deveni un model explicativ-interpretativ referitor la noi, oamenii, percepuți ca întreg social și, concomitent, ca părți concurente pentru puterea politică (re)alocatoare de resurse. Totalitatea părților în unitatea lor autosuficientă alcătuiește întregul. În
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]