1,794 matches
-
adânc al ghiocurilor aruncate pe mal; orizont al spațiului ondulat; marea cu valuri luminate de lună; marea simbolul nemărginirii; Despre munte: măreția munților; umbra răcoroasă a munților; patria munților; ținuturile doinelor și legendelor; piscuri semețe; munte cu creștet de aramă; coama munților topită în aburi albaștri; păduri singuratice; munții cochetează cu veșnicia; munții fumegă. Despre mamă: mamă iubitoare; ființa cea mai dragă; chip duios; întrupare a duioșiei; cea mai gingașă ființă; prisos de bunătate; ochii ei sunt două lacrimi; zâmbetul ei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ținut necunoscut. Totul seamănă cu un imens templu. Era soarele amiezii. Mă aflam în mijlocul unor ținuturi păduroase nesfârșite ce se desfășurau în zarea înaltă împreună cu toate culmile unice în blânda lor arcuire, cu piscurile albe de calcar ce stau cu coamele lor în lumină și cu brâe de umbră pe la încheieturi. Aici, în vârful acestor munți care și-au dezbrăcat cămașa vegetației alpine, totul este ca întro lume de legende și de miresme tari. Nu mai știam încotro să privesc. Din
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lăsat în paragină. Părul lui grizonant și des crescuse mai lung decât cel al lui Einstein, într-un fel de chică bezmetică. Un pix înfipt între dinți, două pitite în spatele urechilor și mai multe încâlcite și înnodate și ițindu-se din coama lui rebelă îi făceau capul să semene cu un cactus dintr-aceia suspect de pufoși. Urme de pix albastru, negru, roșu și verde îi acopereau dosul palmelor, îi șerpuiau în jurul încheieturilor și antebrațelor, și urcau spre mânecile sumese, care nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de viață amintită. "Doamne, Dumnezeule, cît am mai dormit. Hai la Dorobanț. Foc, grătar, plajă". Înviase. El regiza, el făcea scenariul, el interpreta. Casa bunicilor mei se mai ținea în picioare, dar vechea casă a familiei Pop nu mai exista. Coama dealului era goală. Nu știam că reușiseră s-o demoleze. Asta l-o fi făcut pe Rusalin să-și hotărască plecarea în Italia? Îmi scrisese că se duce "în cea mai bună dintre lumile imaginate, deci posibile" și am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
adevărat, apa cea adevărată fuseseră luate de-acolo de Rusalin Pop și fixate în tablouri. Nici șarpele (dezmierdînd iarba căzută în patimă după el) nu s-a arătat. Iarba era țepoasă și uscată, ca din plastic. Și ce goală era coama dealului. Să scot la iveală și asta? Nu-mi găseam locul. Iordan m-a ghicit atinsă de-un jind. Jinduind... ce? Să aflu pe cine picta Rusalin? Ce sau pe cine? Razele laser din ochi i-au reapărut: "Ai sînii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
său. În acest sens, deși personajul său ar trebui să fie înalt, suplu cu părul negru și stufos de Samson, el apare în fața dumneavoastră, domnilor, cam scund, slab și cu un început promițător de calviție, ce se continuă într-o coamă subțire de câteva fire răzlețe, grase și informe de păr neîngrijit. Deci, nu puneți bază prea mult pe ce vă va spune acest intrus, desigur are și el rolul lui, e și el un om, ba chiar un actor, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lasciv și ludic sau zăceau nemișcate la soare. La vârsta la care citise "Bătrânul și Marea" nu văzuse încă "leii de mare", drept care se gândise la ei nu ca la niște foci, ci ca la niște lei puternici, fusiformi; aveau coamele de solzi și cozile de aur ce se îmbrățișau și se rostogoleau în mare. În pas legănat, dar parcă prea susținut pentru picioarele sale tăfăloage, "taurul", sau deținătorul haremului cu leoaice de mare, baleiază teritoriul de la intrarea în plajă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ncerc să mă reclădesc din țesălatul cailor asudați, din nări ies aburi, din carnea tremurândă, lacrimi de sudoare, din copite, neliniștea trepidațiilor, pocnetul genunchilor fragili, tibia de balerină, linia fină a botului alungit după depărtări, adulmecând parfumurile de mânze cu coame zburate a chemări la dragoste, pulpe vânjoase care despică aerul, gâturi încordate, urechi aplecate cu gura spre zare, în urma lor căruța cu trupurile ciopârțite ale copacilor în care zace ideea de flacără și în spatele atelajului spectrul calului mirat că aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pată de culoare frumoasă În sălbăticia dealurilor și râpilor din marginea frumoasei păduri domnești. Soarele Își trimitea căldura și lumina sa bine cuvântată peste Jdogina cu arborii cei mai Înalți, peste foișorul de observație, peste Vărărie și Poiana Rusului, peste coama pădurii mari prin care apa neasemuit de rece și de bună la gust era dusă În fostele case boierești din târgul Vasluiului, În palatul Mavrocordat, prin una din primele rețele de aducțiune de apă potabilă de pe aceste meleaguri, peste imașul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dincolo de geam, trăgea brusc de sfoară, străchinoiul prindea sub el păsările care găbjâte de flăcău ajungeau Într-un mod doar pe jumătate condamnabil pe masa lui, mai mereu sărăcăcioasă. Casa lui Ghiorghi a dacălu’ era așezată În capătul satului, pe coama unui deal așezat aproape de pădure și În iernile grele, când crivățul sufla cu tărie și cu intenția de a Îngheța tot ce-i viu, când căderile de zăpadă nu mai conteneau și „locuitorii din câmpuri și păduri” Își Încercau norocul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
codrilor de brad / Cu basme-mpodobită, / Pășeam cu sufletul curat / În universul crestelor de argint, / Pe o cărare însorită. // Urcând pe culmile de piatră, / Cu stânci abrupte și bizare, / Mă apropiam de Duhul Sfânt, / Ce cobora din ceruri pe pământ, / Pe coama razelor solare. /... / Ajuns trudit pe creastă, / M-a-ntâmpinat crăiasa munților, / Cu ochii mari, puțin speriată, / C-un zâmbet cald și-un tainic dor, / Mi-a dat o floare-nmiresmată.“ (Idilă alpină) Și mai stângace sunt poemele satirice. Ele aduc aminte de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un cunoscut oarecare, care mai și dă semne de amnezie: „femeia-înger / Dumnezeu m-a uitat / pierdută-n acest rol“. Eminescu înălța timid privirea spre lumile pierdute în haos. Rafila Radu mângâie universul ca o stăpână binevoitoare: „mângâi universul / ca pe coama unui cal“. Poeta are un fel de metafizică de poșetă. O extrage din când în când dintre un pieptene și un creion dermatograf și o folosește fără complexe, pentru a-și compune o expresie de femeie cosmică. Acest mod prozaic-dezinvolt
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mecanic, mai mult pentru sonoritatea lui care evocă bolți înalte de biserici. Ambianța descrisă aduce a butaforie: „Din nou cavalerul / cu armura ciuruită apare / și câinele cu bube șiroind / peste ninsoarea albă. / Deasupra altarului / crucea din lemn de stejar / flutura coama unui armăsar / visat de o preafrumoasă domniță. // Icoanele triste / privesc fețele buhăite / ale bătrânilor credincioși. Lungi acorduri de orgă / și neauzite blesteme / în acea dimineață cu frunze uscate.“ (Sonată pentru orgă și ninsoare) (În treacăt fie spus, sintagma „bube șiroind
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
umplea toate ungherele. Să fii prieten cu Dumnezeu, noaptea, într-un spital de nebuni, nimic mai intim. În genunchi păcătoșilor, în genunchi! Paște calul floarea de păpădie până-și umple burta cu rouă, potcoavele îi scapără scântei de lună plină, coama înverzește a iarbă de coasă, primăvara sub șa ca sub o ultimă brazdă de zăpadă... În genunchi, păcătoșilor, în genunchi! Paște calul jeratic din palma lui Greuceanu, Împăratul Roșu se sperie, aruncă pielea de urs și o îmbracă pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe bătrînă, iar pe noi ne-a lămurit că ea, auzind că În casa parohială se vorbește românește, crezuse că preotul maghiar e vizitat de autoritățile de Partid. Părintele s-a oprit Îndelung asupra bisericii În care slujea. Rezistase pe coama ei de deal din 1482, un an după ce fusese ridicată cetatea. Mi-o aminteam și eu. Nu În amănunt, ci mai mult ca o impresie, profilul ei ivindu-se impunător de după o cotitură a drumului cînd veneam din spre Rătești
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că trage cineva de hățul meu. Mă dezlegau ! Oare ce să însemne asta ? Parcă nu erau stăpânii mei. Da, chiar așa ! Erau doi străini. Unul îmi puse mâna pe grumaz și mă bătu ușurel. Ce mână moale avea ! Îmi scuturai coama , ca să-i spun că-mi place. I-aș fi răspuns, dar mi-am zis că nu se face să vorbesc cu străinii oricum ei nu-mi cunoșteau glasul și nu cumva să-i sperii. Nu de alta, dar era așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
am zărit în jur lumini de toate culorile, eram lângă soare și lumina lui nu mă ardea... eram îndestulat ca atunci, când mă privise el... M-am uitat în jos și am văzut că picioarele mele străluceau ca lumina... iar coama nu era cenușie, ca a oricărui măgar, ci albă și ondulată, atingea pământul... Cu teamă, am dat glas uimirii și iată că strigătul meu, de care atâta timp mi-a fost rușine, devenise cel mai dulce cânt pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pasul peronul gării unde o așteaptă pe Dorina. Înfățișarea lui s-a schimbat. Victor pare întinerit. Sacoul și pantalonul cad pe el cu elegantă nonșalanță. Fularul la modă, subliniază frumusețea masculină a chipului cu profil de medalie romană încadrat de coama părului rebel spicuit cu argint. Se uită nervos la ceas, întrebându-se: "Oare cum să-i spun fetei că nu mai sunt singur ? Cum o să accepte ea că am înlocuit-o atât de devreme pe maică-sa ? Tinerii acceptă greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fragment de telenovelă. Atunci, pentru prima oară de când am luat-o razna prin lume, am înțeles că mi-am găsit echilibrul. Un cal oferit de un ins care mă hărțuiește mi-a adus acest dar. Mi-am așezat capul pe coama lui El-Zorab și m-am lăsat purtată, printre stihii, după voia sa. Am simțit că și El-Zorab trăia aceeași bucurie a echilibrului. Când l-am sărutat pe coamă, mi s-a părut că tresare ca un prieten drag. E nemaipomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mă hărțuiește mi-a adus acest dar. Mi-am așezat capul pe coama lui El-Zorab și m-am lăsat purtată, printre stihii, după voia sa. Am simțit că și El-Zorab trăia aceeași bucurie a echilibrului. Când l-am sărutat pe coamă, mi s-a părut că tresare ca un prieten drag. E nemaipomenit să înțelegi că în lume există și altceva decât singurătate, chiar dacă ajungi la încheierea aceasta cu ajutorul unui cal. Am fost plecată o săptămână la Dublin. Când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
funcția de om... Atunci, pentru prima oară de când am luat-o razna prin lume, am înțeles că mi-am găsit echilibrul. Un cal oferit de un ins care mă hărțuiește mi-a adus acest dar. Mi-am așezat capul pe coama lui El-Zorab și m-am lăsat purtată, printre stihii, după voia sa. Am simțit că și El-Zorab trăia aceeași bucurie a echilibrului. Când l-am sărutat pe coamă, mi s-a părut că tresare ca un prieten drag. E nemaipomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mă hărțuiește mi-a adus acest dar. Mi-am așezat capul pe coama lui El-Zorab și m-am lăsat purtată, printre stihii, după voia sa. Am simțit că și El-Zorab trăia aceeași bucurie a echilibrului. Când l-am sărutat pe coamă, mi s-a părut că tresare ca un prieten drag. E nemaipomenit să înțelegi că în lume există și altceva decât singurătate, chiar dacă ajungi la încheierea aceasta cu ajutorul unui cal... ...Știu Doamne, Dumnezeul meu îți spun iar și iar știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o lipsă de încredere firească, eu o șterg pe fereastră grăbită, mai fără haine și fug peste alb, frigul mă șfichiuie în stropi ce se scurg de pe mine foarte ușor. Eu fug ca vântul și sunt vântul, pe viteză, pe coama ei cu mâinile ținându-mă, mă poartă firească. Și el pe urmele lăsate vine, l-aș vedea, de aș merge pe loc drept, însă eu sunt în zig-zag. Fug, fug, fuga-i fugă. Plec rapid. Și iată că văd inși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
că asta mi-aș dori! S-ar putea, însă, să fi păcătuit mai mult decât am crezut eu, mult mai mult... Dar ce-i asta? Ah, tare îmi mai vâjâie capul... Ia te uită, ce căluț negru și falnic, cu coama bogată și zbârlită! Sigur este din celebra familie Seglawi Jedran 1. Și - vai! - ce frumos știe el să zboare pe pereții mei, lin și plăcut, ca un fluturaș pe câmpii înflorite, primăvara. Haide, prietene cal, vino la mine să te
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
iarăși, în felul acela jucăuș și irezistibil. Ne plimbăm neglijent pe țărm, apoi, brusc, ne hotărâm să urcăm pe colina care se ondulează elegant, într-o spirală provincială, spre acoperișul de țiglă arămie al unui bungalow scund. O dată ajunși pe coamă, grădina plină de arbori miniaturali și de pietre (adevărate menhire orientale, se înfioară sufletul meu primitiv) pe care înflorește deslușit mușchiul ni se deschide, luminoasă și austeră deopotrivă. Ea începe să fotografieze, iar eu, desigur, nu vreau să intru în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]