571 matches
-
lăsăm loc tercio-ului cavaleriei“. Zurito Își potrivi calul, măsurând distanța dintre taur și vârful suliței. Cât el estima, taurul se adună și atacă, țintind pieptul calului. Când și-a aplecat capul ca să Înfigă coarnele, Zurito Îi băgă vârful lancei În cocoașa musculoasă care i se umfla deasupra umerilor, lăsându-se cu toată greutatea pe tijă. Cu mâna stângă trăgea calul care dădea cu copitele din față În aer și-l trase spre dreapta, În timp ce-l Împingea pe taur dedesubt și Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de o pârghie, Întoarse Încet calul, până Îl scoase din zona coarnelor. Simțind momentul În care calul era În siguranță și taurul putea trece, Își relaxă mușchii care opuneau o rezistență metalică și vârful de oțel al lancei sfâșie din cocoașa musculoasă a taurului când acesta se repezi spre capa agitată de Hernandez În fața sa. O atacă orbește și băiatul Îl trase Înspre mijlocul arenei. Zurito rămase pe loc, mângâindu-și calul și privind cum taurul se repezea la capa agitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stupe. De-a lungul albiilor râurilor, doamne grațioase se aplecau deasupra unor găleți stropindu-se cu apă, parte a ritualului de două Îmbăieri zilnice. Copii mititei stăteau cocoțați pe bivoli de apă, Învățați deja cum să-și țină echilibrul pe cocoașa păroasă a acestora. Se apropia Înserarea, trădată de mirosul de fum. Se aprindeau focuri pentru masa de seară. Din fiecare gospodărie se ridica un fel de ceață care plutea deasupra pământului ca o pătură de binecuvântare. Prietenii mei se Întoarseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ci va fi spre rușinea și ocara lor." 6. Proorocie asupra unor dobitoace de la miază-zi: printr-un ținut strîmtorat și necăjit, de unde vin leoaica și leul, năpîrca și șarpele zburător, își duc ei bogățiile în spinarea măgarilor, și vistieriile pe cocoașa cămilelor, către un popor care nu le va fi de folos. 7. Căci ajutorul Egiptului nu este decît deșertăciune și nimic, de aceea eu numesc lucrul acesta: zarvă fără nici o ispravă." 8. "Du-te acum, zice Domnul, de scrie aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ani, în rochie de mireasă, cu cunună de lămâiță pe cap și doi bani de argint pe ochi. Avea un chip obișnuit, dar moartea o înnobilase cu o frumusețe aparte. Trupul, nefiresc de mic și de anemic, stătea crispat din cauza cocoașei. Coșciugul, construit pe potriva infirmității copilei, stătea aplecat într-o rână. Bătrânului i se păruse firesc ca sicriul să urmărească forma și silueta trupului, în loc să fie o ladă amorfă, identică pentru toți. Privi pe geamul ce dădea în curtea din spatele casei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și vorbește și e magic, dar e cal, un simplu cal. Tot cal e chiar și dacă-l hrănește cu jăratec. Benzina e cu totul altceva! Până la urmă chiar și cheliosul a observat că la final zmeul o ia pe cocoașă. De aceea își ia și el cum grabnic notițe. Fiindcă zmeul nu are și nu a avut niciodată prieteni. Poate cel mult, tovarăși de fărădelegi. S-a bazat doar pe propriile puteri. Nu i-a făcut masaj lombar lu’ Sfânta
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Sebastianus era conștient că acțiunea aceea avea să fie prima fază a unei mari bătălii, însă își domină emoția și își concentră întreaga atenție asupra însărcinării ce o primise: pentru moment, cel mai important era să ajungă pe culmea acelui cocoașe înaintea hunilor. Imediat, folosindu-se de cei care sunau din corn, ordonă unității sale să se desfășoare în linie de atac și să treacă de la trap la galop, căci îl neliniștea faptul că nu putea vedea ce se întâmpla pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la poalele pantei, însă alte unități, ridicând nori de praf, se desprindeau din liniile hune pentru a le veni în ajutor. încins și fremătând, după cum îi era firea, Vitalius se apropie de el: — Ai văzut, Prefectule? Au luat-o pe cocoașă! Ce-au mai încasat-o! Sebastianus dădu să-i răspundă, însă Iustinus Datianus veni către el și arătă cu degetul către unitățile hune care se regrupau în la poalele colinei. — Se pregătesc pentru un alt atac, Prefectule! Sebastianus aprobă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ani, în rochie de mireasă, cu cunună de lămâiță pe cap și doi bani de argint pe ochi. Avea un chip obișnuit, dar moartea o înnobilase cu o frumusețe aparte. Trupul, nefiresc de mic și de anemic, stătea crispat din cauza cocoașei. Coșciugul, construit pe potriva infirmității copilei, stătea aplecat într-o rână. Bătrânului i se păruse firesc ca sicriul să urmărească forma și silueta trupului, în loc să fie o ladă amorfă, identică pentru toți. Privi pe geamul ce dădea în curtea din spatele casei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a șuvițelor cușer care Îi scăpau pe lângă urechi. Și zâmbea ca și cum mâncase o farfurie Întreagă de supă divină oprită și ce putea să i se facă acum că o Înghițise? La spate, ceafa albă era puternică. Putere biologică. Dedesubt era cocoașa dorsală matură. O femeie În toată firea. Dar brațele și picioarele nu erau proporționale. Copilul său cel unu născut. Nu se Îndoia nici o clipă că săvârșea fapte care Își aveau originea Într-un trecut foarte Îndepărtat, de origine ancestrală, subconștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
prea minuțioase, prea lungi după părerea mea. În ultimele zile, nu mai izbuteam nici să dorm, nici să citesc, nu mai respiram decât suflând din greu și cu pauze mari. Aveam nevoie să plec pe dată, să mă aburc pe cocoașa unei cămile, să mă las înghițit de imensitatea deșertului, unde oamenii, animalele, apa, nisipul și aurul au toate aceeași culoare, aceeași valoare, aceeași inutilitate de neînlocuit. Am descoperit foarte repede că poți fi la fel de bine înghițit de caravană. Când tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Pentru el era un lucru încântător, așa că râse și el. Râsul a fost cel care a declanșat totul. Digurile s-au deschis, înecându-le ezitările. Trupurile lor s-au asaltat unul pe celălalt. La un moment dat Dolores a strigat: — Cocoașa mea! Apucă-mi cocoașa! Iar mâinile lui Virgil au cuprins diformitatea interzisă, ca s-o mângâie, s-o scarpine și s-o apuce. Dolores a tresărit de plăcere, de plăcerea de a-și simți diformitatea transformându-se în sexualitate. Rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lucru încântător, așa că râse și el. Râsul a fost cel care a declanșat totul. Digurile s-au deschis, înecându-le ezitările. Trupurile lor s-au asaltat unul pe celălalt. La un moment dat Dolores a strigat: — Cocoașa mea! Apucă-mi cocoașa! Iar mâinile lui Virgil au cuprins diformitatea interzisă, ca s-o mângâie, s-o scarpine și s-o apuce. Dolores a tresărit de plăcere, de plăcerea de a-și simți diformitatea transformându-se în sexualitate. Rămase un moment întinsă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
noapte cu pliurile-i înfășurând-o, ca s-o țină la adăpost și să izgonească timpul, nimic nu se poate schimba sub acele pliuri de carne. Uite, fotografii. Fetița, scumpa, sărăcuța de ea, spuse Mătușica, să aibă ea așa o cocoașă! Cocoașa, cocoașa, cocoașa cămiloasă. Ea, Frumoasa Doamnă cu Cocoșenii. Sau Doamna fără Milă. Ceruri milostive, care nu vă schimbați, uitați, priviți uniforma, micuțul strai călugăresc, micuțo, nevinovată ca de la mănăstire, spune șapte ave maria și el nu va mai pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu pliurile-i înfășurând-o, ca s-o țină la adăpost și să izgonească timpul, nimic nu se poate schimba sub acele pliuri de carne. Uite, fotografii. Fetița, scumpa, sărăcuța de ea, spuse Mătușica, să aibă ea așa o cocoașă! Cocoașa, cocoașa, cocoașa cămiloasă. Ea, Frumoasa Doamnă cu Cocoșenii. Sau Doamna fără Milă. Ceruri milostive, care nu vă schimbați, uitați, priviți uniforma, micuțul strai călugăresc, micuțo, nevinovată ca de la mănăstire, spune șapte ave maria și el nu va mai pleca. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pliurile-i înfășurând-o, ca s-o țină la adăpost și să izgonească timpul, nimic nu se poate schimba sub acele pliuri de carne. Uite, fotografii. Fetița, scumpa, sărăcuța de ea, spuse Mătușica, să aibă ea așa o cocoașă! Cocoașa, cocoașa, cocoașa cămiloasă. Ea, Frumoasa Doamnă cu Cocoșenii. Sau Doamna fără Milă. Ceruri milostive, care nu vă schimbați, uitați, priviți uniforma, micuțul strai călugăresc, micuțo, nevinovată ca de la mănăstire, spune șapte ave maria și el nu va mai pleca. Uite, trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-i înfășurând-o, ca s-o țină la adăpost și să izgonească timpul, nimic nu se poate schimba sub acele pliuri de carne. Uite, fotografii. Fetița, scumpa, sărăcuța de ea, spuse Mătușica, să aibă ea așa o cocoașă! Cocoașa, cocoașa, cocoașa cămiloasă. Ea, Frumoasa Doamnă cu Cocoșenii. Sau Doamna fără Milă. Ceruri milostive, care nu vă schimbați, uitați, priviți uniforma, micuțul strai călugăresc, micuțo, nevinovată ca de la mănăstire, spune șapte ave maria și el nu va mai pleca. Uite, trecutul. Pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dulceag. Virgil se îmbrăca în tăcere: costumul negru, melonul. — Dolores, spuse el, astăzi am și eu nevoie de curea. — O, se îmbufnă ea. Ei bine, dacă te porți așa, o să încerc să mă descurc fără ea. își ridică scaunul pe cocoașă. Haide, ciripi ea. E timpul să mergem. Nu vin cu tine, zise el. — Bine, iubitule, spuse femeia. Tu vii pe urmă, ca de obicei. Ne vedem jos. — La revedere, Dolores, îi spuse Virgil. Ea ieși șchiopătând din colibă, cu balansoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nici el nu-l sesiza. Dormea pe rogojina pe care i-o întinsese cu grijă pe jos doamna O’Toole, când un ghiont l-a făcut să se trezească de-a binelea. în fața lui stătea Dolores O’Toole, goală, cu cocoașa la pândă în spatele ei, cu sânii ei veștejiți bălăngănindu-i-se la fiecare răsuflare, cu fața luminată de o invitație înspăimântătoare și cu buzele schimonosindu-i-se într-un zâmbet. — O, Doamne! a spus Deggle și a închis ochii, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
muntele lui Grimus dansă Dansul Neputinței până la capăt. Cuprins Partea întâi - TIMPURI PREZENTE 1.Vultur-în-zbor 2. Prepelicarul 3. Domnul Sispy 4. Phoenix 5. La Femme-Crampon 6. Călătorii 7. Poarta 8. Domnul Jones 9. La poalele muntelui Calf 10. Păsări 11. Cocoașa 12. Cutremurul 13. Dimensiuni 14. Inamici 15. Cufărul 16. Trosc 17. Urcuș 18. Magister Anagrammari 19. Febra 20. Iona 21. Dansatorul Putinței 22. Khallit și Mallit 23. Marea 24. Tunelul 25. Apărătorul lui Axona 26. Dincolo de ordine 27. Spaima 28
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care se înfășura în mii de noduri de nedesfăcut, maimuțe cu coarne de cerb, sirene cu forme de zburătoare cu aripi pieloase pe spate, oameni fără brațe cu alte corpuri de oameni care le răsăreau din spinare în chip de cocoașă, și figuri cu gură plină de dinți pe burtă, făpturi omenești cu cap de cal și cabaline cu picioare umane, pești cu aripi de pasăre și păsări cu coadă de pește, monștri cu un singur trup și cu două capete
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
În limba turcă pe care o vorbește frumoasa Zeineb. De fapt, În ziua când mi-a spus asta se Întorsese din permisie cu un ochi vânăt și Îmi imaginez că nu reușise să-și vadă iubita pentru că o Încasase pe cocoașă de la niște derbedei din Constanța asmuțiți Împotriva lui de către părinții fetei. Sau dacă se Întâlnise totuși cu ea, numai de discutat despre cuvântul balta nu avusese timp. Eu voi mai cerceta (știu că nu vă place sensul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o letargie călduț-rozalie, legănat de niște lațe ușor înțepătoare. Este altfel și bine! Tot la umbră, niște saioloți acrișori crănțăne ca niște sâmburi mari. Deodată, dintr-un tunel empireumatic deschis în stânga pieziș apare o extensie mecanică quadridentică și simt cum cocoașa dorsală îmi este smulsă cu putere! Când m-am trezit, răceala cătușei îmi apăsa gamba... îmi prinseseră urma lăsată de transferul cinetic al trachierei ranforsate pe fluierul oblu cu branker. În lumina slabă a încăperii soioase am distins niște granguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
Oamenii nu dădeau semn că s-ar fi simțit cumva stânjeniți și-și purtau pașii aproape ca de obicei prin țărâna drumurilor ce șerpuiau sub tălpile lor fără să-i dărâme. Câte unuia, atunci când drumul Îi sălta sub Încălțări o cocoașă mișcătoare ca un val de apă, Îi cădea pălăria ori căciula. O ridica frumușel, o bătea de câteva ori cu palma, o ștergea cu mâneca și o punea iarăși pe cap, apoi se apuca s-o ia la goană după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și ghioage după ceafă, însă după câte s-a consemnat, pentru prima dată a fost demonstrat principiul că necunoscute sunt căile Domnului și dacă ai idei proprii cu care ieși din front, o iei cuvios și cu adâncă evlavie peste cocoașă, mai ceva decât în viața laică. Deci, ce mai tura vura, Arie a primit de la Sfinția Sa Arhiereul Nicolaie, o dumnezeiască și sfântă cotonogeală, care cu această ispravă, și-a aranjat pe veci locul între marii sfinți ai creștinătății. Arie a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]