1,892 matches
-
Se hotărî să deschidă larg ferestrele. Imediat, o inundă mirosul florilor din întreaga grădină. În clipa aceea avu impresia că ceva ieșise pe fereastră. O fi fost chiar singurătatea?, își spuse ea. Deodată însă, îi veni o idee ca un colac de salvare aruncat într-o apă adâncă unui naufragiat, un fel de eliberare: să însereze în jurnalul său, spre neuitare, măcar câteva crâmpeie din frământările ce-i măcinaseră liniștea din ultima vreme. Poate n-ar trebui să mă grăbesc, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Își terminară și aici treaba. Porniră mai departe.Bucurie și entuziasm nemaipomenit - din partea tuturor. Urmară încâ vreo câteva opriri, pe la alte adrese. Mulțumire enormă și din partea colindătorilor, și din a colindaților. Pretutindeni erau întâmpinați cu gustări, cu prăjiturele, cu plăcinte, colaci și bani. Inclusiv cu băutură. Mătușa Irina mai dădea câte un păhăruț pe gât. Copiii, însă, și conducătorul auto, nimic. Așa era bine, așa era normal. Urmau, în zorii zilei, să revină de unde au plecat, și, așa cum le-a fost
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dar avea, de asemenea, și colegi de schimb. Unul cel puțin la fel de descurcăreț ca și dumnealui. Așa că grijile lui nu erau legate doar de subtilizarea acelor materiale, ci și de dibăcia confraților. Și de parcă nu erau îndeajuns toate problemele astea, colac peste pupăză, Virgil, amicul de la șase care lucra la Administrația Domeniului Public pe un camion baban, nu-i dăduse nicio veste toată dimineața. Nici nu mai știa ce să facă. Deja toate ascunzătorile lui erau pline ochi cu fiare. Îi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Dumnezeu, eu știu sigur că există și este chiar în interiorul nostru. De aceea este indicat și necesar să ne îndreptăm atenția și iubirea în interiorul nostru. Eu l-am regăsit pe Dumnezeu prin intermediul unor oameni minunați care mi-au aruncat un colac de salvare exact atunci când credeam că mă înec. L-am prins și nu l-am mai lăsat până ce nu m-a dus la mal în siguranță. Eu l-am regăsit și recunoscut pe Dumnezeu acolo unde mulți nici nu se
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
micului ventilator mi-a provocat o criză de lumbago, iar țepii plăcii de bază s-au arătat neiertători cu o zonă sensibilă a epidermei. Când am Încercat o altă abordare, limba DVD-ROM-ului s-a retras Într-un moment total neprielnic. Colac peste pupăză, virusul troian contractat În cursul expediției printre fișiere m-a Învățat minte pentru totdeauna care erau urmările unei Întâlniri romantice cu un calculator neprotejat de un antivirus performant. „Ești un ignorant“, m-a certat Olaf a doua zi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un taur pișcat de o albină, năpustindu-se Într-un parapet. — Mulțumesc, a spus el, revenind la volan. Unde eram? — Ăla-i zice că nu-i dă nici un ban. — Așa. Spiritele se Încing și cei doi Încep să se certe. Colac peste pupăză, ce credeți că vede tipul meu În hol, pe-o măsuță? Telefonul pierdut al nevesti-sii. Cățeaua Îl Înșela. Turbat de furie, sare la bătaie, dar ăl’lalt scoate un pistol și-l mierlește. Unul ca ăsta, a zis
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o ciupercă În gît și răgușise. Cealaltă problemă era că transpira prea mult și urina prea des. Aproape că nu se Întîmpla niciodată dată să vină În vizită și să nu meargă imediat la toaletă, ca să facă pipi. Neapărat pe colacul closetului. Defectul său cel mai supărător era Însă altul: suna lung, se sprijinea cu degetul pe butonul soneriei și uita să și-l mai ia de acolo, chiar și după ce i se deschidea ușa. Se Întîmpla că uneori Christina abia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mesaj, scris cu creionul dermatograf pe oglinda din baie: FUCK YOURSELF, MĂGARULE! Bazil l-a citit primul, cînd a intrat acolo să urineze - pe urmă, cînd a ieșit, rîdea În gura mare, ostentativ. Ca de fiecare dată, uitase să ridice colacul de la veceu și Îl stropise cu urină. Mă Întreb dacă nu o făcea intenționat. După ce Îmi transmise mesajul Roxanei, se lăsă satisfăcut Într-un fotoliu, Își aprinse țigara și mi se adresă de undeva de sus. — Situația stă În felul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
după care se descălță și se Întinse pe canapea, cu mîinile sub cap. Nu mai participa propriu-zis la discuția noastră. Înainte de a adormi, avu Însă de făcut o observație. — Domnul Bazil, dar știți? CÎnd mai faceți pipi, să ridicați totuși colacul de la veceu. Așa e frumos. — Domnul Pablo, am să-ți spun o chestie: sunt un om liber și mă piș așa cum Îmi dictează instinctul! E bine? Cred că atunci Pablo a Înțeles un lucru pe care eu Îl știam de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a lehamite din mîini, gestul lui obișnuit În situațiile cînd nu avea replică, și porni clătinîndu-se către toaletă. Semn clar că lichiorul de kiwi Începuse să și dezvăluie o parte din ordinea ascunsă. Știam că va urina din nou pe colacul veceului, dar nu mă mai deranja. Și În această privință mă resemnasem. Se Întoarse după cîteva minute, cu părul și fața ude, probabil că-și băgase capul sub jetul de apă de la chiuvetă, și se așeză tăcut În fotoliu, cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
chior că ne-am întîlnit, simte nevoia să mărturisească, vă rog să mai încercați totuși încă o dată la automat să vedem ce se întîmplă, adaugă. E tot ce mi-a mai rămas, se gîndește domnul Președinte, lăsîndu-se cu șezutul pe colacul de plastic al veceului. În sfîrșit, o ușurare, își zice, silabisind cu voce tare ca să se audă pe sine printre plescăiturile excrementelor eliberate în apă, mottoul său preferat, deviza lui în viață, mens sana in corpore sano. O scrijelise cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asta eram, se gîndi Roja. Nu doar niște răzvrătiți singuratici de neluat în seamă. Simțeam că am fi putut să luăm oricînd puterea din mers, națiunea nu s-ar fi opus, eram deja destul de populari. Delfina își ridicase crupele de pe colacul veceului și acum declanșa jetul de apă izbăvitor care spălă într-o clipă toată materia impură. — Pune-ți ciorapii, prostuțule, zise Delfina. Era una din metodele ei de ademenire, ce mai, nu se putea ascunde, începu Roja, de așa o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că a zăbovit prea mult înăuntru. I-o fi venind mai greu ca de obicei să se dezbrace, s-a gîndit Broscoiul, îl incomodează ghipsul, nu-și poate lăsa pantalonii pe vine cum trebuie, nu se poate așeza bine pe colacul veceului, ne-au trecut prin cap tot felul de năzbîtii din astea, pînă în clipa în care Monte Cristo s-a trezit să ne aducă cu picioarele pe pămînt: dacă pățise ceva rău? Nimeni nu va trebui să afle vreodată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
contracțiile viguroase ale intestinelor, ce Înseamnă entuziasmul reînnoit În Încercarea de a mă nimici. Ei bine prietene, solexul meu este solid și sînt hotărît să nu ies prin curulețul tău arătos În zona crepusculară a canalizării din mîndrul oraș Edina. Colacul drag de closet al Scoției00000000000trebuie să Încerc să nu mă mișc000000000000000 00000000000000000000000000000000000 șuierat În 00000000hai fă ochișori Bruce 00 vracii sînt cu toții niște rahați 00000000000poți să mănînci? Nu, nusă surori la orice oră. cred că poți 00000000000000000000000 O 00pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
unele secvențe din viața mea: Azi noapte, după ce au Început să mă doară ochii de atâta citit și cartea mi-a căzut din mână, am adormit. Cineva mi-a dat În vis un buchet de flori de păducel, și un colac de salvare din zahăr candel. Aerul din jur mirosea a prăjituri umplute cu magiun, și o pisică lingușitoare Își freca blana neagră, mătăsoasă, de obrajii mei. Primul obiect pe care-l văd când mă trezesc din somn este oala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vizita În muzeu. Capitolul opt Întorcându-ne la prima clădire, am intrat Într-o cameră la capătul căreia atârna un A mare, alb, care corespundea unui O negru, pe care l-am descoperit acum deasupra capetelor noastre - mai degrabă un colac de salvare decât o aură. — Care parte ai prefera? Dora dădu din cap Înspre litera A, apoi se Întoarse spre Karp. Putem s-o luăm de la Început? — Dacă vreți. Ghidul nostru se duse la o planșă cu ceva ce părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să-mi să-mi aprindă noi fantezii. — Freac-o, Voinicule, freac-o până ia foc - mă-ndeamnă cupele mititele ale sutienului lui Hannah, când, deodată, se aude o bătaie în ușă cu un ziar făcut sul. De spaimă, sărim în sus de pe colacul toaletei, și eu, și pumnul meu încleștat, cu conținutul lui cu tot. — Hai odată, mai lasă-i și pe alții la budă, auzi? îmi zice tata. Hai, că de-o săptămână nu mi-am mai deșertat mațele. Îmi recapăt stăpânirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
deloc toată povestea asta. — Iar eu - se bagă tata, mișcat ca de obicei de realizările mele, respectuos și invidios în egală măsură - eu, unul, nu mi-am deșertat mațele de-o săptămână. În acest moment mă ridic cu greu de pe colacul WC-ului și, cu un icnet de animal biciuit, screm din mine trei stropi apoși în bucățica de pânză în care-și adăpostește sfârcurile ei prăpădite soră-mea cea de optsprezece ani, cu pieptul ca scândura. Sunt la al patrulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
puțulica mea cât degețelul, despre care mama spune în public (o singură dată, ce-i drept, dar data aceea mă va obseda toată viața) c-ar fi „lucrușorul meu“, ei bine, șlongul lui îmi amintește de furtunurile de incendiu strânse colac în hidranții de pe coridoarele școlii. Șlong: cuvântul, într-un fel, surprinde exact animalitatea, carnalitatea pe care o admir eu atât de mult, bălăngăneala absolut nepăsătoare, masivă, inconștientă a acestui furtun însuflețit, prin care pompează jeturi de apă groase și tari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
într-o excursie care a costat optzeci de milioane de dolari și au vizitat șapte mii de țări, dintre care de unele nici nu s-a mai auzit până acum, că au fost special înființate în cinstea lui Seymour și, colac peste pupăză, e un tip atât de important Seymour ăsta, că în fiecare oraș european vizitat de ei a fost rugat de însuși primarul să zăbovească și să facă o operație imposibilă pe creier, în spitale, tot așa, construite ad-hoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
maică-mea - exact în clipa când trântesc eu portiera - oi, sper că nu i-am prins degetele! Iisuse, ce ți-e și cu taică-meu ăsta! Pe care-l am de când lumea! Pe care diminețile îl găseam dormind dus pe colacul closetului, cu nădragii de pijama trași până la genunchi și bărbia bălăbănindu-i-se în piept. Se scoală de la șase fără un sfert dimineața ca să-și ofere un ceas întreg pe budă, cu speranța înfocată că, dacă e așa drăguț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nevoi de neînțeles în ochii unei mame bine intenționate, în măsura în care putea fi bine intenționată o țopârlancă coborâtă abia de-o generație din Munții Alegani, o femeie care nu știa nici să scrie, nici să citească, nici să socotească și care, colac peste pupăză, nu avea nici o măsea în gură. Iată o poveste de-a Maimuței care m-a impresionat în mod deosebit (de altfel, toate poveștile ei având ca teme cruzimea, ignoranța și exploatarea te sileau să le acorzi o atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu Maimuța mai cunoscusem eu până atunci - sau o să mai cunosc vreodată? Nu că nu m-aș fi rugat, desigur. Nu, te rogi și te rogi și te rogi, îți înalți rugile pline de ardoare către Dumnezeu pe altarul de pe colacul toaletei, toată adolescența îi aduci ofrandă jertfa vie a spermatozoizilor tăi, litri întregi - și-apoi, într-o seară, spre miezul nopții, pe Lexington Avenue, colț cu Fifty-second Street, când ești de-acum pe cale să-ți pierzi credința în existența unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
budă cu adevărat goișe. Marfă autentică. În care tatăl prietenei mele își sloboade rahatul lui neevreiesc. Ce zici, ai? De-a dreptul impresionant“. Ești obsedat? Ba fermecat! Pe urmă trebuie să mă hotărăsc dacă să mă așez sau nu pe colac. Nu e o chestiune de igienă, sunt convins că locul e curat, imaculat în felul lui antiseptic propriu goiș: întrebarea e dacă mai păstrează căldura vreunui dos de-al Campbell-ilor - al maică-sii! Al lui Mary! Care-i mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în felul lui antiseptic propriu goiș: întrebarea e dacă mai păstrează căldura vreunui dos de-al Campbell-ilor - al maică-sii! Al lui Mary! Care-i mama lui Iisus Hristos! Ce-ar fi să pun totuși un pic de hârtie pe colac, măcar de dragul familiei mele: nu mă costă nimic, și-apoi, cine-o să mă știe? O să mă așez! Zău! Mă las, deci, în jos și e cald! Tii, am șaptesprezece ani și mă frec cur în cur cu vrăjmașul! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]