297 matches
-
Înainte de toate, am căutat vasul de Ragheh pe care mi-l dăduse, la cimitir, bătrânul vizitiu. Nu mai era. Am privit în jur. Lângă ușă, am văzut un om a cărui umbră era ruptă în două. Nu, era un bătrân cocoșat, cu capul și fața înfășurate într-un fular; ținea sub braț un obiect sub formă de vas, înnodat cu o batistă murdară. Râdea cu un râs sec și oribil, un râs care face să ți se zbârlească părul în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fețe crispate, ochi adînciți în orbite, buze mușcate pînă la sînge, și încă mai aveți tupeul să faceți pe curajoșii, ia să văd ce v-ați face dacă Partidul și-ar ridica în clipa asta aripa protectoare de deasupra voastră, cocoșaților, scurmătorilor, rîmători împuțiți. Își mai trage puțin sufletul, este gata să asculte, ține-te bine, nenicule, scuză-i incoerența și bîlbîielile, n ai de ales, dintre toți el a căscat cel mai bine ochii la ce s-a întîmplat. Nici o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ziare și depozitată în mințile miliardului de oameni - ea este comparată. Cum își păstrează soții aceste femei? Deng Yin-chao mai că ar putea fi compătimită pentru fața ei în formă de yamă. Are ochi de țestoasă, gură de broască, spinarea cocoșată, părul sur și trupul ca o sticlă de sos de soia, înveșmântat în costume gri. Nu e nici o culoare în vorbirea ei. Nici în expresia ei. Și cu toate astea, soțul ei, premierul Zhou, este cel mai chipeș și fermecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Curteni, dansatori, păpuși) LOCUL ȘI TIMPUL La Bovary acasă, oricînd I (Scena unui teatru. Regele și Regina din piesă își spun rolurile) REGINA: Am leacul care-mi trebuie, sînt vindecată. Adio zilelor lungi petrecute anapoda, lîngă un soț bătrîn și cocoșat. Alături de tine îmi voi schimba viața, îmi voi trăi de trei ori mai puternic fiecare minut. Bun spițer e-amorul! REGELE: Da, singurul vindecător pe lume e amorul! Ce îmi pasă de coroană și de sceptru! Ești tu lîngă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
sfada de lătrături și ocări, un fel de ceartă în familie, și Rafael apropiindu-se să vadă mai bine, curios, deh, după cât de agitat e dulăul, n-ar fi mare lucru să-i înfigă colții în ureche... Ce dracului! Tipul, cocoșat, sub dulău... Să vezi și să nu crezi. Uite-l. chiar el, Emil Milică Teodorescu, colegul lui de ocnă grea prin oficii. Jigodia care a plecat astă-toamnă și l-a părăsit fără o vorbă de rămas-bun și n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dornici să-l ajute, să-l învețe, care mai de care mai pricepuți, fiind mai vechi decât el în meserie, fără a avea totuși vreunul o vechime mai mare de câteva luni. Păi, lunganul ăla pletos și adus de spate, cocoșat aproape, proaspăt absolvent de Filologie, redactorul-șef Codruț Davidescu, era cel mai școlit și cel mai tânăr dintre toți, și-n rest numai unul și-unul, trecuți de prima tinerețe, veniți din locuri nu cu mult mai bune decât Școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mei spunându-le, așa vi-i prezint și eu. Nenea Aurel era un bărbat înalt, frumos, blond, cu o mustăcioară tăiată scurt și cu fața numai zâmbet, venit cândva din prin partea Munteniei și aciuat pe la noi; ea, o femeie cocoșată, brunetă, uscățivă, iar la suflet pâinea lui Dumnezeu. Mai târziu, după ani, am aflat că el ar fi murit într-un accident de motocicletă, iar de coana Paulina, știu că a murit și ea, săraca, încoace, după război, când i-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
întâmplarea narată mai sus. Voi, oameni în toată firea, ca și mine acum, nu știți ce filme minunate vedeam noi pe atunci! Erau filme de tot felul, dar în minte mi-a rămas un film de desene animate numit „Căluțul cocoșat.” Era acolo o melodie scurtă, care a devenit apoi semnalul meu și al lui Țuți, atunci când ne căutam pe vreo baltă, de exemplu, căci mai târziu am devenit pescari amatori. Ajungeam pe baltă și fluieram începutul de melodie din „Căluțul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Era acolo o melodie scurtă, care a devenit apoi semnalul meu și al lui Țuți, atunci când ne căutam pe vreo baltă, de exemplu, căci mai târziu am devenit pescari amatori. Ajungeam pe baltă și fluieram începutul de melodie din „Căluțul cocoșat”. Dacă Țuți era pe aproape și mă auzea, îmi răspundea cu partea a doua a melodiei. Mult timp am folosit noi acest semnal de recunoaștere. Și nu de puține ori ne-am recunoscut pe bălțile noastre așa. De la o vreme
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Ați dat peste ea vreodată? Eu nu. Acum mă văd cu Țuți mai rar. Singurul loc unde ne găsim mai des este la pescuit. Ne dăm întâlnire și ne regăsim. Când ne apropiem de locul întâlnirii, fluierăm semnalul din „Căluțul cocoșat” - Lasă-te, Nelule, naibii de fumat. - Dar tu de ce fumezi? îi întorc răspunsul prin această întrebare care nu are răspuns. - Ia de aici. Și-mi întinde o sticlă de coniac. - Nu bei cam mult, măi frate? îl întreb. - Omule, ce
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și mi-am aprins o țigară. Era o noapte neagră, înstelată, fără lună. Au apărut doi indivizi și m-au întrebat cât e ceasul. Le-am răspuns binevoitor, dar nu cu frică și am început să fluier semnalul din „Căluțul cocoșat”. - Ia uite, băi, a spus unul, tipul are un ceas frumos. Ia dă-l la mandea. - Vino și-l ea, am răspuns. Am scos cuțitul din teacă și m-am pregătit de apărare, ghicisem gândurile borfașilor. Din pădure se auzea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
el În acele prime douăsprezece luni. De când Își amintea, Lefty fusese Întotdeauna de cealaltă parte a păturii din păr de capră care le separa paturile. Îi făcea teatru de păpuși de dincolo de kelimi, transformându-și mâinile În karaghioșii deștepți și cocoșați care Îi păcăleau Întotdeauna pe turci. Pe Întuneric, născocea versuri și Îi cânta tot felul de cântece, iar unul dintre motivele pentru care ura muzica lui nouă, americană, era că o cânta numai pentru el. Desdemona Își iubise dintotdeauna fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bârlog de opiomani și se potrivea, căci Rex deja scosese din buzunar o țigară cu hașiș și o aprinse cu un chibrit. Rex stătea pe un pat, Jerome pe celălalt. Nonșalantă, Obiectul se așeză lângă Rex. Eu stăteam În mijlocul camerei, cocoșată. Îl simțeam pe Jerome cum mă privește. M-am prefăcut că mă uit prin cabană, dar apoi m-am răsucit, așteptându-mă să-i Întâlnesc privirea. Dar nu s-a Întâmplat așa ceva. Ochii lui Jerome erau pironiți pe pieptul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
într-un raccourci fulgerător a evenimentelor, îi este familiar poetului. Nu "Școlarul Durerii" este cel care practică "le vilain métier de moribond" (Amarnic)? Ce anume se așteaptă, în universul poeziei, ca și în cel al prozei, în cavalcada de forme cocoșate și bizare, în avalanșa de diformități neverosimile, ce se așteaptă oare? E o mare indiscreție, un privilegiu al netotului, e un mare abuz să întrebi oamenii ce așteaptă. Tot așa de mare ca faptul de a cere fățiș unui grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
copii și adolescenți și apoi, chircindu-se, s-ar avînta spre dreapta - și acolo, vîrful săbiei lui s-ar Înfige În Cartea de bucate a lui Betty Crocker. O a treia Întrebare, de data asta din partea unei bătrîne În balonzaid, cocoșată și urîtă, are parte de aceeași deferență obișnuită. O reverență adîncă, o piruetă cavalerească, două șfichiuituri rapide În aer și Puterea gîndirii pozitive și Artrita și bunul simț se află la picioarele ei. Bravo, bătrîne amice Athos, bravo. Însă cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
înșelat deloc memoria, a fost verișorul Ramiro, progenitura unchiului Milian Doboș, notarul orașului Vama. Fiind conceput de doi veri primari care s-au iubit și apoi s-au căsătorit în ciuda opoziției din familie, Ramiro s-a născut prematur, diform și cocoșat. Mătușa Viorica, învățătoare la școala din Vama, i-a dat o educație aleasă unicului copil, dar, după majorat, l-a scăpat din mână. Toți cei trei membri ai familiei au avut de suferit, de parcă i-ar fi apăsat blestemul căsătoriei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
au dus departe în sat, de groaza venirii rușilor, de care mulți fugeau înspăimântați, strigând cât puteau: „Vin rușii!“ Mie însă, venirea rușilor nu-mi apare ca o amintire neplăcută, nu știu de ce... Mai târziu, un prieten al familiei noastre, cocoșat și mare amator de fotbal, primul om care m a învățat să dau cu piciorul într-o minge, domnul Tănase, care era sârb de origine și se putea înțelege cu rușii, s-a dus în preajma lor, în casa noastră, cu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Încerc să-l ridic, dar are șaptezeci și ceva de kile. Connor, te rog frumos. Nu ne Îngreuna și mai mult situația. — Cred că ai dreptate. În cele din urmă, se ridică În picioare. Plec. Pornește către poartă, cu spatele cocoșat a Înfrîngere și mă străbate un sentiment cumplit de vină, amestecat cu o dorință extrem de fierbinte de a-l face să se grăbească. Spre groaza mea, se Întoarce iar spre mine. — Și... cine e ? — E... un tip pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de la Alianța și de la Universitatea și chiar cei de la Municipal și-au dat seama că pe lîngă cravata veche, mototolită și deșirată, uniforma lui Cano era lustruită și pantalonii scurți Îi atîrnau peste genunchi, fiind mult prea lungi; că era cocoșat, urduros și slab ca un ogar, că era foarte palid și se scărpina mereu În cap de parcă avea păduchi; unul spuse că venea pe jos la școală și că-l văzuse luînd-o spre maidanele din Callao, pe scurt descoperiră dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la ce se gândesc, oare, că o fi moartă? Că nu se va mai întoarce niciodată aici? Coridorul acesta nu are sfârșit, singurătatea aceasta nu are sfârșit, suntem doar eu și copila mea bolnavă, și nenorocirea noastră apăsătoare, mergem înainte cocoșate, ca niște animale, tristețea aceasta ne-a șters toate însemnele umanului, altădată îmi păsa de felul în care arăt, în care mă percep ceilalți, acum respir greu, din pricina hohotelor de plâns, mucii îmi alunecă pe față, nimic nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ăștia vor pune șaua pe noi și vor face legea ! Va fi mai multă bunăstare dar mai puțină libertate de acțiune, deci plictiseală (nu ?). La Paris am văzut aspiratoare de praf și gunoaie de pe stradă care semănau cu o roabă cocoșată. La Londra probabil că nu e nevoie pentru că nu e praf, iar pentru chiștoacele aruncate pe stradă (pe nevăzute) personalul are un fel de baston cu clește la capăt cu care îl ia când îl vede (la noi cândva erau
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
voia să-1 asculte că de atunci se pricopsise cu ulcerul gastro-duodenal ce-1 însoțise ceas de ceas, primăvară de primăvară, mereu. Uneori, atunci cînd ducerile deveneau de nedescris și limba îi încleșta în gură, se încovoia peste birou și așa, cocoșat, cu fața galben-pămîntie, cu ochii plecați, își urmărea durerea interioară, evoluînd gradat, treaptă cu treaptă către un punct ce însemna apogeul, cînd i se oprea respirația și porii i se invadau de umezeală, ca apoi să constate cu ușurare cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
voia să-l asculte că de atunci se pricopsise cu ulcerul gastro-duodenal ce-l însoțise ceas de ceas, primăvară de primăvară, mereu. Uneori, atunci când durerile deveneau de nedescris și limba îi încleșta în gură, se încovoia peste birou și așa, cocoșat, cu fața galben-pământie, cu ochii plecați își urmărea durerea interioară, evoluând gradat, treaptă cu treaptă către un punct ce însemna apogeul, când i se oprea respirația și porii i se invadau de umezeală, ca apoi să constate cu ușurare cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scena cea mai importantă a peliculei sale. Când Klaus și Harro descoperiseră ce avea de gând, Îl denunțaseră la Hauptstein, care avea impresia că Lakritz pusese mâna pe filmul care lipsea. Eram absolut sigur că persoana pe care o văzusem cocoșată asupra chiuvetei era chiar capul Frăției. Împreună cu Kinkel, Hauptstein Îl imobilizase pe Anton și percheziționase camera. Negăsind filmul, au Încercat să scoată ceva din prietenul meu. Dar acesta nu le dăduse răspunsul la care se așteptau. Și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cazul să te oprești puțin, după care citești în continuare. Suflețelul învață de Mircea Sântimbreanu Când Ionel se apuca de învățat, toată lumea din jur pășește în vârful picioarelor. De fapt, “toată lumea din jur” e numai bunica, scundă, slabă și puțin cocoșată. Mama e la serviciu iar tatăl e plecat de vreo trei săptămâni în delegație. Se înțelege, bunicii nu îi vine prea ușor să calce în vârful picioarelor are aproape șaptezeci de ani. Ea știe însă că tărșâitul papucilor îl enervează
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]