453 matches
-
sosite de la Nord, de la Sud ori de la Răsărit - care nasc soților lor fii ce vor domni și fiice măritate apoi cu alți voievozi și mor îngropându-se în biserici zidite de Domnii lor - întrerup din vreme în vreme șirul româncelor coborâtoare mai ales din neamuri boierești (o „piață” matrimonială precumpănitor ortodoxă, cu câteva „enclave” - având evidente nuanțe hipergamice - catolice și cu un „ungher” exotic, dacă este adevărat că Petru Cercel [care, în 1578, făgăduise - la Roma - să treacă la catolicism, primind
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din Mangop (Ureche este din nou atent: „Vă leato 6890 [1472] au adus Ștefan vodă pre Mariia din Mangup, de o au luat lui și doamnă”), din familia Komnenilor și înrudită cu Paleologii, fiică a unui anume Olubei și el coborâtor din Alexis de Trapezunt (părăsind Trapezuntul căzut sub stăpânire turcească, familia ei s-a retras la cârma mult mai modestei peninsule din Marea Neagră)17. Căsătoria aceasta cu o femeie fără „nici un fel de noroc” (N. Iorga) - din nou s-au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
O domniță venită de la Viena Radu Șerban (ultimul mare căpitan al lui Mihai Viteazul, boier bogat - cele 71 de sate și părți de sate pe care le stăpânea făceau din el cel mai cuprins proprietar de pământuri din țara Românească - și coborâtor, prin femei, din Basarabi) a pierdut tronul țării Românești - crede cronicarul, folosind Istoria lui Matei al Mirelor - din pricina aplecării spre „necurății”, în stare, toate, să stârnească mânia lui Dumnezeu: „Dar Șărban-vodă, văzând atâta pace, și biruind și pă vrăjmașul său
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-lea Sinod ecumenic, 92 și 98 Trulan și 11 Ancira 29. Este greu de știut care ar fi fost reacția rudelor (răpirea pare să fi fost una autentică, nu o înscenare), căci Safta nu era deloc o „giupâneasă săracă”, ci coborâtoare din familia Boeștilor. Soră cu Ștefan Boul (care va ajunge mare vornic) și cu Pătrașcu Boul (ginere și cumnat de Voievozi, mare dregător și în Moldova, și în țara Românească), Safta era al doilea copil al lui Toader Boul, nepot al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o „premieră” în relațiile Domn - boieri” din Moldova, „pentru că la noi nu era obiceiul acesta”. Dar, se justifică ei, „Dumnezeu ne e martor că nu s-a putut altfel”84. Ureche știe în ce împrejurări a fost Ștefan Lăcustă (pretins coborâtor din Ștefan cel Mare): „Mai apoi, în zilele acestui Ștefan Vodă, fost-au foamete mare și în țara Moldovei și la Unguri, că au venit lăcuste multe de au mâncat toată roada, și pentru aceia l-au poreclit de i-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
stins pe 13 martie 1620 și a fost îngropat, trei zile mai târziu, în catedrala vieneză cu hramul Sfântului Ștefan. Membrii acestei „Curți pribege” s-au întors acasă pe rând. Au venit întâi, prin 1633 sau 1635, Doamna Elena, văduva (coborâtoare din marii boieri din Mărgineni; era fiică a postelnicului Udriște), și Ilinca (Elena, Elina), la chemarea lui Matei Basarab. Ancuța (care încă la Viena se măritase cu Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai Viteazul, după ce trăise experiența unei logodne nefericite cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au păstrat numele multora dintre nevestele de boieri. Ele au existat cu siguranță, căci au adus pe lume copii (pomeniți ici și colo). Sau, dacă numele copiilor s-au pierdut, și ele, hrisoavele vorbesc despre urmași. Iar aceștia puteau fi coborâtori în linie directă. Morțile „naturale” ori accidentale 153, provocate de multele boli de nelecuit pe atunci (postelnic moldovean Lascarache Ruset, cel însurat cu fiica vistiernicului Iacomi, a murit de dropică nu mult după 12 iunie 1697154; Radu Staico sau Stăicuț
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cumnat cu Matei Basarab - după prima soție - și rudă cu Mihai Viteazul - era neam cu Doamna Stanca - și cu Buzeștii) a murit bătându-se cu turcii, în 1600, la Târgoviște 181. Pe Caragea Mihalcea, grecul ce o ținea pe Marula, coborâtoare din Vlad Vodă Călugărul, l-a spânzurat Giorgio Basta la 19 august 1601, căci era un apropiat al lui Mihai Viteazul 182, iar pe Stroe Buzescu (însurat cu Sima, fiica lui Gheorghe Pribeagul din Bogdănești, rudă și ea cu Doamna
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și hoț - mort, probabil, în luptele cu turcii din 1524 - au fost marele vornic Ivan Norocea și marele logofăt Ivan din Ruda254). Dar nu cred că mai este nevoie... Văduvele „autodeclarate” Ca Voievod, Petru Șchiopul (rămas văduv, căci Maria Amirali [coborâtoare dintr-un neam de italieni grecizați din insula Rhodos, care i-a făcut fratelui lui Alexandru al II-lea Mircea două fete, Despina și Maria, și un băiat, Vlad, dar n-a lăsat prea multe „urme” în istoria Moldovei... până la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
le auzim „vorbind” pe văduve, îi ascultăm, de fapt, pe secretarii lor. Câteodată și pe ele. Dacă ar fi ajuns până la noi, scrisoarea redactată de Doamna Elena Rareș în cetatea Ciceiului ne-ar fi îngăduit s-o auzim pe această coborâtoare din despoții sârbi, care încerca să-și ajute soțul să redobândească tronul Moldovei. Dat jos din scaun, pribeag prin munți și prin Ardeal, adăpostit (dar cu multe „răutăți și nevoi” din partea ungurilor) în „Ciceiul cu turnuri bune” (zice Macarie), Petru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
hrănească din aceste moșii, iar după moartea doamnei mele să fie cum a lăsat mama, Dumnezeu s-o ierte, și cum am lăsat eu”), de roadele ei. îi dădea, prin urmare, dreptul de uzufruct. Uzufructul unei averi considerabile, căci acest coborâtor, prin femei, din Basarabi, cu cele 71 de sate și părți de sate pe care le stăpânea, era cel mai cuprins boier al țării Românești. Era averea boierilor din Coiani - Maria, mama lui Radu Șerban, era fiica Ancăi din Coiani
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
deseori Voievozilor (sau viitorilor voievozi) să presare prin țară „roade” ale unor iubiri fugare, „fii naturali” („fecior de féliul lui” îi denumea Pravila lui Eustraie Logofătul pe acești fii nelegitimi făcuți „cu o țiitoare știută”), care erau îndeobște recunoscuți drept coborâtori din familiile domnitoare (sigur că nu în termenii, total deformați, pe care îi recepta și îi consemna un călător străin: „La români, urmează deopotrivă, la domnie, copiii nelegitimi ca și cei legitimi. Căci de este îngăduit tuturor îndeobște de a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și adeverindu-l că este de osul lui Ștefan vodă, cu toții l-au ridicatu domn, ghenarie 20” (în 1527). Numai că istoricii presupun că Răreșoaia cea frumoasă n-a fost descendentă și nevastă de negustor din Hârlău, ci era o coborâtoare din neamul boierilor Cernat, care aveau pământuri întinse pe lângă lacul Brateș. Aci s-ar fi și născut viitorul Voievod într-un an ce a rămas necunoscut. O altă ipoteză o socotește pe Maria Rareș coborâtoare din spița logofătului Isaia de la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din Hârlău, ci era o coborâtoare din neamul boierilor Cernat, care aveau pământuri întinse pe lângă lacul Brateș. Aci s-ar fi și născut viitorul Voievod într-un an ce a rămas necunoscut. O altă ipoteză o socotește pe Maria Rareș coborâtoare din spița logofătului Isaia de la Baia, atestat pe vremea lui Alexandru cel Bun. Era boieroaică, deci, această Marie, căreia Pomelnicul Mânăstirii Probota (cel săpat în piatră la proscomidie) îi zice „mama sa Maria” (mamă domnească, deci) - adică a ctitorului Petru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
impuse de practica socială a timpului: când s-au măritat, Stanca, Maria, Ilinca, Bălașa și Smaranda aveau cel mult 16 ani, iar Safta și Ancuța nu trecuseră de 13-14 ani) urmărea întemeierea unor alianțe profitabile, imediat sau în perspectivă. Ginerii, coborâtori ai unor case domnitoare din Moldova („Constantin vodă încă viind de la paza bohazurilor la scaun, despre toamnă, au făcut gătire de nunta fii-sa Stancăi, care au dat-o după Radul beizadea, fecior lui Ilieaș vodă, carele mai nainte au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a însurat cu Elina, fiică a banului Udriște din Mărgineni, nepoată a lui Udriște vistiernicul și strănepoată a vornicului Drăghici din Mărgineni. Din această însoțire s-a născut Elina, fiică a Voievodului Radu Șerban, strănepoată a vestitei Anca din Coiani, „coborâtoare” care, privindu-și ascendenții iluștri, nu putea lăsa nepedepsită crima din 1663, nu putea admite ca ultragiul să planeze asupra familiei (al cărei „șef” ajunsese în urma morții marelui postelnic, familie pe care o înțelegea în duh sever și legitimist: Constantin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Alexandru Iliaș 307) cu marele comis Stoian, ea se va încadra în „proiectul” patern de împământenire. Ilinca (pe care Nicolae Stoicescu o identifică prin formularea „soră cu mama lui Constantin Brâncoveanu”308) a fost căsătorită cu marele comis Radu Știrbei, coborâtor din puternica familie a boierilor din Izvor. Ostilitatea lui Șerban Cantacuzino (dușmănia era reciprocă) l-a făcut să fugă în Moldova, în 1687, împreună cu paharnicul Staicu Merișanu. N-a renunțat la uneltiri nici după ce a îmbrăcat rasa de călugăr - cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
copii - un băiat, Vlad, și două fete, Anca și Neacșa. Căsătoria aceasta - realizată cu învoiala Voievodului Transilvaniei, aliat atunci cu Radu de la Afumați și protector al rudelor lui Neagoe Basarab - reprezenta și o decizie politică, fiindcă astfel Radu de la Afumați, coborâtor din Drăculești, încerca (la a doua suire pe tron) să-și facă aliați din membrii puternicului neam al Craioveștilor. Registrul de socoteli al Sibiului nota, la 15 ianuarie 1526, că „s-a dat un vas cu vin, 20 de boi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
însă cu interes creșterea și progresele la învățătură ale fiului acesteia Radu Mihnea”345. Legături de familie, probabil, l-au ajutat pe Radu, fiul lui Mihnea Turcitul și nepot al lui Alexandru al II-lea Mircea și al Ecaterinei Salvaressi (coborâtor, deci, din Mihneștii care își făcuseră o stemă valorificând legenda „corbului cu inel” și își ziceau „Corvini”), să învețe carte în Apus. Fiul lui Alexandru al II-lea Mircea ori, poate, mătușa lui, Marioara Vallarga, soră a Ecaterinei, a ridicat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
, Constandin (7.IX.1795, Iași - 23.II.1862, Iași), memorialist. Coborâtor dintr-un neam de răzeși din ținutul Vasluiului, S., penultimul din cei șase urmași ai Ecaterinei (n. Danu) și ai bașceaușului Iordache Sion, nu s-a putut împăca niciodată cu ascendența-i modestă. A învățat la Iași, însușindu-și temeinic
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
realități diferite: anii premergători maturității, în accepția de permanențe inalterabile ale existenței umane pe de o parte, și realitatea socială, pe de altă parte, înțeleasă ca simbioză între spiritul marii boierimi de viță veche și cel al burgheziei intelectuale, generoase, coborâtoare din răzeși. Prima realitate, prin care La Medeleni se constituie și într-un bildungsroman, este condiționată de stabilitatea celei de-a doua: conservarea candorilor edenice proprii vârstelor aurorale pare posibilă doar în condițiile unui timp social-istoric propice. Arhitectonic, trilogia nu
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
împușcă vulpea, iar consoartei îi aplică, pedagogic, cuvenita corecție corporală. Valoarea de capodoperă e dată de poezia irumperii forțelor oarbe, irepresibile ale firii. În cealaltă narațiune, spre a face imposibilă o plănuită pescuire cu dinamita, un pescar ce se crede coborâtor din moruni, paznic al unui „ochean de apă” îngrădit, rupe într-o noapte zăgazul și, luat în piept de un morun uriaș în care își identifică totemul, curge vijelios, spre a se vărsa în Dunăre împreună cu puhoiul de pești învălmășiți
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Zamfirescu, funcționar în Focșani, care, în anumiți ani, arenda moșii. Bunicul patern, Zamfir, negustor de cherestea („blănar”), se trăgea din plăieși vrânceni; cel după mamă, Pavel Mincu (Minco), era comerciant în Focșani. Potrivit unei legende din familie, strămoșii ar fi coborâtori din imperialii bizantini Lascarizi. Z. a copilărit la Focșani, unde urmează școala primară (1865-1869) și gimnaziul (1869-1873). Mediul familial, cu unchi din partea tatălui școliți în Occident, iar din partea mamei artiști (arhitectul Ion Mincu, pictorul Ștefan Mincu), îi oferă șansa unei
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
la retragerea în sine și în meandrele memoriei. Tărâmul poetic este unul nordic, întunecat, materia este aspră, densă, înghețată: „În sens invers, mergând/ mereu înspre Nord - eu: suflet arid, pietros,/ mușcând zăbala înghețată a lunii...” (Inorog). Sensul drumului este unul coborâtor, mântuirea e nu incertă, ci infernală: „Și astăzi?... O, trup condamnat la țărână,/ schelet trist de cocor!../ Scară incertă, de oase, pe care cobor...” (Amară). Așa cum mărturisește în Cuvântul autoarei, P. scrie o „carte neagră”, a disperărilor asumate și denunțate
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
, Alexandru (pseudonim al lui Alexandru Pârăianu; 16.XI.1914, Craiova - 19.XII.1989, București), prozator și dramaturg. Este fiul Angelei Pârăianu, educatoare, și urmaș al unei familii boierești, de cărturari și oșteni, coborâtori din spița lui Danciul Pârăianu, ispravnic al Craiovei în vremea lui Matei Basarab. Urmează gimnaziul de la Liceul „Carol” și apoi Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1926-1933). Întrerupe Facultatea de Științe (1933-1935) pentru satisfacerea stagiului militar la Școala de Ofițeri Artileriști
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]