640 matches
-
1918. Eram vecini. Și acest domn bătrân, cu pălărie mare alsaciană, îmi vorbea despre stigmatizarea căreia i-a fost victimă acest gânditor, exilat într-o universitate de la marginile Imperiului. Mai ales pentru că aborda, ca precursor, aceste subiecte "frivole": corpul, simțurile, cochetăria, estetica, societățile secrete, emoțiile, non-raționalul... pe care ulterior alții au început să le "recupereze". Eterna problemă a "descoperitorilor" curajoși și a cercetătorilor instituiți. Prin intermediul decanului, eram în dialog cu Simmel însuși. Am aflat sensul irepresibilului caracter relativ al adevăratei gândiri
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
înflăcărează întotdeauna pe partenerii potențiali. Doctorul Walter și fiica Lenorei ajung cu mult înainte de încuviințarea (scandaloasă) a celei din urmă la o complicitate cu străfunduri sexuale. Conștiința incestului latent există la ambele personaje, uneori explicit formulat, precum în sinea fetei: "Cochetăria ei incestuoasă către Walter o slujise bine un timp, jocul nu se putea însă duce mai departe din atîtea pricini. De altfel, Aimée simțea că, printr-o ciudățenie, lumea aceea cinică, în ochii căreia incestul avea încă o valoare excitantă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și de sărăcie, într-un anteriu soios, pus de-a dreptul pe piele. Doña Antonia Ipenarrieta y Galdós cea cu fetița alături , îmbrăcată ca un om mare, încă tînără, pomeți ieșiți, sperie prin expresia fanatică, bigotă, prin lipsa totală de cochetărie, într-un costum ca un sicriu cu nasturi, incomod ca corsetul țărăncilor. Tip de stareță rea. Pablillos de Valladolid, bufonul lui Felipe IV, cu barba mică, figura spaniolă puțin berberă și desfacere inelegantă a picioarelor, are gestul declamator histrionic. Rîsul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ca un semn de exclamare ”Vine, vine primăvara! ” Din covorul de frunze uscate răsar grațioasele viorele, cu rochițele lor albe, coada cocoșului, găinușele, înveșmântate în galben, păștița și gălbenușa iar în roșu - purpuriu, mierea ursului. Ciupercuțele își ridică pline de cochetărie pălăriuțele. Rând pe rând, locuitorii pădurii se trezesc din somnul lung de iarnă. Ariciul își părăsește casa lui, săpată adânc în pământ. Ies din adăposturile lor și șopârla și broasca de pădure brună, ca și frunzișul în care trăiește. Melcii
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
sală cu sutele, se vede acest lucru pe trupul și în atitudinea sa, dar cu o ținută „ortodoxă” strictă : bocăncei de piele fină, fustă lungă până la călcâie, baticul negru de mătase pe cap, înnodat însă cu o anumită doză de cochetărie. O urmează fără prea mare entuziasm cele două fiice ale sale, ce bat timid la poarta adolescenței, după cum mama lor o încearcă pe cea a credinței. Ca toate colegele lor de generație, cele două fete poartă hélas, blugi mult prea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
bună. Purta o cămașă în carouri albastre și gri, curată și apretată, o perechi de pantaloni de doc proaspăt spălați și călcați, bocanci negri bine lustruiți și, deasupra cămășii, pufoaica lui, și ea îngrijită: tata nu renunțase nici acum la cochetărie. La cabinetul oftalmologic, în anticameră aștepta o groază de lume. Iar medicul lipsea. Tatei chiar i-a convenit situația: s-a înscris pe o listă, mai curând de trei ceasuri nu-i venea rândul, și a plecat prin oraș. Venirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o regină înaltă, cu ochii foarte mari și vii, ochi despre care spuneam că sunt ochi de vrăjitoare, era înaltă, sveltă și elegantă, îmbrăcată în rochii foșnitoare, mătăsoase și înfoiate. Părul alb, destul de rebel, printr-un efect ciudat părea o cochetărie. Persoana fascina prin energie parcă simțeai concret energia acestei femei dar și prin idei. Necăsătorită (avusese un "roman" tragic, știam cu toții, chiar copiii, soră-mea și cu mine, fără a înțelege bine despre ce este vorba, dar, desigur, despre ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
visăm. Mătușa Nadia, Regina Era înaintată în ani, dar una dintre rarele persoane ce nu își arată vârsta. O apariție majestuoasă, o regină înaltă, cu ochii foarte vii, zveltă și elegantă. Părul alb, rebel, printr-un efect ciudat, părea o cochetărie. Personajul impresiona prin energie, dar și prin idei. Nu știu de ce mi-a apărut pe masa la care scriu, ca o fantomă, mătușa Nadia. Există o simetrie ocultă și complicată, ascunsă de geometria logică. De acolo probabil s-a ivit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mare"... O apariție majestuoasă, o regină înaltă, cu ochii foarte vii, despre care se spune că sunt ochi de vrăjitoare, zveltă și elegantă, îmbrăcată totdeauna cu rochii foșnitoare, mătăsoase și înfoiate. Părul alb, rebel, printr-un efect ciudat, părea o cochetărie. Personajul impresiona prin energie parcă simțeai concret vigoarea acestei femei, dar și prin idei. Necăsătorită (avusese un "roman tragic", atât putusem afla, fără a înțelege bine despre ce era vorba, ceva totuși extraordinar), tiotia Nadia fusese asistentă medicală, categorie profesională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din discursuri și atunci e și mai trist, fiindcă vi-l închipuiți martir, când în realitate e numai rău și prost și leneș! Ilie Rogojinaru sfârși, gâfâind de convingere. (...) Atunci, Simion Modreanu, director în Ministerul de Interne, îmbrăcat cu multă cochetărie, tuși ușor să-și dreagă glasul și rosti sentențios: Domnul meu ... domnule Rogojinaru, un lucru rămâne indiscutabil: că noi toți, dar absolut toți, trăim de pe urma trudei acestui țăran, așa prost și leneș, și rău cum îl categorisești d-ta!” „Chestia
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
m-a durut un pic, dar totodată mi-a făcut enorm de bine... În fond, n-ai făcut decât să răspunzi rugăminții mele: de a-mi spune adevărul cu privire la ceea ce găseai rău în mine. Nu ți-o cerusem nici din cochetărie, nici din capriciu, ci pentru că adeseori îmi este lehamite de mine însumi, pentru că vreau să devin mai bun și pentru că nu există nimeni care să mă poată ajuta în treaba aceasta în afară de tine... Această dorință de a fi mai bun
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
angelicus atât prin erudiție filozofică, cât și prin anumite experiențe existențiale. În momentul acela, de pildă, avea domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel atât din cauza trecutului său moșieresc, cât mai cu seamă datorită devoțiunii față de profesorul Nae Ionescu și a unei anumite cochetării ideologice cu mișcarea legionară. Lucru rile nu erau tocmai grave, dovadă că nu era la pușcărie și că putea să-și permită destul de frecvente escapade la București, sub pretextul tratamentelor dentare... și, ori de câte ori venea în capitală, nu pregeta să țină
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
îmi dădu și mie să citesc Mathesis ori bucuriile simple, singura lucrare apărută până atunci a maestrului. și trebuie să recunosc că am fost atât de fermecat, încât am copiat-o de mână aproape în întregime. Singura mea rezervă rămânea cochetăria cu legionarismul. Cum fusese posibil? E drept că experiența mea personală în această privință se reducea aproape la zero... Îmi amintesc doar primele contacte cu presa din anul 1934, când nu aveam decât opt ani, în legătură cu asasinarea lui I.G. Duca
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
într-adevăr a rămas - pentru toată viața. Deși atunci când divorțase era încă tânără, de treizeci și ceva de ani, drăguță, fină. Într-o seară (locuia, temporar, la noi), la culcare - se afla deja în pat - mi-a spus cu acea cochetărie amuzat-amenințătoare de care femeile fac, uneori, uz în relațiile cu copiii: „nu vrei să dormi cu mine?” Am înțeles „aluzia” și m-am rușinat. Tanti Tony nu numai că nu a mai vrut să se mărite, dar nici n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cum s-ar mai rări spectatorii din tribune... N-ar mai rămâne decât pâlcuri, grupulețe, inși singuratici împrăștiați ici-colo... Obiectivul stăruie ceva mai mult asupra unei femei tinere și frumoase, purtând beretă, după moda vremii: participă - sau se preface, din cochetărie, că participă - la fazele mai fierbinți ale meciului, Dumnezeule, cum o arăta astăzi? Dar oare mai trăiește? Zgomotul tribunelor aplauzele și exploziile vocale sunt acoperite, copleșite de vuietul trecerii timpului. Filmulețul sportiv devine un pretext de meditație filozofică. La cimitir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prețul iubirii: cerea un fruct pentru fiecare legănare spasmodică a trupului nostru. Mi s-a părut total indiferentă la plăcerea mea... Participarea ei erotică era strict calculată. Mi-a trecut pofta să continui. De fapt, în ea se manifesta doar cochetăria unei viitoare curtezane. În clipele acelea, simțeam c-o urăsc. Poate că vocația mea de seducător fanatic s-a născut chiar atunci, ca răspuns defensiv la acel „ultraj amoros”. Călătorie în Geția (7) N-am insistat destul asupra frumuseții peisajului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
o bancă la șosea. Dar deunăzi, plimbându-mi melancolia acestui În ceput de primăvară prin Cimitirul Bellu, ca În tinerețile noas tre romanțioase, cu decoruri adecvate de cavouri mucede, cruci gârbove de bătrâneți și sălcii plângătoare, după ce privisem la resturile cochetăriei, câțiva piepteni și mărgele, ale unei cu coane prestigioase de acum treizeci de ani, dez gropată ca să-i facă loc ginerelui, Încă tânăr, al octogenarului meu profesor C. Rădulescu Motru, am nimerit Întâmplător la mormântul lui Urmuz și al familiei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nevastă după măsura cunoscută a capului, fără măcar s-o Încerce În oglindă; cu mustățile lăsate În jos, „pe oală“, completând trăsăturile lui vag mongoloide, tura nice, ce aduceau cu ale lui G. Clemenceau, cu o indiferență totală pentru orice cochetărie masculină. Credeți că astea n-au cumva vreun raport cu psihologia omului? N-am purtat În viața mea haine negre decât la nuntă și pe cele păstrate acum pentru Înmor mântarea mea. De aia, se vede, nici cerul gurii nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În postul de casie riță la „Plosca de aur“, vechiul magazin cu pânzeturi din Bără ție. Nu ea era cea mai plăcută dintre surori; iar cele trei nașteri din căsnicia ei cu Bucuța o obosiseră curând de tot. Disprețuind orice cochetărie sau chiar numai grija pentru cum este datoria unei femei să se Înfățișeze lumii, sau chiar celora ai ei sau mai de aproape, Eufimia ne descuraja pe toți prietenii cu acea continență austeră și amară, proprie fiziono miei ingrate și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atras spre persoane mai tinere și slabe ca sănătate, slăbiciu nea lor trezind În tine latura simpatică a firii tale drăgăstoase.“ Erau așa de slabe aceste iubite ale mele, că unele se refuzau - și nu chiar din pudoare sau din cochetărie, ci dându-și seama de paupera lor fiziologie - atingerilor noastre lu mești, uimite, pe bună dreptate, că cineva ar putea râvni la un trup ca al lor, cu atât de anemice posibilități nu amoroase, dar de viabilitate. Iar alura lor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bordel, iar ziua „acăță rătoare“, cu Înaltă școală de captație, prin centrul ora șului, unde apărea Într-un fals mare doliu (cine-o fi Învățat-o?), Înaltă, subțire, cu aere distante, dar de o subtilă și nespus de ațâță toare cochetărie pentru noi, proștii de bărbați. Longue, mince, en grand deuil, douleur majestueuse, ar fi cân tat-o marele poet al Florilor Răului. Cum și acea lilială apariție nocturnă, marchiză de porțelan, autentic „Înger căzut“ lamartinian, pe numele ei de guerre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
niciodată să citească în această cerșetorie, în această curiozitate atât de strigător la cer de indiscretă un semn de drăgălășenie sincer afectată și de dragoste cochetă (dacă ar fi citit ceea ce trebuie, punctul lor de vedere ar fi fost „lasă cochetăriile!“). Cât de mult o iubeam eu pe „femeia fatală“ a Cotuțeștilor (habar n-aveam, firește, de „rătăcirile“ ei, iar dacă aș fi avut habar, poate că aș fi iubit-o - atunci - și mai mult) se vede și din împrejurarea candidă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Era o persoană înzestrată din plin cu acele calități inefabile care îndreptățesc la idealizare. Bună cunoscătoare a poeziei lui Blaga (nu s-au cunoscut personal și îndrăznesc să cred că nu era genul de femeie pe gustul lui, care prefera cochetăria amestecată cu literatura, snobismul bas-bleu, la care el reacționa erotic), ea m-a învățat să-l citesc, împrumutându-mi volumele lui de versuri și comentându-l cu simplitate regală, parcă ar fi vorbit despre ploaie și despre iarbă și despre
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și afli aici în orice seară, credincioasă întâlnirii, toată elita acestei națiuni împestrițate, care își schimbă astăzi moravurile odată cu costumele. În aceeași trăsură, unde vezi femei care, prin toaletă și maniere, se străduiesc să imite cât mai bine eleganța și cochetăria vieneză, poți observa și fracul negru, reprezentant al tinerei Valahii, așezat în fața nobilei și venerabilei figuri a unui boier cu barbă albă și cu ișlicul ca o boltă, modă greoaie introdusă de grecii Fanarului. Pe capra trăsurii șade grav când
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
vezi de tine dietă care țineai până acum, căci legumele îți vor face mult bine, nu te lasă influențat de mama cu câte ceva bun”, p. 22). Cum părinții nu-l pot vedea și admira, fiul le descrie vestimentația, cu ușoară cochetărie filiala: „umblu îmbrăcat impecabil, păcat că nu mă vedeți, stârnesc dragostea fetelor” (p. 21) sau precizează: „Astăzi că întotdeauna am fost îmbrăcat cu vestonul bleumarin foncé și cu pantaloni fantezi și cravată frumoasă, ansamblul admirabil, păcat că nu m-ai
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]