286 matches
-
le merge celor de la GSP și au zis că rețeta e brevetată. Dar uită că acolo Becali răspunde doar la întrebările care îi convin. În rest înjură. Sau stai așa că uitasem că și cei de la EVZ pot sta foarte bine cocoșați în fața lui "Zeus"& co. Da, în cazul ăsta sunt pertinenți să analizeze deciziile lui Gigi și să îl facă pe europarlamentar un om de stat, ceea ce și este deja, doar l-a adus pe olandez să ne facă gazonul de la
Cum ar putea freca şi Mircea Sandu scările de la DNA () [Corola-journal/Journalistic/25137_a_26462]
-
fața o să-ți arate ca o bucată de carne crudă. Gîndește-te la sora ta, Ruth, dacă nu te gîndești la tine sau la mine. îi e rușine că are un frate care se strecoară prin școală de parc-ar fi cocoșat. — Nu pot face față astmului. Nu, dar dac-ai face exercițiile prescrise de fizioterapeutul de la Royal, ai putea merge ca o ființă umană. Ți s-a spus să faci cinci minute de exerciții dimineața și seara. Cît de des le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai murdare. La școala Whitehill, în aparență, Thaw nu mai învăța sub o presiune prea mare. Pînă la examenul de bacalureat, punctul culminant al celor cinci ani de școală, mai erau doar cîteva luni, și în jurul lui toți elevii se cocoșau peste pupitre și se ascundeau ca niște cîrtițe în mușuroaiele pe care le aveau de studiat. îi privea cu un regret lipsit de patimă, la fel ca acela cu care îi urmărea cum joacă fotbal sau se duc la dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deodată, luna. Erau regi și filozofi din vechime, hetaire și criminali vestiți, oameni de bronz și de fier, oameni albaștri și oameni negri, în poziții triumfale sau tragice, răsucind în jurul corpurilor peplumuri, șerpi, armuri și boa-uri de pene. Erau cocoșați și polidactili, goi în noaptea caldă, erau hidrocefali și elefantiazici, erau femei cu șase perechi de sâni și bărbați cu două capete. Era, în mijlocul acelei mulțimi, și un postament gol, pe care odihneau un vestmânt de purpură și o liră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Massilia Marseille Noviodunum Nyon Vesontio Besançon PARTEA INTÂI 1 Soarele era la apus când Balamber și prietenii săi, ieșind călare de pe cărarea întortocheată pe care o urmaseră tăind pădurea, zăriră cocioaba lui Audbert, marcomanul. Dindărăt, ducând de căpăstru un catâr cocoșat sub o încărcătură greoaie, li se alătură tânărul Kayuk. Imediat ce Balamber trase de frâele calului său, ceilalți se opriră și ei și veniră lângă el ca să scruteze rariștea întinsă. Ochii lor atenți cercetară fără grabă micul regat al marcomanului: gospodăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trebuiau cercetate cu aceeași minuție ca și cele care, datorită așezării lor, meritau o cruce: limbi colinare, înșirate abrupt pe trei laturi, foarte potrivite spre a servi drept redute-ascunzători, având în preajmă un pârâu sau un izvor. Apoi erau ridicăturile cocoșate din terenul mlăștinos de odinioară, folosite drept locuri de popas pentru vânătorii din epoca mezolitică, grotele care le ofereau adăpost nomazilor din paleolitic. Stabileam rute între cruciulițele albastre, ne făceam vânt pe biciclete, încărcați de unelte de săpat, hărți, aparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu spânzuratul ăla. Chiar În casa spânzuratului. După aceea, o cameră undeva prin centru. Pe Nicolae Filipescu. Amintire despre niște pantaloni de lână care Înțepau Îngrozitor și un cuvânt ciudat: termometru. Alt loc. Lângă Foișor, pe strada Rumeoară. Un nebun cocoșat la parter. O fată pe numele Ilona care te iubește și te gâdilă pe burtă. Ceva legat de mersul În patru labe prin ascunzătoarea de sub masă. Când venea unchiul Sandu. Cu poveștile lui. Le spunea și, când le spunea, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cred. Judy tot a șoarece arăta. Dar acum era unul speriat. * * * Dacă tot eram acolo, m-am hotărât să mă duc până la Tom. Aveam să îi spun că a fost iertat pentru că era un nemernic sensibil. Era în camera lui, cocoșat peste birou ca un actor care îl joacă pe Richard al III-lea, pixul pierzându-i-se printre degetele lui ca bananele. —Bună, Sammy, a spus el vesel. —Te ții de haiku-uri? Tom nici măcar nu a clipit. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mie mi se dau mereu și mereu coroane de crini? JENI: O fi fost o greșeală. MINISTRUL: Rahat. Măcar de n-ar fi grea. Ah, coroanele din ultima vreme au fost grele, imposibil de grele, atît de grele. M-au cocoșat pur și simplu. Parcă erau din flori de plumb. Am citit asta undeva: flori de plumb. Groaznic. Cred că era o poezie. "Și flori de plumb, ta-ra-ta-tam în vînt". Ceva sinistru. JENI: Nu, domnule ministru, nu era nici o poezie. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
coroanele domnului președinte al republicii au panglici de aluminiu. MINISTRUL: Ce să-i faci, e normal. EI e atît de fragil, mititelul. Ca și mine de altfel. Ca noi toți. Politica în general e atît de fragilă! Of, m-au cocoșat coroanele astea. JENI: Pot să vă fac un masaj. MINlSTRUL: Bine. Și pe urmă spune-le să nu le mai facă atît de grele. Sîntem politicieni, nu halterofili. JENI: Vai, domnule. Iar ați uitat. Le vor duce ofițerii de marină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
interesul și-a răzbătut cu fruntea sus prin pâcla și putoarea mâncătoriei, ciulind totodată urechile la insinuările tendențioase care doar să i se pară că le faci și numaidecât te bagă-n bâza colegilor, punându-ți în cârcă până te cocoșează, până ce opinia colectivului ți se pune de-a curmezișul și te scuipă afară, și atunci jupânu’ nu mai are încotro, cât o fi el de înțelegător și bine intenționat... Rafael o lăsă baltă. Prudență, mă rog, n-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de invidiat, cine l-ar fi crezut în stare? Un pârlit de supraveghetor, un dulgher plecat cu traista-n băț de la țară, și uite-l cum face pe nevinovatul și pus să te câștige cu ce are mai la-ndemână. Cocoșat de umilință, Milică scotea ziarul din sacoșa cu târguieli. — La revista asta lucrez. Blocada-i zice, poate-ai auzit. — Mi se pare c-am auzit. Au apărut o mulțime. Toată noaptea bag la presă-n mine, non-stop. Sunt la curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai spus - astea trei, da, ele ne activează, dar tot ele ne sug, ne năruie, ne risipesc în cele patru zări... Să nu uiți: tot ce nu putem duce în mână, în sân, sub cămașă, cu spinarea, fără să ne cocoșeze prea tare, ne împinge pe nesimțite, fără să ne dăm seama, acolo... Acolo-s plânsul și scrâșnirea din dinți, foamea și setea în veci neastâmpărate, moartea veșnică pe care-o vezi doar cum ne împresoară din toate părțile și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe tema întâietății diferitelor modele urbanistice și observă că la ceasurile matinale ale dimineții capitala își păstrează aceeași înfățișare pe care o știe din totdeauna: funcționari grăbiți, slujnice venind de la piață cărând pâine și verdețuri proaspete în panere adânci, țărani cocoșați sub cobilițele încărcate cu vase de tablă albe pline cu lapte sau iaurt, modiste cochete, băieți de prăvălie. Soarele încă necopt dar plin de vitalitate eliberase din strânsoarea căciulilor grele de iarnă părul strălucitor al femeilor și aduse pe trotuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
amorțește reacțiile, pista prăfuită de antrenament plină cu tot felul de obstacole pare mai neprietenoasă ca oricând. Străbătând infernul torid, ecoul unor ordine răstite ajung până la ei. Învăluit într-un mic nor de praf, pe sub ochii lor trece plutonul trei. Cocoșați sub greutatea echipamentului, soldații mărșăluiesc mecanic cu fețe absente, subțiate de oboseală. În fața lor, călare, sublocotenentul Jigodeanu, cu mâna stângă pusă arogant în șold și privire disprețuitoare pentru tot ce se află sub carâmbul cizmelor sale. Aspectul efeminat, ușor pufos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
răspuns el atunci cu voce subțire, dar hotărâtă ca a unui general în fața armatei, încât toți cei prezenți au început să râdă în hohote. În timpul nenumăratelor și epuizantelor marșuri strivea praful sau mocirla drumurilor cu bocancii cazoni mult prea mari, cocoșat sub povara raniței din care ieșea capătul unei cutii de vioară, legată cu sfoară groasă. La toate putea renunța, mai puțin la draga și scumpa lui vioară. Pentru el însemna viața. Nu cânta pur și simplu, oficia un ritual. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se oprește, ascultând cu atenție. Urletul crește, ajunge la o notă înaltă, subțire, apoi se stinge încet. "Lupii!" gândește el. "Să sperăm cu nu nouă ne-au luat urma." Lângă el, aude gâfâitul lui Suflețel. Calcă anevoie pe panta incomodă cocoșat sub greutatea echipamentului. Contactul bocancilor lui țintuiți cu pojghița de gheață îi oferă în plus și chinul unor alunecări ocazionale. Schițează un zâmbet fugar atunci când surprinde privirea locotenentului. Cu un gest scurt, își înlătură cu dosul palmei chiciura depusă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca, exact Înainte de momentul cînd am privit În jos, spre țeasta lui Norman, să fi citit cîte ceva despre craniul omenesc. De vreo săptămînă, studiam de zor CĂRȚI RARE ȘI EDIȚII PRINCEPS și-mi petrecusem o parte a nopții trecute cocoșat peste Anatomia și fiziologia sistemului nervos În general și a creierului În particular de Franz Joseph Gall, o lucrare de referință În frenologie. Deși inițial am privit cu destul de mult scepticism ideea că e posibil să citești caracterul unei persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în țevi/ și în veceurile gâlgâitoare“. Peisajul se umple, neecologic, de pet-uri, iar transcendența atârnă greu spre pământ: „corzile salcâmilor/ oprind din cădere burta umflată de sus“. Rar de tot, simboluri numai accidental neconvenționale vizitează mizeria de jos: „zarzărul cocoșat sub delicatele ciufuri“, „porumbița temătoare din câmpii“, vișina găsită „pe podul de lemn de peste Bahlui“. Dar anemicii vizitatori din lumea grației nu reușesc să răscumpere ordura. În același timp, vizuina trupului nu se arată nici ea prea primitoare. Volumul cuprinde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
sau oportuniști care acum ne fură banii și cer „jus prime noctis”, fetelor noastre. Ai fost membră de partid, draga mea, tu ce ești? EA: Eu sunt o amarata, nu vezi? Față e în Canada, bărbati-miu face agricultură taxele mă cocoșează, și tu îmi scoți pe nas că sunt PCR-istă, deci criminală? Nici nu am știut de astă. Nu ne-a spus nimeni și la televizor nu ne dați. Și ce mă interesează pe mine, tu și cu ai tăi
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
la Continental ca să ni se spună că nu se servește nimic fără mâncare (Gina răsturnând solnița, eu reproșîndu-i destule), apoi, la Muntenia, bere neagră, dulce, muzică, eu trăcănind despre orice, din ce în ce mai surescitat, ea făcând mutre, umblîndu-i ochii spre indivizii aceia cocoșați peste măsuțe umplute cu pahare, sticle, brichete, mâini cu țigări, și apoi iarăși prin ploaie, ea îmblînzită sub umbrelă, ținîndu-se cu amândouă mâinile de brațul meu, alintîndu-se, apoi în hol (Never change your Iove) și apoi, stând alături, în fund
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un stimulator cardiac, care, de altfel, nu-1 împiedică de la cinstirea câte unei țuici fierte cu secărică și zahăr ars, specialitatea casei. Când are chef, stăm la taifas, relatându mi întâmplări hazlii din copilărie și din armată, că râd de mă cocoșez, dar și situații tragice de la Primărie și Cooperație, când era obligat să le ia din animalele aflate-n bătătura concetățenilor, pentru jertfa umilitoarelor cote. Prin poveștile sale captivante, pline de originalitate și haz, unchiul Vasile mi-a îmbogățit și înveselit
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de mandat al ministrului nu-l va elibera de umbra sa, Marius Marian Șolea. „Eu scap de ei odată cu alegerile, dar ei cum vor scăpa de mine? În urma căror alegeri? E o chestiune simplă: cu cât semenii, oamenii sunt mai cocoșați, eu trebuie să stau mai drept. În ciuda prejudiciilor personale pe care le am.“ Așa declamă. Pachetele buclucașe Buba care l-a întors pe poetul și funcționarul ministerului împotriva lui Adrian Iorgulescu și a „clicii sale“ s-a spart la finalul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
Zi-zice că mergeți la teatru! Accentuă în așa fel ultimele cuvinte, ca și când Otilia ar fi trebuit să capituleze în fața acestui argument. - Nu, papa, nu merg, sunt obosită, vreau să se terminevorbele. Moș Costache plecă plin de stupefacție și era aproape cocoșat de uimire când ajunse în fața lui Pascalopol. Acesta, îmbrăcat într-un costum de seară, vârât într-un mare palton cu guler de astrahan, aștepta îngrijorat, ținind pe genunchii un baston cu mâner de argint, în chip de cap de ogar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
frumoasă, nu-i vorbă. Moș Costache, ascultă-mă pe mine, că-s avocat, pentru o femeie se fac crime, se strâng de gât frații între ei, se fac războaie. Femeia, asta-i discordia lumii. Moș Costache se plimbă sumbru și cocoșat prin odaie, sugând cu îndărătnicie un muc de țigară și privind, din când în când, cu neîncredere și dispreț pe Stănică. Nu credea o iotă din ce-i spunea. - Ce-aveți cu băiatul ăsta, zise el în sfârșit, de nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]