1,528 matches
-
de zăpadă cu ochi de măslină, Lângă geamul nostru, seară vrea să vină Se uită mirată mica mea Nepoată, Bucuria asta n-o uit nicodată! Mâna ei fragilă mă cuprinde iar, Soba-i plină ochi îmbrăcată-n jar, Dau în clocot toate supe și trăiri Ne rămân de veghe calde -amintiri. Citește mai mult (Poem dedicat Alexiei -Teodora)Iarna îmbrăcată în fulgi de zăpadăS-a pornit la drum oamenii s-o vadăClopote răsună liniștea se crapăA înghețat pământul într-un strop
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
Omul de zăpadă cu ochi de măslină,Lângă geamul nostru, seară vrea să vinăSe uită mirată mica mea Nepoată,Bucuria asta n-o uit nicodată!Mâna ei fragilă mă cuprinde iar,Soba-i plină ochi îmbrăcată-n jar,Dau în clocot toate supe și trăiriNe rămân de veghe calde -amintiri.... XVIII. FRAȚI ROMÂNI, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017. Frați români de aceeași Mamă Să nu luăm ce-i rău în seamă, Glia noastră strămoșească
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
voi spune că Ionel Dorin este romanticul, boemul care trece pe aleile poeziei cu inima deschisă, cu versul curat, nechinuit de false artificii, încearcă să se regăsească și reușește, fără îndoială, prin poezia de dragoste, în care sentimentele dau în clocot. Prof. Petruța Chiriac a pătruns, cu multă sensibilitate, tainele ilustrației grafice a cărții. Picturile semnate de Viorica Ghenghea au ridicat mult ștacheta valorica și au transpus în metaforă declarațiile din versurile poetului. Prof. Gheorghe Clapa a străbătut potecile din poezia
“ARTĂ, TRADIŢIE, CULTURĂ” ÎNSEMNELE MUNICIPIULUI BÂRLAD, 2016 de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385025_a_386354]
-
și sunt spini ce rănesc Când vreau pân' la Tine s-ajung... Și trupul se frânge-n durere Și duhul aleargă spre cer Acolo la tronul de slavă Suspine și lacrime pier... Sunt ceasuri de rugă fierbinte Când inima-n clocot Îți cântă: "O, Tată coboară prin Duhul Și viața mi-o binecuvântă!" Aș vrea să am putere Doamne! Aș vrea să am putere Doamne Să plâng cu cei ce-n taină plâng... S-aduc prin vorbe alinare Acelor ce de
OMAGIU DIVIN 20 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385154_a_386483]
-
din suflet Și să ascund profund, amarul ce-l aveam. M-am cățărat pe frunzele-i golașe Și m-am prelins în sânu-i uscat și ruginiu, Dar m-au secat fiori de iad și gheață, Simțindu-i inima bătând în clocot viu. Copilă când eram, știam că toamna-i moartă Și o vedeam mereu cu sufletul uscat De vânturi seci ce-i pârjoleau prin doruri, Săpându-i prin dârele de lacrimi în obraz. Nesigură m-am ghemuit sub mantia-i de
ȘI TOAMNA ESTE VIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384398_a_385727]
-
Ce cauți,dorule nebun, numai prin crâng Când noaptea rece doarme neîntoarsă? De ce prin al ei toi mă alergi să plâng? De ce-mi faci viața atât de furtunoasă? De ce-n pustiu mă umbli, să n-am stare? De ce în clocote mă cazi și mă suspini? De ce am bătucit cutreierând a ta carare? De ce azi sub desculți am numai spini? De ce m-ai blestemat să-mi caut fericirea Peste cărări pustii de timpuri colindate? De ce-n pădure fără pas mi-ai
DORUL MEU NU ARE MILĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382498_a_383827]
-
pe câmp. Vin vlăstarele să plângă Pe copacul doborât, Moartea-ntârzie s-ajungă, Cu alai posomorât. Ruga lor atinsă cerul, Ce cutremur s-a făcut! Și s-a adunat tot sfatul, Pentru omul cel căzut. Ce mai zbucium, ce mai clocot Se aude din văzduh Împresoară într-un tropot, Și coboar-apoi în duh! Și-ntr-un strop nemărginit Ce scoboară-n fulgerare O lumină-n infinit Îl ridică din strânsoare! Vin copiii toți în fugă Și ajung dintr-o suflare, Plânsul
RUGĂCIUNEA UNUI COPIL de DANIEL DAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382488_a_383817]
-
MEU SUFLET, INIMA TA, PĂMÂNT Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Ascult cu al meu suflet inima ta, pământ Și simt așa, un vuiet de vijelii, trecând O fierbere cumplită, un clocot, un tumult, O veste de războaie cum n-au mai fost demult. Sub talpă mea vibrează torid, al tau nucleu În trup îți simt prezenta, îl simt pe Dumnezeu Zvâcnind în tot ce este, ce-a fost și va mai
ASCULT CU AL MEU SUFLET, INIMA TA, PĂMÂNT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382541_a_383870]
-
lor perete. Au uitat să-și cântărească, Viața pe cântarul sacru, Al Cuvântului cel veșnic. Văd bârna, dar doar la altul. Bieții iubitori de sine! Prin minciună și dezmăț, Sunt ceasornicari ce-mbină, Ura cu a lor dispreț. Stând în clocotul mândriei, Din cazanul care fierbe, Lumea cu a ei trufie, Își dau viața ca simbrie. Însă când va suna ceasul, De plecare-n veșnicie, Va fi prea târziu regretul... C-au uitat de ale lor zile. Cluj Napoca, 11 iulie 2016
ECOURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383912_a_385241]
-
Publicat în: Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Suflul zăpezii aburește! Primăvara iar tresare... Cum soarele ciugulește Spuma iernii-n minutare! Vine-o dulce sărbătoare Schimbă și leagă cu fire Frageda, firii, suflare Ce... aduce nemurire. Clocotul sângelui e foc, Albul este puritate, Împletite-aduc noroc Cu simboluri fermecate. Podoaba-i anunț lucitor: Nou anotimp strălucește, Și,..vrăjitor?..e-un mărțișor- Firul vieții-l îndulcește. Referință Bibliografică: VRĂJITORUL-MĂRȚIȘOR / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1886, Anul
VRĂJITORUL-MĂRŢIŞOR de LIA RUSE în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383357_a_384686]
-
sine, prin răbufniri și, aproape mereu de final, însă niciodată deplin înfăptuite, "implozii" ale sufletului, aflate într-o continuă stare latentă, în curs de așteptare pentru a ieși la suprafață, asemeni lavei unui vulcan, când devine preaplină de propriile-i clocote ce o revarsă pe neprevăzute, însă totuși atât de conștientizată fiind mereu, printre sfârșituri și noi începuturi ce conduc ființa însăși prin labirintul interminabil existențial, se risipesc trăiri și clipe, tăceri, dureri și fericiri ce împart în culori și sensuri
GÂNDURI DESPRINSE DIN LUMI UITATE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383412_a_384741]
-
atâta timp ! Nici nu mai știu dacă mai suflu, o fac totuși , văd aburii cum ies din piept , mi-am desfăcut fularul și haina , înaintarea anevoioasă mă încinsese, efortul m-a înfierbântat până-ntr-atât încât am în mine un clocot , nestăpânit și mistuitor, cu toate că sprâncenele - mi erau de zăpadă, iar prin genele îngreunate de gheață abia mai zăream... Porțiuni imposibil de trecut , pe un carosabil ce nu se mai știe de-i carosabil , câmp sau cer, alunec pe un polei
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
negru ne e jocul, ca o simfonie-n culpă Ultimul acord, te stingi sub capac cu-nfiorare... Te ascult înmărmurită, cum vibrezi în bronz de clopot Mîinile împreunate mă ridică înspre-Acel Ce ne-a alungat din moarte, către viața dând în clocot Pe sub ploile de stele, faci prin lacrimi un tunel... Mă avânt cu tine-n noaptea care nu mai e-o eroare Un contract cu veșnicia ne așteaptă să-l semnăm Pe iubire și pe vise, pe zenituri și pe soare
EU NU VREAU SĂ MĂ-NȚELEGI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382818_a_384147]
-
cu moderație, decenți. Nu se aude o înjurătură, nici un cuvânt urât, nimeni nu scuipă pe jos, nici hârtii ori chiștoace aproape că nu se văd aruncate. Nici un bețiv pe străzi; niciunul. Ascult zgomotul lumii, zumzetul acela înfundat conținând în surdină clocotul unei lumi străvechi. Miros de pește proaspăt. O tejghea aranjată cu simț estetic, un soi de artă. Alături câțiva rechini imenși încremenit între tune, nesihat hanilus, calamari, creveți, crabi. Toată lumea ascunsă, a mării îmbie. Pești mari, pești mici, pradă și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
dominat de clădirea Consiliului Județean, ce găzduiește și Prefectura (!?!), Hotelul și Casa de Cultură ce poartă numele acidul național Constantin Tănase, căruia îi este închinat festivalul de satiră și umor, ce se ține la vremea mustului. Când orașul dă în clocot, hotelul fiind plin de invitați. Nu uit nici dorobanții, nemuritorii curcani, cu isprăvi de răsunet la Grivița, Rahova, Smârdan sau Plevna, care i-au salvat pe rușii imperiali de la o mare rușine.Generalul Cerchez, cel căruia i s-a predat
și cu SERGENTUL, ZECE !…(file de jurnal paranormal) [Corola-blog/BlogPost/93402_a_94694]
-
în turc cu îndârjire, cu...dârzenie, adică așa...să scrâșniți din dinți! Nici nu se putea o fericire mai mare pentru vajnicii “flăcăi”. Acum, când “domnul” Dode ne turnase în căpușoare lichidul fierbinte al patriotismului, sufletele noastre au dat în clocot, gata-gata să opărească orice liftă păgână aflată-n preajmă. Speriate, fetițele, nimerite și ele în cazanul patriotic al “domnului” Dode, l-au întrebat sfioase: - Noi ce facem, domnu’ Dode? - Cum ce faceți? Le-a întrebat contrariat. Luptați și voi! Când
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
fiu supus. Tăria mea a fost mereu credința că sunt și apărat și ocrotit de Dumnezeu, ce-mi bântuie ființa de când sufletul meu L-a regăsit. Iubirea noastră-i fără de măsură, ea luminează blândul meu apus și îmi transformă-n clocot neputința. De-aceea azi nu-mi pasă de sfârșit, căci nu o să mă mustre conștiința când știu c-am fost iubit și am iubit. Anatol Covali Referință Bibliografică: Un ultim zbor Am biruit / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
UN ULTIM ZBOR AM BIRUIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383214_a_384543]
-
adîncimea infinitului. “Sînt omul cel mai bogat al lumii și stăpînul vostru, le-am spus sălbăticiunilor apropiindu-mă de ele, dar voi nu mă cunoașteți. Chiar acolo, între coarnele voastre, unde stelele își dau mercurul sunător a oală veche în clocot, mama mi-a proptit leagănul, și-n alergarea voastră însetată de apă, însetată de iarbă ori de sînge, voi m-ați legănat ca niște moașe și ca niște ursitoare, ... Citește mai mult Pe frunțile a nouăzecișicinci de bouri întunecațizăngăneau stelele
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
ascuțite pînă-n adîncimea infinitului.“ Sînt omul cel mai bogat al lumii și stăpînul vostru,le-am spus sălbăticiunilor apropiindu-mă de ele,dar voi nu mă cunoașteți. Chiar acolo, între coarnelevoastre, unde stelele își dau mercurul sunător a oalăveche în clocot, mama mi-a proptit leagănul,și-n alergarea voastră însetată de apă, însetată de iarbăori de sînge, voi m-ați legănat ca niște moașeși ca niște ursitoare, ... XV. PRĂBUȘIREA ÎN VIS, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2304 din
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
pereche de ochi, cum sunt în stare să se omoare în duel pentru două gropi în obraz, iar alții cum bolesc după rotunjimi zărite o clipă, printr-un capriciu al rochiei. Era burlac nu prin forța împrejurărilor, ci prin structură. Clocotul ce-l simțea câteodată răscolindu-i sângele, îl domolea în luptă, și pe bună dreptate: care femeie, cinstit vorbind, merita descărcarea pe care o simțea căpitanul tăind doi turci dintr-o dată, spre binele nu al unei mironosițe oarecare, ci al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fac politichie până și în somn nu va putea fi îngenuncheată ușor. Episodul 180 SE PUN LA CALE LUCRURI MARI Cu excepția lui Broanteș, ale cărui cuget și simțiri se îndreptau adesea spre țigăncușă, nimeni nu băga de seamă tulburarea și clocotul ce stăpâneau carnea Cosettei. Boierii, în așteptarea mesei, după ce se cunoscuseră și-și spuseseră fiecare păsul, o trecură iar pe politichie, vorbind, cum se și cuvine în asemenea împrejurări, cu glas mai scăzut: — Dacă eu scot atâtea barabule câte-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încuietoarea capacului. Totul părea a fi în ordine, nimic nu se schimbase. Urcase pe platforma remorcii și își plimbase mâinile pe suprafața metalică, rece și dură. Vâlva era înăuntru, peretele vibra ușor, ca și cum, dincolo de suprafața dură, un lichid dădea în clocot. Un fior rece îl cuprinse când simți iarăși valul de ură profundă pe care îl cunoștea atât de bine. Acolo, lângă che pengul de la intrare, stătuse el înainte de a-și pierde cunoștința. Numai că era pe partea cealaltă. Bestia scâncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o ciudățenie a caracterului - ce se manifesta puternic încă de pe atunci - mă făcea să simt ceva în neregulă într-o asemenea existență împărtășită de marea majoritate a oamenilor. Îi recunoșteam valoarea socială, îi vedeam fericirea ordonată, dar un fel de clocot al sângelui meu cerea un drum plin de peripeții. Mi se părea că există ceva alarmant în delicii atât de ușor de obținut. În adâncul inimii mele se afla dorința de a duce o viață mai plină de primejdii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fusese frontul în timpul războiului. Ceea ce voia Alfred Vignot - căci așa îl chema - era să dea de urma unui tânăr de care nu mai știa nimic din 1916. Primăriile, familiile și jandarmeria primeau adesea cereri similare. Războiul fusese o oală în clocot care amestecase sute de mii de oameni. Unii erau morți, alții supraviețuiseră. Unii se întorseseră acasă, alții vruseseră să-și refacă viața, fără să mai știe nimic despre ceea ce fusese înainte. Marele măcel nu numai că ciopârțise trupuri și suflete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pune niște apă, mai avem doi la masă. Episodul 9 Poftă bună! După ce sfârși de supravegheat personal câteva mici operații de dregere și conturare pe deplin a gustului ciorbei, aruncând cu mâna lui câțiva pumni de pătrunjel proaspăt în domolul clocot final, responsabilul le făcu semn celor doi pământeni să-l urmeze, îndreptându-se spre uriașul hangar unde așteptau, frumos așezate la mese și jucându-se nerăbdător cu lingurile de aluminiu, ființe mediocre. La apariția lui, clinchetul vesel încetă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]