325 matches
-
ceva pentru mine Ai acum șansa, m-am trezit auzind un fundal al unei voci nevăzute. Na, că am înnebunit, am început să vorbesc singur și chiar să aud voci,e semnul că încep să mă duc de nebun prin coclauri. Mai bine stau, mă așez și gândesc. Partea dreaptă a creierului îmi zicea una, ventriculul stâng , alta; am țipat o dată la toți și le -am zis; Stați, toți aveți dreptate numai eu nu. Corect, am să merg să o caut
MARNA, CARTEA DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375446_a_376775]
-
origine sănătoasă”. De aceea l-au concediat și l-au dus la Închisoarea Spirituală. Lor nu le trebuia un “Moș” spiritual, aveau nevoie de unul material, natural. Atunci “Marea Prietenă” de la răsărit ne-a dăruit un moș foarte natural, de pe coclaurile înghețate ale Siberiei, numit Moș Gerilă. Comuniștii i-au dat veșmintele, atribuțiile și tradițiile jefuite de la bietul Moș Crăciun cel închis, declarat dușman al regimului pentru că a fost un zeu mitologic convertit la creștinism și ajuns sfânt. Cine știe cât ar mai
METAMORFOZELE LUI MOŞ CRĂCIUN-ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371770_a_373099]
-
sau să ne jignim reciproc? În fine, o mulțime de versiuni mi se perindau prin cap cu suprema viteză a gândurilor, fără putința de a mă opri la cea potrivită. “Dar tu unde ai învățat să urli la telefon? Pe coclaurile de la Urluiu?” îmi trecea prin minte să-i scriu, dar aveam încă destulă decență pentru a nu cădea în capcana trivialitații întinsă la picioarele mele de Ovidiu cel nou. M-am hotărât să nu-i mai răspund în nici un fel
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
satul bunicilor mei. Mă atrăgea licărul ăla sănătos de viață într-un trup absent. Părea o pictură necizelată care se ascundea în spatele penelului, din dorința de a nu bucura pe nimeni. Dacă nu o cunoșteai aveai impresia că pe acele coclauri, scuturate de vânturi aprige, munții și-ar fi pierdut umbra sub trențele uitate de vreme ale acestei femei. Își purta cu noblețe destinul din care viața îi mușcase adânc, pe la colțuri. Într-una din zilele acelea în care freamătul copilăriei
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
la Cluj, stăteam de vorbă seara și spuneam: iată, voi vă duceți și vă culcați pe un pat de spini, iar eu ma culc pe un pat de crini. De ce? Când te culci, toate gândurile și imaginația zboară pe toate coclaurile, bune, rele, te chinuiesc. Eu mă duc și mă culc pe un pat de crini, și am certitudinea că nu sunt singur, că ochiul lui Dumnezeu privește până în adâncurile gândurilor mele și mi-e rușine de Dumnezeu să accept gânduri
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A PATRUZECI DE ANI DE VIAŢĂ ARHIEREASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE... de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/372881_a_374210]
-
de atâtea „cifre de afaceri” păguboase. „Cifre”, care ne-au ruinat viața economică, socială, dar, mai ales cea morală, uscându-ne și puținele rădăcini care ne-au mai rămas. Așa am ajuns frunze călătoare bătute de vântul Destinului prin toate coclaurile Europei. Pe data de 7 martie 2014, la Salonul Literar organizat săptămânal de Biblioteca „V. A. URECHIA” din Galați, a fost prezentat romanul „ÎNTOARCEREA ULTIMULUI EROU”-editura SemnE, București, 2010, scris de dr. GHEORGHE CHIRTOC din Focșani. Cu mințile și
ÎNTOARCEREA EROILOR ROMÂNI DIN UITARE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372916_a_374245]
-
iulie 2016 Toate Articolele Autorului MOTTO : „După al șaptelea an, din noaptea în care au fost înmormântați, dacă nu au fost botezați, se scoală din mormânt în fiecare noapte și încep a striga de trei ori la rând: botez !” Prin coclauri negre foarte și caverne șerpuite Plânge aprig crunta moarte după gâturi arcuite. Se prelinge în tăcere printre umbre de moroi, Crucea neagră moarte cere și morminte în gunoi. Dor suspine după sânge se aud rânind în noapte - Oare cine-i
NOAPTEA DE SÂNZIENE (SAU NONŞALANŢA NEGATIVULUI ALFA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371120_a_372449]
-
expoziție, și-au construit drept rea pomenire, încă din plină glorie, cosciug. Un altul face mâțanii pe cărări închipuite, din mintea înghesuita, în care inca au rămas urme primitive de gandire. El face parte din sfatul cetății, fără balanța dreptății. Coclaurile cetății a rămas fără un cioban. Cât de jos ai putut coborî, tu cetate! Într-un parc într-o simplă rochiță și sandale, un început de tinerețe este încleștată-n sărutul fericirii. Încă inocentă scăpa oameni de răul din lume
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
avea pretenția de a face-o mai bine, pentru că nimic nu se poate expune mai presus de strălucirea maximă a unei lumini. Raoul și Mirabela s-au întâlnit pentru că în timpul acesta de răscruce a muzicii ușoare, în care urcă din coclauri, pasămite, un stol de lăcuste cântărețe, era nevoie de ei. Nu trebuie să ne oprim ultraconservatori pentru ca să tânjim după muzica deosebit de aleasă, rămânând numai la pasiunea pentru cântecele vechi, pentru că toți marii cântăreți de muzică ușoară nu au tăcut! Pe lângă
RAOUL. PROASPETE ŞI AURORALE ŞLAGĂRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347856_a_349185]
-
Ana. Mariei nu-i plăcea ce face sora ei. Considera că-i pierdere de timp să zdrăngăneștitoată ziua la chitară. Prefera ca timpul petrecut de sora geamănă cu repetițiile, mai bine să-l petreacă la joacă cu ceilalți copii pe coclaurile din împrejurimi. Anei îi plăcea ce învăța la cursul de chitară și mai ales faptul că atunci când știa să cânte și erau invitate cu formația Plai, cum o numise oficial profesorul, la serbările școlare, concursuri artistice între școli sau la
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
vorbeam mai des decât înainte, dar niciodată ceva legat de Saladin. Din prea multă singurătate, Alba s-a apucat de pictat. A început cu oamenii casei: șofer, bucătar, femeie de serviciu, grădinar; a continuat cu peisaje rurale de prin toate coclaurile Italiei. După nouă luni în care am aflat care ar fi zonele de risc maxim de pe teritoriul Afganistaului, am decis să mă arunc în mod deliberat în ghearele pericolului. Știam că dacă voi continua ca până atunci, pierd timp prețios
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
sortiți spre culmi Să se ridice chiar din tinerețe, Învețe de la ceilalți să fie cât mai buni Căci răutatea, și-aici, și-acolo, tot se pedepsește. Eu mi-am ascuns destinul și am trecut ușor Lăsând imaginația s-alerge pe coclauri, Dar roată vieții s-a-nvârtit cu spor Tot împletind ciulini în aură de lauri! Noi de-am vedea de Sus ce mic e Omul Dar câtă vrere în el Domnul a pus, Și cum cu drag i-a dat să-și
LECTIE DE VIATA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346429_a_347758]
-
lovească, este lovit cu tunul de o căciulă cu ochi. Tăcu resemnat. Își aduse aminte că există un Dumnezeu al năpăstuiților, că azi e duminică și, în loc să se ducă la biserică, precum tot creștinul cuminte, a alergat cu țiganii pe coclauri să dea și el un tun. Iartă-mă, Doamne, că sunt un păcătos! Închise portiera și căzu cu fața pe volan, vărsând lacrimi amare. Căciula cu ochi înțelese altfel strategia victimei sale.Își zise: așa-i la negocieri, faci pe
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
auto botezat ca ”vânători” chiar sunt în stare să nutrească simțăminte umane atâta timp cât imensa lor plăcere este doar să ucidă ?! Păi, să ne fie foarte clar, din cele mai vechi timpuri, vânătorul a colindat și continuă să colinde pădurile și coclaurile pentru căutarea vânatului care are în mod indiscutabil șansa lui naturală de a se apăra ori a scăpa, vânând pentru hrana familiei împreună și cu un posibil trofeu în timp ce acești indivizi pe care eu îi apreciez ca fiind dereglați psihic
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
deci așa s-a întâmplat. Mulțumesc Dalia pentru grijă. - Asta-i bună! Ce-i nou sub soare? răspunse fata ca și când asta era mereu atribuția sa, să aibă grijă de sănătatea mamei adoptive. Tu bolnavă și eu să umblu creanga pe coclauri fără să fac nimic? Trebuia să-i spun și lui Ștefan. El este de-al locului, le știe pe toate și poate să ne dea o sugestie. - Are dreptate, aprobă bărbatul. Bine! Atunci aștept telefonul vostru, dar nu mai mult
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
luni .... forță notă Andrei ... Da’ singur singurel tot o să fiu, că nu o să vorbesc eu cu toți prostii de la țară ! Chiar trăim vremuri urâte, gândi Doina! Mi-e îmi lua ,mama,o pereche de slapi și toată vara eram pe coclauri la Izvoru sau la Cândeștii bunicilor, liberă și fericită , între cer și pământ ! Doamne! Ce vremuri curate și binecuvântate! Acum nu plecăm la bunici dacă nu cumpărăm ....tabletă... și că pedeapsa -da, că pedeapsa!-...o bicicletă...așa...pentru că stăm ....trei
LICURICII de MIRELA PENU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377942_a_379271]
-
Când sufla, totul în calea sa lua foc și se topea, chiar și cei mai mari ghețari. Generalul URAGANdeFOC era cel mai puternic și cel mai turbat. Ăsta, dacă era mânios, sufla jeturi de foc și raze ucigătoare prin toate coclaurile Universului, de zburau norii ca fulgii dintr-o pernă ruptă. Topea și planetele și le spulbera resturile prin toate văgăunile cerului. Noroc că împăratul îl ținea din scurt să nu facă prăpăd pe pământ. Dacă era furios, împăratul îl trimitea
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
nostru ne prinsese la sanie doi căi pintenogi de povară, că nu cumva să rămânem împotmoliți pe undeva. Mama ieșise după noi, Alec, îmi spusese, vezi, nu te îndepărta, dragă, că sunt lighioane, zic oamenii că mișuna de ele pe coclauri. Și nu uită că noaptea cade repede, Alec, o mai auzisem pe mama strigând. Eu îi făcusem din mers semn cu mâna să stea liniștită că aveam în vedere asta. O luasem în direcție sudică, pe unde drumul era mai
TANTE AURORE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372782_a_374111]
-
de regulă principala sursă folosită la confecționarea mingiilor copilăriei noastre. A urmat „ cauciucul și pielea” dar până atunci, câtă chin și „luat pe coajă” de la cei ce se opuneau cu strășnicie pierderii de timp și zbenguielilor noastre nevinovate pe ăle coclauri!...Când să retrimit mingea scăpată peste gard la Popanița, ochii mi-au fost străfulgerați într-o fracțiune de secundă de un spectacol care m-a îngrozit, am scăpat mingea din mână înainte de a o degaja și-am început să strig
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
În jurul casei - mai nimic, doar câteva straturi de ceapă și napi, câteva tulpini de porumb răsărite pe lângă gardul sărăcăcios din jurul gospodăriei. Dimineața lăsa locuința descuiată, cu ușa larg deschisă, să intre soarele și aerul curat înăuntru, iar el pleca pe coclauri întinse din jur, să caute ceva de mâncare pentru căprițe. Ici-colo mai găsea câte un smoc de iarbă, ba mai rupea din tufe niște frunze cu care hrănea protejatele sale neastâmpărate. Dar, ceea ce avea beduinul cel sărac și n-avea
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
mai aruncam, din când în când, câte o mână de sare pe foc, să facă scântei și să îndepărteze țânțarii. Parcă aveam un foc de tabără pe o insulă pustie și semănam cu doi haiduci, rătăciți de pe malul mării, prin coclaurile deltei. Numai că romantismul acesta nu ținea mult: cum părăseai perimetrul focului, cum te atacau țânțarii în haită... Am mai prins amândoi câțiva pui de somn, cel mai mare având puțin peste kilogram, trofeul lui Gică. Dezamăgiți, dar totuși optimiști
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1687 din 14 august 2015 Toate Articolele Autorului Peste mânăstire se așternuse toamna, așa cum vin toamnele prin Ardeal, cu ploi lungi și cu frunze care hoinăresc înnebunite prin toate coclaurile. Nori uriași se ridicau de la munte peste apele Mureșului și veneau peste noi ca niște balauri înaripați să verse veninul lor peste toată natura. ,Începusem să mă obișnuiesc cu viața din mânăstire. Oricum era mai bine ca acasă, aici aveam
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373262_a_374591]
-
-i folosea doar la ticăit că să facă rele, îl văzuse-n treacăt, vorbea sor-sa Vergina că-l cheamă Oprea, dar ce conta că și ea uitase și că venise p-aici să ispășească cine știe ce viclenii și răutăți dinspre coclauri sărace cu mulți ciulini și-ntinse cât ochiul nu cuprinde, malverse și fără inimi, pentru a zândărî și sângera alte inimi, cum s-a și întâmplat vezi bine. Buzele le erau pecetluite celor doi frați când băiatul era de față
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
cinci ani în toamnă, avusese nevoie de ceva străduință din partea mătușii să deschidă ochii, să se spele, să se îmbrace și să urce pe bancheta din spate a mașinii. Dar acum, erau aproape treji și încercau să pătrundă cu privirea coclaurile prin care unchiul conducea mașina. - Ca să poți pescui, trebuie să plătești o taxă, pentru că lacul are acum un nou proprietar, cam hapsân, dacă mă întrebați pe mine. La ora asta, însă, nu vom găsi pe nimeni să ne încaseze nouă
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
mai aruncam, din când în când, câte o mână de sare pe foc, să facă scântei și să îndepărteze țânțarii. Parcă aveam un foc de tabără pe o insulă pustie și semănam cu doi haiduci, rătăciți de pe malul mării, prin coclaurile deltei. Numai că romantismul acesta nu ținea mult: cum părăseai perimetrul focului, cum te atacau țânțarii în haită... Am mai prins amândoi câțiva pui de somn, cel mai mare având puțin peste kilogram, trofeul lui Gică. Dezamăgiți, dar totuși optimiști
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]