1,286 matches
-
pe gâtul pâlniei Până în măruntaiele pământului Fugărită de trupuri fără chip Nu voi ajunge să încui ușa de dincolo îmi salvez respirația în delir Abandon în mâna destinului Care pompează inima înecatului Mult după ce sufletul a intrat într-o altă cochilie Nu e rușine mai mare decât cea din vis Goală în mijlocul unor perechi de ochi și guri Mișcându-se hămesite Balet grotesc în absența cuvintelor Undeva foarte departe Orizontul bănuit ca un măr decojit pe vârf de cuțit sărbători Gândul
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]
-
-mi pese de furtună Și de soarele torid. Să-mi păstrez a mea dorință De-a nota spre infinit Mângâiată de albastrul Valurilor fremătând. Pui de șerpi să-mi dea târcoale Amețind prin valul fin, Neputând să mă răzbească În cochilia de-argint. Elena TRIFAN 1 XI 2015 Referință Bibliografică: SCOICA / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1783, Anul V, 18 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SCOICA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373752_a_375081]
-
al dragostei pentru anotimp și al prețuirii pentru pământul străbun. Cap. I ,, Cea mai tânără Ecaterină ,, carte de poezie, apare în anul 1975 Cap. II ,, Drumuri ,, apare în anul 1977 Cap. III ,, Nesfârșitele vămi ,, apare în anul 1979 Cap. IV ,, Cochilii cântătoare ,, apare în anul 1982 Cap. V ,, Umbra Cassandrei ,, apare în anul 1983 Cap. VI ,, Ucenicia de aur și purpură ,, apare în anul 1985 Cap. VII ,, Singur, sinele meu ,, apare în anul 1996 Cap. VIII ,, Tărâm preaciudat ,, este alcătuit din
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
Florile te murmură Și mereu te-or murmura Cum meru or învia Ele doar se fac că pier Sub al iernii giuvaier Și învie-ntru prier Iarăși murmurându-te Ape colindându-te Vântul pomenindu-te Codrul legănându-te...,, - Ipotești - Poeziile din ,, Cochilii cântând ,, apărută în anul 1982, mi se par asemenea unei expoziții de tablouri lucrate în acuarelă ori creioane pastel. Toate sunt expuse sub liricul poetei cu talentul său irezistibil, manifestându-se alternativ sub calea deplinei colaborări prin contopirea cuvântului cu
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
a asculta-o în Iulie 2015, la Botoșani, în Tabăra de Creație și Re-creație, momente închinate numai lui Eminescu, unde mentorul acestei originale întâlniri cu o pleiadă de personalități culturale, a fost Domnia Sa ), ori sub clapele pianului, înșirate ca niște cochilii de mărgăritar ( Flori de cactus; Marină II; Despre ploaie; De toamnă; Crochiu; Poemul cochilie cântare, Când taina-și dorește auzul aproape Păstrând răsucite-n sonata-i lentoare Mările lumii cu suflet de ape. Ghiocul blestem și comoară Vie în palmă-amintirea
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
momente închinate numai lui Eminescu, unde mentorul acestei originale întâlniri cu o pleiadă de personalități culturale, a fost Domnia Sa ), ori sub clapele pianului, înșirate ca niște cochilii de mărgăritar ( Flori de cactus; Marină II; Despre ploaie; De toamnă; Crochiu; Poemul cochilie cântare, Când taina-și dorește auzul aproape Păstrând răsucite-n sonata-i lentoare Mările lumii cu suflet de ape. Ghiocul blestem și comoară Vie în palmă-amintirea furtunii Și muzica veșnică a orei de seară Umbra rotundă de cântec a lumii
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
Când taina-și dorește auzul aproape Păstrând răsucite-n sonata-i lentoare Mările lumii cu suflet de ape. Ghiocul blestem și comoară Vie în palmă-amintirea furtunii Și muzica veșnică a orei de seară Umbra rotundă de cântec a lumii. ,, - Poemul Cochilie cântătoare - În ,, Umbra Cassandrei ,, apărută în anul 1983, poezia Luciei Olaru Nenati, continuă extrem de îndrăzneț ( cum îi este și firea ) sub formă de culori ordonate cu teme - sarjă ca în arta-plastică, dar apoi, transformându-le din forma viziunii plastice în
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
ne răcorim inimile, făcând din cer, evantai. Arșița lumii să nu o lăsăm în vise să pătrundă, Hai să chemăm ploaia, cu parfum de lavandă! Cum să învăț să plec, dacă îmi zici: Mai stai! Că am ascuns lacrimi în cochilia inimii, doar tu știai Iubite, vino și agață-mi regretele de un colț de stea Pe un neștiut țărm de lună, să ne rescriem povestea. Nu vei putea să pleci, chiar de nu-ți cer să mai stai, Numai eu
NU VEI PUTEA SĂ PLECI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384799_a_386128]
-
sînt? Oare aici să fie strada Edgar Quinet cu adevărat, ori doar o vamă de trecut din subceresc în neatingere de prezent?, mă întrebam pășind de-a lungul fasciculelor mnezice ale copilăriei ce închid trauma în cuvînt și cuvîntul în cochilia spartă a unui nivel mental populat cu circuri părăsite, sau doar viața Bardo ce mă ține în radianță rătăcitoare din Șase Lokas, cînd fiecare știe despre sine acele teribile detalii pe care n-ar fi trebuit să le afle, de
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
A redevenit, nimic nu-l mai poate răni...... V. RĂPIT ÎN INDIGO, de Gabriela Docuță, publicat în Ediția nr. 2320 din 08 mai 2017. Curg valuri de har în culori, Curcubeul inundă forma Iubirii, rod al învierii, Inevitabil mă trezesc... Cochilie de vis deschid Privind înăuntrul tăcerii, Culoarea din ea o desprind Redând Luminii violetul... Iar ea îmi zămisli floare Împrumutându-i parfumul tău, Va fi irisul nostru ascuns În vers negăsit de durere... Răpit în indigo mă simt, Bucuria mea
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
foc... Nu va mai fi întuneric, Culoare mi-au dat iar stelele, S-au așezat în juru-mi cerc Dând vieții dincolo vestire... Citește mai mult Curg valuri de har în culori,Curcubeul inundă formaIubirii, rod al învierii,Inevitabil mă trezesc...Cochilie de vis deschidPrivind înăuntrul tăcerii,Culoarea din ea o desprindRedând Luminii violetul...Iar ea îmi zămisli floareîmprumutându-i parfumul tău,Va fi irisul nostru ascunsîn vers negăsit de durere...Răpit în indigo mă simt,Bucuria mea vieții redau,Căzut-au toate
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AMÂNDOI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Întrebarea pusă de cineva la întâmplare îmi taie emoția și se agață de răspuns. Amândoi trăim într-o cochilie în care se aude vuietul mării îndepărtate sunet de pian în camera vecină. Degetale tale subțiri ca un fulger de iuți le văd alunecând pe sufletul meu în oglinzile marilor regine unde se privesc goale descoperindu-și defectele peste care
AMÂNDOI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385304_a_386633]
-
de pe avioane de luptă, un preparat care poate în curând își va găsi aplicabilitatea în zonele actuale de conflict. Și cercetătorul explică mecanismul său de acțiune: pasta de sânge în amestec cu pudră de tuf vulcanic, conținând rocă organică din cochilii ancestrale marine, ridicate la suprafață, conține un virtual rezervor de calciu și microelemente asimilabile. Tot ce e organic e astfel ușor recunoscut de organismul uman. Se creează astfel o pastă cu aromă și gust plăcut, bogată în proteine. După administrare
Agenda2005-17-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283618_a_284947]
-
în Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016. POVESTEA UNUI MELC scoici jucăușe pe alge țopăie sar pe nisipul ud se agață de stânci departe vuietul mării val după val ascultă, cântă marea pe țărm, alei de scoici într-o cochilie mică-mică un melc înșiră povești un basm al mării pe o masă o carte deschisă într-un pătuț micuț tare drăguț un copilaș ascultă vuietul mării dintr-o carte deschisă de viață într-o casă ... Citește mai mult POVESTEA UNUI
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
Răul ce-și întinde Nefastele-i aripe, Acoperind planeta Și ale noastre clipe. Simt Răul cum doboară- Martiri, icoane, îngeri... Orașul se îngroapă-n Tenebre, calpe, sângeri. A vieții simfonie E tristă, e păgână, Ne amăgim că-i bine În cochilia spână... În asfințitul palid Vin umbre... Mă sufocă!... Și nu pot înțelege DE CE SUNT OM, NU ROCĂ. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) Referință Bibliografică: NU ÎNȚELEG / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1655, Anul V, 13 iulie
NU ÎNŢELEG de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384467_a_385796]
-
-l deșire, răsucindu-l pe toate părțile cu curiozitate de coțofană, doar, doar, de-ar înțelege ce se ascunde în el. De aceea cântecul meu, cu prudența melcului ce urcă pe raza de lună, e gata să se retragă-n cochilia sa, la cea mai mică adiere de vânt ce-ar putea frânge fragila scară, înălțată spre cer. PEPITA Din pulberi sidefii de stele prin lutul meu de clipe plumburii cerul mi-a sădit în suflet ca într-o scoică perle
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > RĂPIT ÎN INDIGO Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2320 din 08 mai 2017 Toate Articolele Autorului Curg valuri de har în culori, Curcubeul inundă forma Iubirii, rod al învierii, Inevitabil mă trezesc... Cochilie de vis deschid Privind înăuntrul tăcerii, Culoarea din ea o desprind Redând Luminii violetul... Iar ea îmi zămisli floare Împrumutându-i parfumul tău, Va fi irisul nostru ascuns În vers negăsit de durere... Răpit în indigo mă simt, Bucuria mea
RĂPIT ÎN INDIGO de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382609_a_383938]
-
nopți. Răzbaterea prin ceața care învăluie dreptatea în cioburi de neadevăr, ce străpung suflete duelându-se la nesfârșit între pereții propriilor realități țesute din dureri cu ecouri sfâșietoare, începe a se transforma pe parcurs în etanșarea sufocantă între valvele unei cochilii muribunde. Viața în sine are drept fundament alegerea, liberul arbitru e lăsat scris a fi peste toate în legi divine, astfel devenind suprem forțelor omenești, în realitatea umanității libertatea fiind măsurată în sens invers, aplicată opus dreptului divin oferit propriei
PRIVIND REALITATEA UMANITĂŢII DINCOLO DE CORTINE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383529_a_384858]
-
mă pot redefini călătorind în sfera luminii reale, când printre oglinzi totul se deformează anume pentru a nu-mi mai fi eu însămi mie adevăr? piticul își continuă călătoria, ținând la braț antenele melcului plictisit adesea să-și mai poarte cochilia prin întuneric fără ca el, piticul, să aprindă candela în timp ce se roagă Domnului pentru un verb ”a fi” mai clar. Anne Marie Bejliu, 24 noiembrie 2015 Referință Bibliografică: între somn și trezie - sufletul - căutări călătorii / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN
CĂUTĂRI CĂLĂTORII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382920_a_384249]
-
filarmonică, în fiecare joi. Prima sa experiență, însă, a fost decisivă pentru o iubire fără de sfârșit pentru Ateneul Român. O atmosferă boemă o întâmpină de la primii pași în interiorul acestei clădiri istorice. Luminile care însoțeau arhitectura princiară, scările în formă de cochilie spre sala de concerte, și apoi, minunatele picturi reprezentând istoria României. Totul se ridica la dimensiunile unui vis frumos împlinit. Se transpunea într-o persoană cu obiceiuri mondene și gust fin, al anilor interbelici. Se simțea familiară personajelor cu care
CAP.28 O SEARĂ LA ATENEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382872_a_384201]
-
Ullea a fost modul de construire al spațiului interior, uimitoarea descoperire a marelui istoric de artă austriac Alois Riegel, publicată în 1901: „o entitate abstractă și nevăzută care este baza și punctul de plecare al oricărei arhitecturi, pereții fiind doar cochilia, învelișul acestui spațiu”, talentul constructorului fiind însă cel care determină calitatea spațiului interior religios sau laic: bine sau prost realizat. Cercetarea comparativă în 1965 a acestui spațiu în bisericile din Armenia și Georgia, două dintre cele mai originale școli ale
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
lipit de piept și de spate are fața Îmbujorată nădușită mustața blondă Îi dă un aer tineresc parcă-i un flăcău ieșit la horă femeia pirpirie Îmbrăcată În negru văruiește pietrele din jurul copacilor mută și adunată În munca ei o cochilie de melc mai mare pripășită printre rădăcini și frunze „ce să facem doamnă ne bucurăm și noi de primăvară cum putem“). — E o femeie rea. Nu trebuie să vă fie milă de ea. Mi-a mîncat sufletu cu — Se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
clipă de neatenție - ochii negri ai iubitei, mierea limbii ei catifelate - s-a și mutat pe cerul celeilalte emisfere. De-acum Înainte, pe tropicul subecuatorial al Capricornului, acolo unde mă născusem spre a-l lepăda În lumină, Îmi văd nisipurile, cochiliile goale ale subțiorilor, apa tulbure Într-o lagună uitată, apa din uterul meu. O să-și spele trupul cu o bucată de săpun găsită În buzunar, o să se scufunde În această apa neschimbătoare, mereu schimbătoare ca o zi de ianuarie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Animat de această idee, s-a apucat să lucreze la elaborarea unor metode prin care să controleze explozia nitroglicerinei. După trei ani de muncă, Nobel a reușit să stabilizeze nitroglicerina amestecând-o cu kieselgur, un oxid de siliciu obținut din cochiliile diatomeelor. Așa s-a născut dinamita, al cărei nume vine de gre cescul dynamis, ceea ce înseamnă putere. Instabila nitroglicerină fusese îmblânzită, acum explozivul putea fi modelat și transportat fără probleme, păstrându-și totodată brizanța foarte ridicată. Cererea pentru noul material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vergi sau vele de schimb, nici vreun fel de produse alimentare, nici provizii de apă sau de vin. Nici un spațiu de dormit pentru echipaj, nici bucătărie, nici arme. Chiar și pietrele de lest fuseseră Îndepărtate, transformând galera Într-o mare cochilie goală. Părea că singura grijă a comandantului fusese aceea de a reduce la maximum pescajul, pentru a putea urca pe râu. Își Îndreptă privirea spre careul de la pupa, sub castel. Ușa de la cabina căpitanului se legăna ușor, ca și când cineva dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]