797 matches
-
vor avea urmări triste. Țăranii s-au deșteptat, vor ei înșiși pământ și nu mai rabdă fără a crâcni înșelăciunile și neomenia. Chiar și pe aici, unde sunt învoieli cinstite și nu-i păgubește nimeni nici cu o para, se codesc, și se frământă, și murmură. Ce o fi pe-acolo, Dumnezeu știe... Pe Nadina o plictisea polologhia asta. Arendașul observă și-și opri elocvența. Urmă o pauză mai lungă. Nadina îl privea cercetător, parc-ar fi vrut să afle ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zise Chirilă cu respect. ― Să dea Dumnezeu! mulțumi Platamonu. Am muncit, Chirilă, toată viața și merit să am la bătrânețe o bucată de pământ. Nici noaptea n-am odihnă, că tu știi, și alerg, și mă zbat, și nu mă codesc a pune osul alături de voi, nu ca alți boieri, care beau cafea în cerdac și așteaptă să le vie toate de-a gata. Și totuși oamenii nu încap de mine și umblă să mă dea la o parte. Apoi asta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce-ți vorbesc, că eu nu vorbesc fleacuri ca domnișorii ăștia care vin cu pălăria-n cap, se grozăvesc, mint și nu-s capabili să scrie un rând cumsecade. Ai să ajungi, băiete, pentru că îți place munca și nu te codești! Să știi!... Ai și talent, ești și sârguitor, tocmai ce trebuie unui gazetar bun. Nu zic, se poate să te lași de meseria asta, că te văd băiat cinstit și corect, și anevoie răzbești în gazetărie când ești așa, dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răpesc decât două-trei secunde. Uite deci ce e, Costică! Îi spuse. Dumescu ascultă cu multă atenție. Iuga observă cum i se întunecă mereu fața. Și la sfârșit directorul băncii vorbi: ― Ei bine, iubite Miroane, suntem prea vechi prieteni, ca să mă codesc a-ți da imediat un răspuns categoric... Răspunsul categoric era: nu. I l-a îndulcit pe urmă cu explicații. Nu e acuma momentul pentru a cumpăra pământ. Miron are destul. Harnic și sănătos să fie să-l muncească. Refuzul e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se înfurie: ― La mine nu se prind treburile astea! Mă mir că încă nu mă cunoașteți, că doar împreună trăim! Eu v-am socotit oameni de omenie, dar mă tem că am greșit. Acuma veniți grămadă, iar la învoieli vă codiți! ― Nu mai putem, cucoane, cu învoielile vechi! țipă Toader Strîmbu. Îmi pier copilașii de foame, măcar că am muncit de... ― Nu mai puteți? făcu Miron Iuga. Foarte bine! Stați acasă, și leneviți, și văitați-vă!... Cine-i harnic și cumpănit poate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că trebuie să fie ceva adevărat, fiindcă și el a auzit multe la Pitești ieri, când l-a dus pe don' Nică. Peste un răstimp, Vasile Zidaru aduse pe Anghelina să mărturisească dânsa ce-a fost și cum. Femeia se codea și se rușina să vorbească în fața atâtor oameni care o încurajau cu ochii lacomi: ― Aoleu, păcatele mele, mi-am lăsat copiii singuri și... Primarul vru să o ia la instrucție. Anghelina se sperie și se apără că trebuie să-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vizitiul cu o șovăire. Și vremea a fost rea, c-a tot plouat, și nici oamenii nu s-au cumpănit încă la învoieli... ― A, nici învoielile nu le-ați făcut? zise Grigore. ― Nu le-am făcut, conașule, că oamenii se codesc și tărăgănesc, că pe aici a venit vestea că trebuie să se împartă moșiile la oameni, ș-apoi oamenii așteaptă împărțeala... În Amara, în jurul cârciumii lui Busuioc, era mai multă lume ca de obicei. Ichim spuse că s-au adunat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așa singur, oare cine l-o fi pus, că prea e mare și-a pornit deodată din toate părțile de parcă-ar fi fost mai mulți... ― Ar putea să ne spuie și nouă, să nu zică pe urmă că ne-am codit și să ne lase fără parte! se amestecă în vorbă un bătrân slăbănog și amărât. ― Dac-ar sta să ne-ntrebe pe toți, pînă-i lume nu s-ar mișca nimeni! spuse iarăși tainic Ignat, ca și când el ar fi știut mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
opri privirea asupra lui Chirilă Păun, care era mai în față, alături de fratele învățătorului Dragoș, și-i zise cu blîndețe: ― Spune tu, Chirilă, care e necazul și ce poftiți de la noi, că tu știi mai bine că eu nu mă codesc niciodată să... Chirilă Păun începu cu glasu-i moale, obișnuit, și vorbind urcă cele patru trepte ale cerdacului, sprijinindu-se în bățul nou, încă verde, ce-l avea în stînga: ― D-apoi ce poftesc dumnealor au să-ți spuie singuri, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vor să se supere regele. Alții adăugară că trebuie să meargă cu toții, nu unii să stea ascunși în casă până e greul, iar apoi să se îndese la câștig. Câțiva îndată pomeniră pe Filip Ilioasa, ginerele popii, care s-a codit de câte ori I-au chemat oamenii, dar de la arendașul Cosma a sărit să-și tragă acasă trei porci cât vițeii. ― Hai la primărie! răcni Trifon Guju. Să-l întrebăm pe dom' primar cum de nu ne-a spus porunca lui vodă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi fost capul satului, mereu ieșea pe afară și întreba: "N-a venit Luca Talabă, nici moș Lupu, nici Marin Stan, dar Filip Ilioasa?..." În sfârșit sosiră unul câte unul, parcă n-ar fi știut de ce sunt chemați. Se codiră fiecare în parte, că ei n-au ce să se amestece. ― Dar la împărțirea moșiilor o să vă îmbulziți! strigă Toader Strîmbu. Lasă, că vă știm noi! Ați umblat să cumpărați cu bani grei Babaroaga și nici n-ați vrut să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toată lumea cu mare mânie, gata să-l ia la bătaie. Sărăcimea ar fi vrut să înlăture de la împărțeală pe cei care mai au pământ. Li se imputa că au alergat cu limba scoasă să cumpere Babaroaga și că s-au codit la revoluție, așteptând să le vie toate de-a gata. Se tocmeau așa între ei, fiindcă toți erau oameni mai slăbuți și nimeni nu avea autoritatea de a se impune ca conducător și a se face ascultat. Încerca el Toader
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e un mecanic mai bun decât se crede. (Notă expresia lui Ash.) Te frământă ceva? ― Ai luat o hotărâre. Nu sunt în măsură să comentez. ― Ești ofițerul științific. Hai comentează! ― Nu are legătură cu știința. ― Nu-i momentul să te codești. Spune-mi ce ai pe suflet. Ash îl privi cu o sinceră curiozitate. ― De ce te duci? De ce n-ai trimis-o pe Ripley? S-a oferit și este competentă! ― Nici n-ar fi trebuit să pun pe altcineva, zise verificând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la "Floarea-soarelui", venea acolo în fiecare seară, și, fiind om în vârstă, Leana se împrietenise cu el și-i povestise multe. Dar când detectivul L-a rugat să-i spună ce-și mai aduce aminte de Leana, omul s-a codit. Își închipuia, poate, că e vorba de o anchetă judiciară și îi era teamă că va fi implicat în cine știe ce proces. Până la urmă, detectivul i-a mărturisit de ce e vorba și bătrânul a acceptat. Dar, a stăruit, va povesti tot
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
scuturat de friguri. Darie întoarse capul spre Zamfira și-l întrebă, coborând glasul: - Ce facem cu el? Că nu-l mai putem duce, și e târziu. Îl lăsăm să se chinuie aici, sau îl ajutăm noi să moară? Zamfira se codi și-și plecă privirile. - Dacă ne-am trudit și l-am dus până aici... Poate se îndură Dumnezeu și-i dă putere să ne binecuvânteze. Pentru că, îmi dau eu cu părerea, acum vrea să ne binecuvânteze... - L-am auzit și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apucat s-o dezgroape, pentru că până să vină Lixandru cu târnăcopul, comoara s-a afundat ca o săgeată, adânc, în pământ. - Am început s-o căutăm după 23 august, după ce-am aflat de armistițiu. Până atunci, oamenii se tot codeau. Dar ne-a spus Moșu c-au să vină vremuri grele, că acum e timpul. - Acum e timpul... repetă von Balthasar visător. Acum e timpul, pentru că au să vină vremuri grele. Acum se găsesc comorile, când se prăbușește lumea... Sarmizegetusa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ivona, să merg cu ei. Când colo, dumnealui nu-i acasă, dumneaei nehotărâtă... Să nu pierdem ocazia, îi spun eu Ivonei, să fi scăpat și noi odată de ei. Să ne aerisim puțin ! Mergem amândouă ! Dar uite-o că se codește ! Hai, Ivona dragă, nu mai sta, că nu mai ajungem la biserică. Și nu merită Clemența așa ceva ! Nu merită nici Țuțulică, dragul de el ! îl știu de când era un nod ! Nu-ți place Țuțu, Ivona ? — Cum să nu-mi placă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
obișnuință și tabiet, abdică de la binefacerile independenței pentru o iluzorie comoditate. Și apoi văzusem atâtea căsnicii nefericite, încît ajungeam să încerc, prin experiența altora, o teamă inhibitivă de căsătorie. După câteva zile, proprietarul ne invită la el. Mihaela se cam codea să meargă, dar în urma stăruințelor mele se hotărî. I-am prezentat-o lui Coleșiu, cu un gest teatral. ― Iubita mea! Moșneagul se uită atent la ea, făcîndu-i prețul ca un expert în materie. Cred că Mihaela reuși la acest examen
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu văd nimic rău în asta. După ce am plecat de la "Harvard", m-am oprit la un magazin care închiriază videocasete. Vroiam să revăd Love Story, să compar cadrul real cu cel din film. Aici, o doamnă din fața mea se tot codea să-i spună ceva, cu voce joasă, vânzătorului, uitîndu-se mereu în spate, pentru a se asigura că nu era nici o ureche indiscretă. Fără să vreau, am auzit cuvântul "sex". M-am dumirit că onorabila doamnă dorea să obțină un film
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-s ultimele scutiri date de vodă Grigore Ghica. Taman acum vorbeam de lup și lupu-i la ușă.” Despre ce lup îi vorba, părinte? „Citește ce spune Ghica vodă, la 20 aprilie 1737 (7245), și ai să te duminrești.” Nu mă codesc deloc. Iau manuscrisul și găsesc: „Pentru Gheorghie cizmariul, carele fiind șezător aici și fiind meșter la Curte domnii mele, domnie mea m-am milostivit și l-am iertat de toate dările și angăriile, oricâte ar ieși pe breasla cizmarilor sau
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Cum zice doctorul Luca, nu e deloc simplu să-ți descarci sufletul cum ai răsturna un sac. E de ajuns să-mi imaginez subconștientul meu ca o grotă întunecoasă prin ungherele căreia își țes pânza păianjenii, că încep să mă codesc. Ce spun? Cât spun? Sunt îndoieli de care mă jenez și neputințe pe care aș prefera să nu le știu. O pudoare egoistă, mai puternică decât dorința mea de a fi sincer, mă blochează, deși sentimentul pe care-l încerc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care nu vroia să-și trimită "prin străini" unicul băiat, și se interesase de condițiile în care se acorda bursa, tata devenise mai atent cu "unchiul George". Nu-l mai contrazicea decât dacă era puțin cherchelit. Și nu se mai codea când cumnatul său îi cerea să-i cosească iarba din "Luncă" ori să-i culeagă cartofii din locul de pe Calea Sâmbetei. Își lăsa baltă treburile și se ducea să-l mulțumească pe "unchiul George" care se arăta din ce în ce mai pretențios, pe măsură ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-i placa?! Dă-i și-o să vezi! — Să se-nvețe, că doar e bărbat! — Dă-i să guste din sticla ta! Ce mai aștepți? Știi să bei din sticlă? — Îhî... — Cum să nu știe? Dă-i și nu te mai codi atîta! Libarcă șterse gura sticlei cu palma și i-o Întinse lui Julius, dar meșterul Îi spuse să nu se uite la ei, „sînt cam afumați“, adăugă. — Da’ de unde, meștere! Lasă-l să se-nvețe! Să nu bei decît o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ar face preotul parohiei? Soseau mereu alte femei cu legături În care aduceau de-ale mîncării, ce puteau și ele, săracele și cele care veniseră Înainte plecau acum fără să-și ia rămas-bun de la bărbații lor. Cei care mîncaseră se codeau să se Întoarcă la lucru și făceau pe surzii cînd meșterul le spunea că betoniera era plină și că trebuia să Înceapă iar căratul. Planșeul dracului! strigă unul fără poreclă stabilită. — Dă-i găleata ta lui Julius, s-o ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și câinele, nu zic nu. Că el te păzește și te apără, da’ calu’ te duce și te aduce dă la treabă, el muncește cot la cot cu tine, nu stă o clipă. Dacă e dă arat - ară, nu să codește, dacă e dă cărat una, alta - nu zice nu și cară... ... Dintotdeauna, caii au fost și au rămas marea lui iubire. Ca niște copii cu patru picioare, ca niște oameni - harnici, supuși, blânzi - dar fără grai, ca niște prieteni - apropiați
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]