9,031 matches
-
aruncat peste bord tot ce mă-ngreuna, funia ce mă spânzura, ca să revin cu viteză uluitoare în vuiet eteric de spin. IX Pentru a mă regăsi, am căzut din boltă în boltă. Am rătăcit din miez în miez și din coajă în coajă, cu genunchii la gură, chircit, rostogolit de roată, întins de arc, eliberat în idee, zvârlit ca o piatră, am fost câine, la stele, ce latră. Te-am îmbrățișat pe tine femeie, am murit și-am înviat în grote
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
bord tot ce mă-ngreuna, funia ce mă spânzura, ca să revin cu viteză uluitoare în vuiet eteric de spin. IX Pentru a mă regăsi, am căzut din boltă în boltă. Am rătăcit din miez în miez și din coajă în coajă, cu genunchii la gură, chircit, rostogolit de roată, întins de arc, eliberat în idee, zvârlit ca o piatră, am fost câine, la stele, ce latră. Te-am îmbrățișat pe tine femeie, am murit și-am înviat în grote de iască
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
s-au bătut cu pumnii în piept, în aceste zile, că sunt mândri că sunt români datorită victoriei Simonei Halep. Mai precis, Dan Cruceru a făcut referire la cei care cu alte ocazii înjură România, fug din țară și scuipă coji de semințe pe jos fără să le pese de nimic. Iată ce a scris soțul Cristinei Pocora pe blogul personal: "Înaintea finalei Simonei Halep, dar și imediat după, România s-a umplut ochi de patrioți. Dintr-o dată, toată lumea și-a
Soțul Cristinei Pocora: "Te rog mă iartă că te-njur!” by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/24608_a_25933]
-
dea o șpagă la un doctor bun ca să-i scoată ologi peste noapte, ca nu cumva să-i ia cineva cu arcanul la oaste, în cazul în care, Doamne ferește!, România aceasta ar intra în război! Până atunci, acești patriotarzi scuipau coji de semințe pe jos, își aruncau peste tot gunoaiele rămase de la grătare, se uitau în curtea vecinului și-i făceau reclamații pentru că el, pur și simplu, "poate", sau căutau în fiecare moment al vieții lor să facă și ei "o
Soțul Cristinei Pocora: "Te rog mă iartă că te-njur!” by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/24608_a_25933]
-
erotizant”, „maestru al versificației” etc. trebuie revizuit. Există un strat de profunzime în poezia sa, alimentat din solitudine, din horror vacui, dintr-o ultragiată conștiință a incomunicabilității, în raport cu care jocul, erosul, subtilitățile prozodice și licențele galante sunt doar măști. Sau „coji de banană”, prin care poetul încearcă să-l facă pe lector să alunece în arcanele universului său spiritual, spărgând bariera alienării pe care însuși textul o instituie. În această perspectivă, Emil Brumaru stă mai aproape, într-o tipologie a poeziei
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
creează, automat, clientelism și corupție în administrație, favorizâd cu fervoare doar incompetență, lenea și conformismul. Absolut toate legile de funcționare a justiției și a ministerului de interne au caracter represiv, punitiv și incriminator. Ele protejează, declarativ, drepturile "poporului", insă dincolo de coaja subțire a principiilor dai imediat de interesul personal sau de grup. Multă lume s-a arătat indignata de acțiunile de tip Sabin Gherman sau partidul moldovenilor al primarului ieșean, Simirad. Însă mai nimeni nu a vrut să vadă, dincolo de stângăciile
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18177_a_19502]
-
Vasilescu Alegerea unui pepene roșu bun reprezintă o adevărată provocare, mai ales atunci când cumpărătorul nu dorește să îi facă "dop". Obiectiv.info prezintă mai multe indicii ce trebuie avute în vedere atunci când alegeți un pepene roșu: Sunetul - Bateți ușor în coaja pepenelui și ascultați sunetul pe care îl scoate. Pepenele nu trebuie să sune a gol. Sunetul unui pepene perfect copt ar trebui să fie plin, iar atingerea ar trebui să creeze o senzație de elasticitate, ca și cum degetele sunt "respinse" de
Cum alegi un pepene perfect copt fără să îi faci "dop" by Andrei Daniel Vasilescu () [Corola-journal/Journalistic/21557_a_22882]
-
pepenelui și ascultați sunetul pe care îl scoate. Pepenele nu trebuie să sune a gol. Sunetul unui pepene perfect copt ar trebui să fie plin, iar atingerea ar trebui să creeze o senzație de elasticitate, ca și cum degetele sunt "respinse" de coajă. Codița - Un pepene cules de multe zile are codița uscată. Alegeți pepenii care au coada încă verde, pentru a avea siguranța că nu este „trecut”. Punctul galben - La capătul opus codiței ar trebui să existe un punct/o pată galbenă
Cum alegi un pepene perfect copt fără să îi faci "dop" by Andrei Daniel Vasilescu () [Corola-journal/Journalistic/21557_a_22882]
-
nu este „trecut”. Punctul galben - La capătul opus codiței ar trebui să existe un punct/o pată galbenă sau maronie. Dacă ea este albă sau nu există, înseamnă că fructul a fost cules prea devreme și nu este suficient copt. Coaja - Un pepene suficient copt nu ar trebui să aibă coaja moale sau zone moi pe suprafața lui. Acesta este un indiciu că fructul este prea copt. Forma - Alegeți pepenii care au o formă simetrică, ovală sau rotundă. Evitați-i pe
Cum alegi un pepene perfect copt fără să îi faci "dop" by Andrei Daniel Vasilescu () [Corola-journal/Journalistic/21557_a_22882]
-
trebui să existe un punct/o pată galbenă sau maronie. Dacă ea este albă sau nu există, înseamnă că fructul a fost cules prea devreme și nu este suficient copt. Coaja - Un pepene suficient copt nu ar trebui să aibă coaja moale sau zone moi pe suprafața lui. Acesta este un indiciu că fructul este prea copt. Forma - Alegeți pepenii care au o formă simetrică, ovală sau rotundă. Evitați-i pe cei deformați, turtiți la un capăt sau cu proeminențe. Toate
Cum alegi un pepene perfect copt fără să îi faci "dop" by Andrei Daniel Vasilescu () [Corola-journal/Journalistic/21557_a_22882]
-
neapărat și autorul. În românul „Sylvie”, spre exemplu, sunt prezente trei entități: personajul principal, domnul care poartă numele controversate, a doua entitate este cea care spune „eu” în povestire: este cel care reflectează că „iluziile cad una după alta precum cojile unui fruct iar fructul e experiență”. Acest al doilea personaj este naratorul povestirii dar care e diferit de autorul povestirii, Gerard Neval. Cea de a treia entitate, de cele mai multe ori este greu de indentificat, vocea autorului însuși. Putem avea în
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
spre București. Pe peronul pustiu, sub tălpi, ceva elastic, așa, ca un preș de cauciuc, umflat... Pașii, răsunători în noapte, devin deodată înfundați, înăbușiți. Crede că are ceva în urechi și că nu aude bine. Se zgîndăre cu degetul. Erau cojile de semințe de pe jos... (șuvoiul se întrerupe).
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
și ale băieților negri din background. După ce toate sînt la locul lor, nea Gică se așează în capul mesei, uitînd să se încalțe, și, cu ochii pe ceas, așteaptă suprapunerea limbilor. Dinspre picioarele lui se ridică miros de portocale de la cojile întinse pe un ziar, la uscat. Ella Fitzgerald cîntă Howw happy I would be if you believed in me" (Revelionul. Din ciclul Anotimpurile). La un moment dat, nea Gică, e pus să scrie jurnal: Astă-seară am ieșit pe balcon. Eram
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
ce le transfigurează în feerie lirică: Ce vreți, asta e lumea/ Doi morți din partea tatălui/ Sanatoriul încurajat al uitărilor/ Copacii înfrînți sub ștreanguri/ a doua zi după război mai verzi/ Azi-ieri, ieri-mîine, subțiri trubaduri// Dacă mîncați portocale ce faceți cu cojile/ dacă dormiți ce faceți cu tibiile voastre imense/ dacă folosiți ochii: închis deschis/ dacă iubiți numai iubiți// Sînt sigur de allegro/ ca de gîndacul meu de Colorado/ Vine întotdeauna/ întîi rotunjirea, calmul divinizat al metroului/ apoi rotunjirea din ce în ce mai insinuantă/ Și
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
de a ciocni pahare de plastic și a proba capacitatea maximă a casetofoanelor. Parfumele de mai copleșite de fumul grătarelor, ciripelile - de văicăreli orientale și furnicile strivite de șezuturi masive: distracție populară de Armindeni care îmbogățește natura cu oase roase, coji de ouă vopsite, pungi, sticle și dejecții. Avînd experiența de neuitat a unor asemenea picnicuri prin păduricile murdare de lîngă București, Cronicarul n-a mai dat curs chemărilor - veniți privighetoarea cîntă și hai la groapa cu furnici - ci mizantropiei și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17116_a_18441]
-
alunecă în tenebre. Pe seama colectivității ce o populează asistăm la nesfârșitul cortegiu de umiliri devenit, cu trecerea timpului, mitologie a căderii în abjecție, abuz sistematic, dublat de efemer putrescent. Astfel percepută, așezarea denumită "Stațiunea" trădează o formă de gulaș, în coaja căruia colcăie ură și speranță, deducții și acrobații dubioase, agresiuni, nenorociri, ipocrizii, contraziceri. Deși modelată în circuit închis, Stațiunea permite reconstituirea la scară mai largă a campaniei pentru civism responsabil avută în vedere de prozator. Ecovoiu, deloc întâmplător, denunță fața
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
cu "cioburi de sticlă" și "resturi de iarbă de apă", imagine extraordinară ca putere de sugestie. Însă temele mari de meditație sunt camuflate în poemele Ioanei Diaconescu sub haina preocupării pentru lucruri, în materialitatea lor sau semnificația lor ascunsă sub coajă: "Pe masa mea,/ Un semn cât o mică rană,/ O tăietură cât unghia." Materia este prezentă ori la nivelul lucrurilor mărunte, ori e vorba de vârtejul amețitor al frunzelor: "Cenușa furtunoaselor// imperii de frunze!", al lavei: "Pieptul fierbinte al pământului
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
2000, 256 p. București, treisprezece ani mai tîrziu Cînd scriitorul ceh Jan Neruda ajunge, în 1870, în Principatele Române, Bucureștiul părea un oraș tînăr care "nu știe încă ce vrea, ar vrea ca totul să fie nou, scînteietor, mare, dar coaja aceea originală, formele vechi, nedezvoltate încă spre artă sau spre un specific al lor, nu pot fi încă astfel". Cele cîteva note despre București, ale cehului lasă impresia că acesta nu a fost tocmai încîntat de capitala română, în ciuda celor
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
hoțului care extrage portofele, dar nu mi se pare de disprețuit nici ideea de a vedea originea procesului metaforic în analogia dintre "forma pentru aluat" și portofel; cu atât mai mult cu cît acesta din urmă e denumit argotic și coajă (alte desemnări - mușamat, mort, pernă, tuflă etc. nu sînt de mare folos explicației). Ar fi interesant de verificat cît de cunoscute au fost cuvintele legate de brutărie și în ce măsură puteau ele să-și extindă uzul în mediul argotic. De la sensul
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
sale, Carrière nu transcrie finalurile moralizatoare, lăsându-ne să tragem singuri învățămintele (altminteri, cum bine spune un înțelept sufi, "ar fi ca și cum negustorul de fructe și-ar mânca marfa sub ochii tăi și nu ți-ar pune în palmă decât coaja"). Nu pot decât să-i îndemn pe toți cei care, la vremea potrivită, s-au bucurat de isprăvile lui Nastratin, Guha, de parabolele sufi, de învățăturile zen, de articolele "cu miez" din ziare, de povestioarele lui Martin Buber sau bancurile
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
Bonus. încă prizonieră la cei 4, speriată, Lelia ar fi dorit să se plimbe pe stradă cu Grobei, printre "vagabonzi, neamuri simple, servitoare sau cele care ar fi meritat să fie, textiliste, strungari, ucenici precoci, inși cu reală candoare sub coaja lor suspectă. Cineva care îți rade una peste buci și atît. Rămîi și tu și el cu atît. Foarte mult, nu, foarte chic pentru o damă sofisticată. Iar pentru un plebeu, cu labele lui groase de pinguin, ce satisfacție, ce
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
regăsirii unității și al salvării posibile. Dar Roxana Sorescu nu se îndreaptă numai spre clasici, cartea de față ne poartă și printre mecanismele unor cărți mai apropiate de noi: Noapte de sînziene, Lumea în două zile și chiar Orbitor sau Coaja lucrurilor de Adrian Oțoiu. Fără să propună sensuri definitive, deși cu o aplecare spre a descoperi simboluri și etimologii, poate hazardate, cartea de față este, în primul rînd, o lectură fără complexe. Roxana Sorescu - Lumea, repovestită, Ed. Eminescu, București, 2000
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
cu bocet, Când pun iertare gândului pe creștet. Ca să mă ierți, mă-ndemni, și iar îmi ceri S-adorm în lunca grijilor lumești Eu, bob rămas, ce n-a-ncolțit nici ieri Când așternut-ai brazde-mpărătești. Din foi de multicel își face coajă Mai multul unei nopți de primăvară. Tu o desfaci și-o primenești cu vrajă Și-n bob de vis așterni iubirea iară. DIN BUCĂȚI Din bucăți, sau pe de-a-ntregul, Lasă-ți umbra să-mi atingă Pasul greu, ăla beteagul
Poezii. In: Editura Destine Literare by Ana Iram () [Corola-journal/Journalistic/82_a_232]
-
rochii de bal" (Golit, p. 261). O poezie ce echivalează în întregime cu gestul smulgerii măștilor, traversată de crisparea neputinței și a eșecului, marcată parcă de limitele constrictive ale realității obiectuale, și care "se aude(ca) un sunet/ același/ prin coaja uscată a copacilor/ fără ecou/ și mintea e prinsă/ într-o pată." (Fără ecou, p. 31). Spațiul închis, fără respirație și fără perspectivă, desprins parcă din geometria lui Kandinsky - "Tristețea se solidifică în pahare de carton" (Carnavalul muștelor, p. 33
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
conturează cu claritate în poemele lui Bogdan Ghiu. Noaptea, labirintul, dimensiunea dionisiacă și visul, traiectoriile indicibile ale existenței apar în imagini de finețe, stilizate și pure până la esență, cu îndepărtate irizări stănesciene: "...dacă aș fi înconjurat/ (cum și sunt) de coaja groasă/ a unui ou, dacă aș fi îngropat, imobilizat,/ dacă nici cu gândul (ca acum) n-aș/ putea decât să pășesc, și n-aș respira (comunica/ e mult spus) decât printr-un soi de tunel extrem de îngust, cât deschiderea normală
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]