1,113 matches
-
Eu fusesem repartizat cu un tovarăș, Serghei Ivanovici, care venea din partea cooperației meșteșugărești, un tip cult și instruit. Și se duce Serghei ăsta în baie pentru o nevoie, dar se întoarce mai repede decât aș fi zis și-mi spune: Closetul nostru e sigilat, nu știu de ce. Mă reped și eu și, ce credeți, chiar așa era, ba mai mult, și chiuveta era barată de o fundă pe care scria ceva în câteva limbi. Hai să mergem la vecini, îi spun
SCHIŢE UMORISTICE (43) – DISCIPLINA LIBER CONSIMŢITĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384509_a_385838]
-
gândeam că e un sabotaj la mijloc, cehii ăștia au fost elemente nedisciplinate întotdeauna. Așa că ne-am dus la șeful delegației. Șeful a constatat că nu numai la noi, dar și la el...Și la ceilalți... Pe scurt, era sigilat closetul la toți... - Și ce ați făcut? - În primul rând s-au împărțit sarcinile. Unul s-a dus să caute un closet liber pe etaj, în afara camerelor. Altul a luat legătura cu direcția, iar șeful a telefonat la consulat să ceară
SCHIŢE UMORISTICE (43) – DISCIPLINA LIBER CONSIMŢITĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384509_a_385838]
-
Șeful a constatat că nu numai la noi, dar și la el...Și la ceilalți... Pe scurt, era sigilat closetul la toți... - Și ce ați făcut? - În primul rând s-au împărțit sarcinile. Unul s-a dus să caute un closet liber pe etaj, în afara camerelor. Altul a luat legătura cu direcția, iar șeful a telefonat la consulat să ceară instrucțiuni... Până una alta, s-a votat să coborâm doi câte doi la restaurant, la grupul sanitar de acolo și să
SCHIŢE UMORISTICE (43) – DISCIPLINA LIBER CONSIMŢITĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384509_a_385838]
-
renunță de bună voie? Dar, în sfârșit, nu-i treaba mea... Vorba aia, țara arde și baba mănâncă alune din servicii speciale. Bani aruncați... Păcat. Cu fondurile astea se putea construi un loc de joacă pentru copii, un trotoar, un closet public... Nu? Câte nu se pot face? La slujbă, exceptând niște afișe mici lipite pe coridor și o lozincă „De marți până luni, numai servalun", am fost lăsat în pace. Nimeni nu mi-a vorbit despre subiectul respectiv, eram să
SCHIŢE UMORISTICE (51) – SERVICIUL DE ALUNE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384686_a_386015]
-
Partizanul sârb a fost omorât de nemți și abandonat la o răscruce de drumuri ca pildă pentru alți răzvrătiți. Pentru curajul ei de a păstra credința strămoșească Anastasia a plătit cu viața, pentru că nemții au omorât-o înecând-o în closetele ocupanților. Criticul Vladimir Streinu afirmă că „tiranul visează să interzică [...] străvechile rânduieli ale sufletului românesc.“ Prin dramaticul final al Anastasiei nemții nu au reușit să interzică credințele românești, mai mult decât atât i-a încurajat pe români să nu-și
DUNĂREA, O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382599_a_383928]
-
cei rămași la tejghele aveau domiciliu stabil aici, în oraș. Când dau să ies din piața asta liniștită, acoperită, luminoasă, cu program strict de funcționare, cu îngrijită „toaletă” sau, hai să-i zicem „w.c. public” ori „latrină publică” sau „water closet” , că, vorba aceea, suntem cunoscători de multe limbi și ... să revenim la subiect, că nu avem nevoie să sărim gardul, când să ies din piață, aud dinspre cealaltă intrare puțină larmă, ce mi s-a părut că ar crește în
ALTE ŞTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384037_a_385366]
-
prima berărie ce li se ivise în drum, se afla acolo o grădină de vară într-o margine de parc, numită, nimeni nu știa de ce, La Acapulco. Refuzase să intre, pentru că vântul îi adusese în nări miros de urină dinspre closetul public, numai ideea de a se așeza să bea bere împresurat de duhoarea aceea îi întorcea stomacul pe dos. Le promisese băieților să-i aștepte în fața unei librării, contemplând cele expuse în vitrina acesteia, trebuiau să meargă in corpore să
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
să-ți tot dicteze cuvinte potrivite și să te tot avertizeze. Întrebat despre Magistrat și despre Caravella, îți vei declina orice amestec, îți vei urî cărțile, bombănind că au fost piaza ta rea. Secătuit, te vei târî între pat și closet, bucurându-te că ai ajuns la timp. Într-o noapte, vei pieri la jumătatea drumului, cu ochii țintă spre raftul cu tomurile tale, și nu vei distinge nimic. Plin de rahat, într-o baltă de pișat. A doua zi, vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
care-a început toată povestea asta. - îl sfătui Yves Clos. Niciodată nu se știe ce se poate întâmpla. — Marc Milosevic? întrebă aproape în glumă celălalt. Nu-ți face probleme în privința lui. Am dat dispoziții să fie supravegheat până și la closet, cu toate că n-am de gând să permit să i se taie mâna unuia pe care se presupune că am obligația să-l protejez. — Dar ai obligația să-i protejezi și pe cei care sunt amenințați cu moartea. — În privința asta ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
i-a crescut copilul și i-a umplut casa cu de toate și i-a spălat și chiloții și nu i-a cerut socoteală pă unde umblă, că a și avortat În fața lui că el i-a vărsat ligheanul la closet, a fost bun, acu de... — Te rog nu Începe iar cu... Nu știu zău ce plăcere ai dumneata să vorbești despre lucrurile cele mai intime și mai jenante și cum faci de le afli pe toate? — C-o fi greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să vezi ce ușor Îi cumperi Spre soare zburăm, spre soaaaree... A cîntat pentru dumneavoastră Doina Badea. În continuare muzică populară. — Închide dracului hardughia aia. — ... gata, am ajuns. Stai cuminte. Așa, așează-te În genunchi. Proptește-ți bărbia de colacul closetului. Bagă-ți degetele pe gît. Borăște odată c-așa-i lumea trecătoare unu naște ș-altu moare lumee, soro lumeee — ... Asta nu-i nouă e opt, să-ți spui eu aia cu supa — Las-o baltă, Sandule, că s-a răsuflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ține cont de nimic, acolo În colț ținta promisă un jgheab alb ciobit murdar Înconjurat de picioare, de papornițe, de ochi și urechi amestecate de-a valma ca Într-o cameră de gazare și deasupra tronînd impasibilă profesoara citind pe closet poeme de Ungaretti; zile zgîlțîiate de un cutremur continuu deșertîndu-și vlaga În canale de scurgere puțind pestilențial ca urmele de sînge rămase pe buza asfaltului și salvările marilor uzine, mașini albe cu perdeluțe și girofaruri albastre păstrate În garaje pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acum zbor spre Moartea Mea sau Înțelegerea Finală. Acorduri minore, prelungi, tonuri stelare calde și plăcute, armonii galactice nesfârșite îmi mângâie spiritul suferind. Unisonul ritmic a sute de darbouka mă poartă spre o lumină orbitoare. Așa cum bănuiam, este becul de la closetul lui Zappa. Pe Allah, ce mi se întâmplă? Trebuie să-mi revin. Și o și fac, pentru că cineva mă strânge foarte puternic de mână. Bogdan. Este transfigurat. Privește prin mine, departe de mine și, poate dacă n-aș ști că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să mi-o acord, să scap de demența unei existențe pe care n-am reușit s-o înțeleg, a unui univers pe care singurul fel în care am izbutit să-l demitizez a fost să mi-l închipui mergând la closet... dar nu, ajunge, ajunge odată, mai bine aș termina cât mai repede cu durerea infinită pe care mi-o pricinuie mintea aceasta deșartă și gândurile ei... Geniu pustiu, mai presus decât zeii, mi-am închipuit cândva c-aș fi... ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
haiducul 3, Răscoala țărănească 4; liturghii, spectacole de circ, defilarea organizației șoimilor, serbări școlare, expoziții de desen (unde o acuarelă a tatei primise o mențiune din partea juriului). Aici este consemnată și ziua În care și-a aprins prima țigară, În closetul școlii, Îndemnat de un anume, Ivan Gherasimov, fiul unui emigrant rus, care, o săptămînă mai tîrziu, Îl va conduce Într-o celebră cafenea belgrădeană de pe vremea aceea, unde cînta o orchestră de țigani, iar conții și ofițerii ruși le Îndesau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Întors mai devreme, nemulțumit de climă, nemulțumit de serviciile pensiunii, nemulțumit de programul de la televizor, nemulțumit din cauza puhoiului de lume, din cauza mării poluate, a meduzelor, a speculei și În general a „jafului“. Despre mare, În afară că era murdară („un closet turistic comun“) și că erau meduze („le atrage Împuțiciunea omului ca pe păduchi“) n-a spus nimic, nici o vorbă. A dat numai din mînă a lehamite. Acum știu ce Însemna: Îndelungatul vis despre Adriatica, acea nălucă Îndepărtată, era cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Împlinea răzbunarea poporului, ca și rafala din curtea Învecinată ce răsunase ca un sfredel În liniștea deplină care se lăsase după trecerea tancurilor sovietice, de asemenea pata de sînge de pe zid, pe care tata o va zări prin gemulețul de la closet, și cadavrul nenorocitului de Herman, În poziție embrionară, toate vor fi consemnate În Cartea morților, cu un comentariu al observatorului din umbră. Istoria este pentru Cartea morților suma tuturor destinelor umane, totalitatea Întîmplărilor efemere. De aceea se Înregistrează orice activitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
evidenția această conexiune, Barceló se Îmbrăca În mod invariabil asemenea unui dandy din veacul al XIX-lea, etalînd fular, pantofi de lac alb și un monoclu fără dioptrii pe care, potrivit gurilor rele, nu și-l scotea nici În intimitatea closetului. În realitate, Înrudirea cea mai semnificativă pentru averea sa era aceea cu propriul genitor, un industriaș ce se Îmbogățise prin mijloace mai mult sau mai puțin tulburi la sfîrșitul secolului al XIX-lea. După cîte mi-a explicat tata, Gustavo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
înghesuite, identice una cu alta. Case închiriate pentru o nimica toată, sau pentru un preț mare - liniștea, supunerea, pacea socială - unor muncitori care nu speraseră la atât, și cărora li se părea caraghios ca acum să se ușureze într-un closet și nu într-o gaură neagră făcută în mijlocul unei scânduri de brad. Vechile ferme, puținele care mai există, s-au comasat una într-alta, strânse bine în jurul bisericii, ca dintr-un reflex, îmbrățișându-și vechile ziduri și ferestre joase, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
culoarea lămâii, un mobilier sobru, de bun gust și foarte cald. În plus, atmosfera era extraordinară. Stilul maestrului era de a-i lăsa pe studenți să descopere singuri, prin exercițiu, ceea ce era de demonstrat, astfel încât se repeta până și în closet. Grupuri mai mari sau mai mici puteau fi văzute peste tot, zilnic aveau loc mici examene la care asista toată lumea pentru a vedea ce au înțeles din ceea ce li se trasase ca temă, își dădeau toți cu părerea, era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
practică. În fundal, Anna pândește ce‑a mai rămas din sandviș. Ți‑am adus și ție unul, îi oferă Sophie. Cu pește și ceapă, așa cum îți place. Grozav! După ce și‑a înfulecat jumătatea de sandviș, Anna se duce direct la closet și‑și bagă un deget pe gât. Dă tot afară, doar că în ordine inversă, hering marinat și ceapă. Anna privește cu interes voma și trage apa. Are impresia că e toată făcută numai din mizerie, nici nu‑i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și al unei lame de ras, ca să scape de o pieliță care se spune că ar fi crescut acolo jos. Însă nu are cunoștințe de anatomie, așa că se taie din greșeală la perineu și sângerează foarte tare. Imediat ce Anna părăsește closetul urât mirositor al școlii și iese din nou la aer, bineînțeles că Sophie e prima care alunecă albă ca neaua pe lângă ea și o acoperă apoi cu totul. Sophie - avalanșa. Vii după‑amiază pe la mine? O.K. Anna pompează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ajuns mai departe de Zwettl, în Waldviertel. Precizare pe care Rainer n‑o face. Anna își amintește că odată, în copilărie, i‑a dăruit lui tati de ziua lui un buchet de lăcrămioare pe care acesta l‑a aruncat în closet. Cum de se gândește acum la asta? Trebuie să vezi cu ochii tăi, ce‑i drept, dar anarhismul e suficient când se petrece pentru tine însuți. Abia acest lucru te eliberează. Nu trebuie să‑ți dorești să obții ceva prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Stifter continua să țină discursuri despre roșeața oamenilor tineri care capătă această culoare în obraji atunci când sunt priviți pe neașteptate - îi place tare mult noțiunea asta de rușine, uite‑l cum salivează, bătrânul pederast - Anna se îndreaptă foarte liniștită spre closet și spre Gerhard, care pândește roșu la față. Vino, vino, vino la mine, Anni, nu mai rezist, buf, era să cadă‑n WC, imbecilul, fiindcă nu și‑a fixat cum trebuie curul alb și rotofei, n‑are experiență, se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai pune în gură, și dacă totuși o înghite, își bagă apoi imediat degetul pe gât și dă afară, cu un jet puternic, supa care nu i‑a făcut nici un rău. Resturile amărâte de mâncare dispar de îndată în vasul closetului, la fel ca vata pătată de sânge care amintește, la rândul ei, de un proces fiziologic nu tocmai plăcut. Să dispară cât mai repede, astfel e ca și cum nici n‑ar fi fost și se iartă. Rainer mai exersează de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]