806 matches
-
s-o las baltă?...”. Ceea ce, întrucât sunt foarte decis în unele situații, am și realizat. De altfel, mi-e și ușor. Lăsatul baltă e specialitatea casei. Din Lusitania, Bazil ne poftește oarecum ultimativ: „O să vizitați Muzeul Banatului dacă vă mai codiți mult”. Eu, iubitor de viață, în tot mai multe dimineți îmi spun da’ de ce m-aș scula? Sunt diminețile bune când n-am în șantier nici o promisiune isteață care m-ar obliga să mă scol fără să mai fac vreun
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3145_a_4470]
-
aduce a neputință. Ori poate că o clipă de cumpănă face cît o veșnicie de frustrare. Așa se întîmplă cînd te apropii de sfîrșit: începi să te îmbeți tot mai tare de încrederea în ceea ce ai făcut și să te codești tot mai slab de ceea ce mai ai de întreprins. Singur, compozitorul de geniu își ascunde mîndria. Mediocrul și-o flutură. Și unul, și altul, însă, au ajuns să înțeleagă anevoie epoca în care trăim. Fie că doresc să se impună
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
din Nüremberg. În stare bună și cu margini late. Chestia aia l-ar fi sonat pe Flavio La Ponte. Ar fi sonat pe oricine. - Cam la cât timp trebuie să vindeți cărți? - Cu două-trei pe an mă descurc. După ce mă codesc o groază de timp, aleg un volum și îl vând. Asta e ceremonia la care m-am referit înainte, când v-am deschis ușa. Am un cumpărător, compatriot de-al dumneavoastră, care vine de două ori pe an. - Îl cunosc
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
Ion Simuț Viața bate nu numai orice ficțiune, dar și orice realitate imaginabilă dintr-o perspectivă pragmatică. Să nu filosofez prea mult și să spun banalitatea pe care am să o ilustrez anecdotic: viața bate istoria literară. Mă codesc să spun direct ceea ce ar trebui să spun fără prea multe ocolișuri, pe care le-am și schițat deja zadarnic. Un prieten dintr-o generație mai veche, un conservator în sensul bun al cuvântului, a fost surprins când m-a
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
mauvaise conscience esthétique. Vorbim deseori între noi franțuzește ca doi feciori de boieri cu studii la Paris, iubind poporul, dar ferindu-se de el. Ne înțelegem din ochi. Cînd rămînem singuri amîndoi, criticăm rău de tot regimul, fără să ne codim. El spunea în glumă că, dacă l-aș turna, nu m-ar crede nimeni, și că tot eu aș păți-o. Cinism fenomenal! De obicei, în cultură le eram net superiori celor de la Mogoșoaia, "normaliștilor" ignari. În mijlocul lor, ne aruncam
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
unui țăran de la câmpie, Florea Gheorghe, din Calul. Ai zice, nu fără îndreptățire, că Preda nici nu poate să construiască altfel de țăran decât cel pe care l-a cunoscut. Nici de tot simplu, nici tocmai subtil. Florea se cam codește, exersând o artă pe care Moromete o va duce la perfecțiune. În cele din urmă, își pune în gând un lucru, musai de împlinit înaintea tuturor treburilor care-l apasă și care, iarăși, tipic pentru profilul țărănesc pe care-l
Care pe care by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4406_a_5731]
-
să-și facă o imagine, - fir-ar ea să fie! - cum se întâmplă cu ceilalți, cu alde Roman..., alde Meleșcanu, al căror procentaj scade rapid într-un raport invers proporțional cu laudele de sine. Nu. Isărescu, din contră, stă, se codește, nu atacă, nu înjură, doar răspunde, blînd și cuviincios. Iar dacă trebuie musai să felicite și el ceva, ori să exprime condoleanțe, o face prin intermediu, prin domnișoara, doamna aceea deșteaptă și încruntată, supranumită în guvern Găinușa, și căreia premierul
Și totuși se mișcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16633_a_17958]
-
am venit el, domnul în costum negru, săruta ceremonios mîna lui MD în fața tabloului cu nudul lui Van Dongen. Hait, e tare , mi-am zis eu în nebunia mea de moment, și am strigat la amîndoi, "Hei, puiule, ce te codești atît, curaj, îndrăznește... Toate piesele sunt originale... te văd cam timid, m-am repezit eu la el... hainele jos să ne simțim bine... un mare pictor van Dongen ăsta...", cu toate că eu personal nu mă dau în vînt după el, e
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
în dinți și lângă un ficus(?) uriaș cu mii de rădăcini aeriene, pe fondul căruia încerc să mă imortalizez, îl întreb direct pe Enrique ce e cu mirosul ăsta îngrozitor. Lipsa de canalizare, vreun iz specific vegetației tropicale? Ciceronele se codește un pic: "Nu știu. Eu nu simt." Juan întreabă ca de obicei despre ce e vorba. Enrique îi spune. Juan mă privește râzând, dar i se adresează tot lui: "De ce nu-i spui omului că pe vremuri într-o casă
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
treacă la reintroducerea obligativității vizei pentru cetățenii români, în cadrul întâlnirii cu dl. Paul VOŠALIC, prim-adjunct al Ministrului Afacerilor Externe al Republicii Cehe, am insistat că șeful delegației noastre să pledeze pentru amânarea unei astfel de decizii. Deoarece acesta se codea, replicându-mi că nu are aprobarea lui Adrian (era vorba de primul ministru NASTASE) în acest scop, în calitatea mea de secretar al Comisiei de Politică Externă, dar și de reprezentant al opoziției, i-am cerut ministrului VOŠALIC să țină
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
odinioară, un Petre Tuțea răspicat la vorbă, în permanent conflict cu autoritățile comuniste: "A fost," spune Dan Ciachir, "poate singurul om pe care l-am cunoscut, în epoca dictaturii comuniste, care spunea cu voce tare tot ceea ce credea. Nu se codea niciodată, nu se rușina de convingerile sale. Povestea fără nici o teamă cum fusese reținut câteva ore de Securitate și anchetat ... pentru trafic de valută. Parcă-l aud: "Iată-mă bișnițar la 75 ani!" Era în toiul afacerii Goma și Stăpânirea
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13708_a_15033]
-
fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
suflet, vecinii se bucurau de aprecierea și încrederea țaței Antonica. Când pleca de acasă mereu îi lăsa pe ei în grijă la gospodărie. Se înțelegeau ca vecinii, cu bune, cu rele. - Mamă... - Ci-i, fa? - Aseară cred că ...aseară... - Ce codești atât, zi... ce-i? - A fost cam răcoare, să facem focul, zise Saveta, lăsând capul jos și luând la spălat niște blide. - Facem... facem... de ce să nu facem?... Se ridicase soarele de-un stânjen peste sat. Care bărbați mai tocmeau
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Gavril strigând tatei că am o treabă. - Să vii la masă...tu auzi?!! - Vin, vin, n-ai grijă... Am fugit într-un suflet până la crâșmă luând drumul cel mai lung, să nu se prindă nimeni unde mă duc. M-am codit de vreo două ori până să intru. După două trei ocheade prin jur, mi-am luat inima în dinți, am dat ușa deoparte și am intrat. La mese erau o mulțime de bărbați care nu păreau deranjați de intrarea mea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
culcase cu ea din prima? Că nu tăcuse mâlc când o văzuse? Că se născuse? țEl sau ea? De parcă ar mai fi contat...). Că se aruncase cu capul înainte într-o conversație ca asta țspune-i, dragă, scandal, nu te mai codi, că nu vorbești cu maică ta), din care reieșise că el, ei bine, el e, nici mai mult, nici mai puțin, decât veriga lipsă? Lipsă? Unde nu ar fi avut el norocul ăsta? Melc, melc, codobelc Scoate coarne bourești Și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nici după zile-o mie.// Nu s-or nălța spre ceruri de sub mormânt de pleoape./ E-așa că zic prea multe când pielea nu mă-ncape?/ Când m-aținteau cu milă să-i țintui n-am jurat?/ Dar m-am codit, iar astăzi de ei nu sunt scăpat.// Deci hai, dă-mi o povață sau într-un fel m-ajută/ Cum spui? Că nevăzuții adeseori se uită?/ Nu-i văzui ochii însă, mă crede, de-ani în șir/ Și totuși cu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
vizibilă ce se constata pe fața lui Dan Bogdan, Ioanide uită supărările recente și deveni expansiv. - Ghici, zise el, care este tot secretul acestui trucaj? Căcinu-i decât o odaie comună, cinci metri pe șase, într-un apartament ieftin. Bogdan se codi, mai dădu o ochire întregului spațiu, apoi opină că mozaicul. - Da și nu! Mozaicul e un soi de epatare facilă a ochiului,care n-ar avea nici un efect dacă pereții ar fi acoperiți cu tapet sau cu o zugrăveală. Dimpotrivă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu pot! se cutremură Pica. - De cine ți-e frică? Pica își dădu seama, calmîndu-se, că făcuse o imprudență și se rectifică: - M-ai speriat tu! - Haide acasă, o invită Ioanide mai dulce și totdeodatămai hotărât, întinzîndu-i brațul. Fata se codi, mai aruncă ochii furtiv în direcția străzii, în cele din urmă își vîrî brațul subțire pe după brațul arhitectului. - Vom face, spuse Ioanide, o apariție senzațională, eu la braț cu tine. De când visez să mă plimb de braț cu fiica mea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că de atâta vreme doi indivizi dau târcoale pe stradă. Am emis toate ipotezele posibile și am ajuns la încheierea că pândesc casa noastră. Și tu știi asta, de vreme ce n-ai îndrăznit să te întorci acasă și te-am surprins codindu-te să intri pe stradă. Pica lăsă capul în jos. - Bun, trase Ioanide o primă propoziție sigură, vasăzicăpîndesc pe cineva din această casă. Pe mine nu-mi vine să cred. Pe unul din voi sau pe amândoi, nu-i exclus
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
surugiii, chiar în saloane: "Tanti, exclama el despre câte unul, ăla e un escroc, mama lui!" Prințesa însăși era tot așa de slobodă la gură, și pe un funcționar superior, pe care îl ajutase în carieră și care acum se codea să-i facă un serviciu, îl înjură în plin minister, zicîndu-i: "Păcătosule! Propre à rien!1... Tu-ți paștele mă-ti!" Prințesa juca teatru, dozând savant franțuzeasca cu ocara excesivă, spre a da dovadă că are simțire "rumînească" și profitând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
exclus ca prințesa să fi degnat a-l vedea, primind de la el instrucții și nume utile. Trecând peste concesiile necesare pe care le făcu moralmente Hangerlioaica, întîmplarea revelă în ea instincte de șef de bandă. Prințesa nu s-ar fi codit ca din mașină, cu secretarul alături, asistată de slugile sale, să ia cu asalt curtea, în cazul când ar fi crezut posibil acest lucru. Era inteligentă și temerară totdeodată, trecând repede de la aroganță la convorbirea convențională. Multe decenii de calm
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bătăi de inimă. Înaintea sa se afla Ioanide. Câteva clipe, Tudorel nu știu ce se cade să facă. A merge în întîmpinarea tatălui său, în condiția sa, putea să fie o îndrăzneală. Era, pentru tată-său, un banal ucigaș. Și Ioanide se codi, nedîndu-și seama ce e de făcut în asemenea împrejurare. Momentan, privindu-l pe fiul său, nu simți vreo durere morală acută, fiindcă nu-și închipuia cum un tânăr sănătos putea să moară. Încăperea nu sugera nimic dramatic, era ca o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că nu m-ai consultat, îi spuse Isidor lui Crey pe un ton împăciuitor. Guvernatorul făcu o grimasă a plictis. ― Am vrut să avem discuția asta după ce situația era rezolvată. Știam că nu vei fi de acord, că te vei codi și că vei căuta în cărți diferite precedente. Or noi nu aveam timp. Isidor înghiți cu greutate. Și cuvintele pe care le avea în minte, și nodul care i se pusese în gât când realizase în sfârșit că guvernatorul, pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Ce vă pasă? Cele trei se priviră una pe cealaltă, îndemnîndu-se reciproc să vorbească. Începură să șușotească, iar una din ele o înghionti în coaste pe Urella. Fata chicoti. ― Noi ne gândeam... adică nu ne gândeam, ziceam doar așa... se codi fata. ― A spune fără să gândești e o mare prostie, fetiță, spuse scurt Maria. ― Ei bine, ne gândeam că poate mai multe fete sunt sănătoase, precum Xentya... Dacă și-ar fi putut permite, Maria ar fi râs din toată inima
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
semnificație a acestei alianțe. - Se prea poate. Eu cred că aici se ascunde o taină pe care nu ar trebui să o lăsăm necercetată. Abatele ridică din umeri plictisit. - Și ce-am putea face? Femeile se priviră una pe alta, codindu-se parcă să spună ceva foarte important. - Ieri i-am auzit pe quinții lui Kasser discutând între ei. Spuneau să nu e normal să existe doar patru dintre ei. - Și asta e o chestiune lămurită, rosti Radoslav pe tonul cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]