376 matches
-
îmi vine musca ... ăăă ... muza la picioare. Asta s-a și întâmplat. A venit la picioare. Dar eu scriu cu mâna, așa că ... Neinspirat fiind, mi-am luat picioarele cu muză cu tot și le-am îndreptat spre un locaș unde colcăie milioane de surse de inspirație și mocnește ideea genială: o bibliotecă. La bibliotecă, înghesuială mare. Lumeee ... câtă vrei în paginele cărților. Doar eu eram real. Eu și țăcănitul unui ceas de mână finuță a bibliotecarei, întrerupt involuntar de scârțâitul pașilor
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
knee to the ground. VOCEA TA ÎN PUSTIE Am auzit vocea Ta în pustie, Domnule, ca zgomotul apei reci peste bolovăni, ca șoaptă copacilor umbroși, ca respirația ființei - Și apoi, acel deșert gol și supt de sete a început să colcăie cu flori și cu păsări, cu bunătate și cu dragoste. Și atunci eu, Domnule, ochii m s-au ridicat înspre stele, iar genunchiul mi s-a coborât l în țărâna. A SONG FOR A CRUST I am yours, I am
POEME BILINGVE (4) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340539_a_341868]
-
în camion și iarăși dus la spital. Acum era în spatele nostru, masiv, cu o cămașă cadrilată descheiată la piept, cu mânecile suflecate, cu o bâtă în mâini de puteai omorâ un taur cu ea, cu barba uriașă în care sigur colcăiau șerpi ori scorpioni... - Tot! Să nu rămână un bob, struguri ați vrut - struguri să mâncați până v-o crăpa burta! Satul era înconjurat de viile oamenilor, via lui Pandrea, a lui Alecu, a lui Ianache, vii hibride, butuci fără araci
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
Halloween la Castelul Bran. Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos Dar pentru pacienți de ce n-ați ieșit niciodată să țipați? Când ați văzut că viermii colcăie pe oameni în spitale, de ce n-ați protestat? Dar când oamenii mor în spitale de lipsă de medicamente, de infecții sau de jeg, de ce n-ați făcut grevă generală? Primul instinct e să dai vina pe ei. Să le spui
Noaptea pomenilor lungi. De Halloween, parlamentarii ne-au tras în țeapă () [Corola-blog/BlogPost/338050_a_339379]
-
iară vine înduioșat, în cartier la ei; de dragul națiunii aduce un kil de zahăr și suprema mângâiere - un litru de ulei. Ce mândră este țara în era de reforme! N-avem obligații sau griji sub alte forme. Umili și fericiți colcăim pe dale când din Primărie ies aburi de sarmale; cu gușa peste guler și gravi de la pupitru, de sărbători ne dau zile negre la pachet și libertăți anemice la litru. Ca să te smulgi din tine nu se poate; așa cum ești
DIN PRIBEGIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344439_a_345768]
-
program tv de celelalte, e că ochiul lui magic are filamentul neconsumabil și energia care îl menține incandescent, inepuizabilă, pe de o parte, iar pe de altă parte, că fascicolul acestui bec e fazat spre a lumina hățișurile în care colcăie natimile! E greu să fie azi oameni angajați în lupta cu răutatea umană, față de care cruzimea bestiilor e bunătate, iar în raport cu orice s-ar putea aștepta să întâmpine cel care spune adevărul, ușile iadului sunt redute vulnerabile! Clasa politică de
OANA STANCU. FIIND, LA RÂNDU-I, IZVOR DE VIAŢĂ...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343482_a_344811]
-
Biblia evreilor, „ai răzbunării”, „ai blestemului” etc.- și în turmangeria actuală, deloc cosmetizată... Când stai să faci inventarul DEX, „literaturii” porno sau al presei surogat, sau regional, atavic, al locuitorilor și conlocuitorilor României, exprimarea MÂRLĂNEASCĂ a „făpturii cuvântătoare” încă om, colcăie ca toxine din bălțile mocirloase sau din vulcanii sulfuroși. Nu are rost să redau mostre din acest vocabular al patipularului, câtă vreme „ avem” chiar niște „elite” scabrose, teziști ai „urii de sine la români” (Patapievici) - care, vai omului, s-au
MÂRLĂNIA de EUGEN EVU în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377394_a_378723]
-
hoț, Un bocet de gorun, pasăre vicleană Zidită-n cuvânt precum o altă Ană. Cușmă neagră noaptea se varsă în ploaie, Urlă așteptarea, lacrimă văpaie, Ca un corb pribeag și nesătul trecutul Te mâna din urmă umbrind începutul. Furnicarul lumii colcăie-n ispită, Fățarnic botează clipa travestită, Pierdută de haită desface zăvoare, Cu bani de argint să cumpere uitare. Baloane de săpun se-nmultesc și dispar, Caverne de idei înscrise-ntr-un ferpar. Organica celulă se umflă-n zadar, Sfârșitul este
MOMENT ÎNTR-O NOAPTE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380532_a_381861]
-
se vor fi decantat suficient. Îl admir pe Proust și îl invoc adesea în versurile mele. Câtă dreptate avea în "A la recherche du temps perdu". În seara asta o imagine a minciunelelor de casă mi- a redeșteptat trăiri care colcăie în sufletul meu, așteptând cuminți să le vină rândul să fie transpuse în paginile unui volum de proza... Referință Bibliografica: MINCIUNELE DE CASĂ / Dania Badea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1949, Anul VI, 02 mai 2016. Drepturi de Autor
MINCIUNELE DE CASA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380873_a_382202]
-
pus, Urma ta după munți de noroi a apus. Călător rătăcit, călător prea străin, De sfințenie știi sau de harul divin? Prea murdar pe veșmânt, cu piciorul sucit, Răsădești în cuvânt câte-un bob otrăvit. În burduful cel vechi vipere colcăiesc, De o viață hrănești neamul lor șerpăresc. Vor scăpa din strâmtoare să știi, într-o zi, Si cărarea ce-o călci toate-o vor împânzi. Călătorule, stai, până nu e târziu, Pana sufletul tău nu devine pustiu, Până-n groapă săpata
CĂLĂTORULE, STAI... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373499_a_374828]
-
pus, Urma ta după munți de noroi a apus. Călător rătăcit, călător prea străin, De sfințenie știi sau de harul divin? Prea murdar pe veșmânt, cu piciorul sucit, Răsădești în cuvânt câte-un bob otrăvit. În burduful cel vechi vipere colcăiesc, De o viață hrănești neamul lor șerpăresc. Vor scăpa din strâmtoare să știi, într-o zi, Și cărarea ce-o calci toate-o vor împânzi. Călătorule, stai, până nu e târziu, Până sufletul tău nu devine pustiu, Până-n groapa săpată
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
pus,Urma ta după munți de noroi a apus.Călător rătăcit, călător prea străin,De sfințenie știi sau de harul divin? Prea murdar pe veșmânt, cu piciorul sucit,Răsădești în cuvânt câte-un bob otrăvit.În burduful cel vechi vipere colcăiesc,De o viață hrănești neamul lor șerpăresc.Vor scăpa din strâmtoare să știi, într-o zi,Și cărarea ce-o calci toate-o vor împânzi.Călătorule, stai, până nu e târziu,Până sufletul tău nu devine pustiu,Până-n groapa săpată
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
pahar. îi sufli în față fumul țigării, îi povestești, îi reproșezi (...)” -din poezia „uneori stai singur la o masă” Și altele, asemănătoare. X PREMIUL „AGATHA BACOVIA”: TUDOR VICTORIȚA, București Citate din poeziile premiate: „în craniul ei micuț ca o jucărie colcăie imagini vii, dureri plăcute, spasme odihnitoare ca atunci când te uiți la știrile de la ora 5 și te bucuri că nu ți s-a întâmplat ție (...)” -din poezia „radiografia de la ora 5” X „în suburbia murdară din orășelul pe care-l
UN OCHI PLÂNGE, ALTUL RÂDE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371408_a_372737]
-
de la periferie, de exemplu Giza, localitate separată, unită ulterior cu Cairo, arată înfiorător. Paragina și igrasia sunt la ele acasă și poate le-ai găsi o scuză, dacă n-ar fi munții de gunoi. Cineva întreba: - Oare cum de nu colcăie șobolanii ? - Probabil îi mănâncă. Un aspect particular al orașului Cairo este traficul. Se zice ca în Egipt capeți carnetul de conducere în șase zile. Nici nu e nevoie de mai mult timp, nu se respectă nicio regulă de circulație, iar
VIAŢĂ PE NIL de DAN NOREA în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372859_a_374188]
-
democrație reală. În loc să se înfierbânte mințile parlamentarilor prin a fi stoarse pentru restaurarea României, în mamutul arhitectural de la București, acea așazisă „casă a poporului”, infernală de la prima mistrie de beton turnată de Nicolae și Elena Ceaușescu la temelia ei abisală, colcăie politicieni alarmant de fragili intelectual, dar vulpi năprasnice, în schimb, care au șmecherit și ras țara ca pe o farfurie cu prăjituri, linsă cu tot cu smalț. În sinistra „casa poporului” care s-a clădit din jertfe clocotește o apă plină de
VICTOR CIORBEA. LA INTERSECŢII A ALES DEMNITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347465_a_348794]
-
un inel. Se-opri în drum. În liniștea turbată Un lung convoi preumblă prin cetate ...De printre toți, un trandafir cu pată Îi face-un semn în zarea-ndepărtată. Se-apropie cu teamă... Răzbate de printre colbul rece, halucinant Un colcăit de lavă. Dar ce firavi sunt ochii ei! Privirea o trădează, Sclipirea lor - crâmpei de diamant. - Aleasa mea, ce cauți printre sclavi? Căzu, și prinse brațul ei plângând - Copila mea, neprihănită floare Te vor târî prin arșiță, prin soare Te
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
realitatea degenerată.Sinceritatea despre sine amenință că un blestem: “ asta îmi era pe atunci meteahna:/ îmi plăcea să intrig lumea / șI preferam să fiu considerat mai degrabă un “nebun” simpatic/ decât să mă amestec în masa incoloră/ a celor care colcăiau printre noi/ vampirizându-ne(Dejun la tomberon ). Lumea poeziei lui Sorin Grecu pare a avea ceva din universul filmelor lui Fellini cu aerul neorealist al imaginației, agonia lentă a sensibilității ultragiate, un lirism al mizeriei discrete și, nu în ultimul rând
SORIN GRECU-POETUL FERICIRILOR APOCRIFE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348360_a_349689]
-
în gând: și acesta e tunar, mă? Înțeleg, la oraș mai trecă-meargă, dar în fundătura asta de Cucuiată...și p-aici au năpădit, mă? Parcă o aud pe nevastă-mea: Trache, Trache, ce credeai că ești singurul tunar din țară? Colcăie țara, mă! Colcăie țara de tunari! Iar el, în loc să lovească, este lovit cu tunul de o căciulă cu ochi. Tăcu resemnat. Își aduse aminte că există un Dumnezeu al năpăstuiților, că azi e duminică și, în loc să se ducă la biserică
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
acesta e tunar, mă? Înțeleg, la oraș mai trecă-meargă, dar în fundătura asta de Cucuiată...și p-aici au năpădit, mă? Parcă o aud pe nevastă-mea: Trache, Trache, ce credeai că ești singurul tunar din țară? Colcăie țara, mă! Colcăie țara de tunari! Iar el, în loc să lovească, este lovit cu tunul de o căciulă cu ochi. Tăcu resemnat. Își aduse aminte că există un Dumnezeu al năpăstuiților, că azi e duminică și, în loc să se ducă la biserică, precum tot creștinul
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
Meteorologii anunță cea mai aspră iarnă Dar câte ierni n-au fost pe aceste meleaguri Parcă aud cum tremură și Palmyra Și se prabușește în Siria Ultima arcadă a unor continente Nici în Petra nu mai e loc de adăpost Colcăie peste tot cu scorpioni camuflați Cine mai știe că Nostradamus era Medicul holerei În timp ce soția înfășurată în alb Îi zicea adio Iar noi ne certăm în miezul zilei Pe nimicuri Găsind pricină și în nori. Citește mai mult Citesc dintr-
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
mână jenată și mă incomodez”; Simte că sufletul lor e o stafidă, o conservă a strugurelui zemos de altădată”; “...mi-ar trebui ceva simplu, ca nesfârșitul oceanului, care te cuprinde și te pierde”; “Singurătatea, glob vidat de dușmani”; Gândurile astea colcăind de râme” etc. etc.). Acest mixaj (acest metisaj, acest puzzle) este inițiat, manevrat, condus cu o evidentă dexteritate, dar și cu detașare, cu un soi de sarcasm, cu un sentiment al absolutei relativități, al nimicniciei, în care autoarea învăluie, deopotrivă
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
etilice, dar și pasiunii de a-și număra mărunțișul, deloc subțire, de a-și face casa... la sfîrșitul unei zile de activitate: ce rîsete, ce ocheade, ce îmbrățișări! Și ei, oho! mulți alții, văzuți peste tot, numai în metrou cîți colcăiau. Stop-cadru interogativ: cum, acest fost mare imperiu, această eclatantă Republică Franceză, bogată și strălucitoare, nu-și poate vindeca micile bube, atît de vizibile, mai cu seamă ochiului străin? Și-ți răspunzi ca un rabin: se vede că nu. Dar și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-i Bucureștiul? Și totuși, iată-l, ieșind, tîrîș-grăpiș, din somnul totalitar. Nu mai e, parcă, forfota borfăită de-acum cîțiva ani, lumea-ncepe s-arate un pic altfel. Mai liniștită? Mai blazată? Sub mișcarea asta browniană a trotuarelor, în afunduri, colcăie cealaltă viață, viața-ncleștărilor înveninate de ură. În fond: confruntarea pe viață și pe moarte a forțelor democrate, care-au biruit în '96, cu structurile obscure și perfide ale comunismului rezidual. Ce-ntremătoare promenadă a perechilor tinere, biologic triumfătoare și dezinvolt elegante
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cultural) într-o limbă de lemn unică, atunci tot nașterea, ca predestinare, poate fi invocată. Ghici ciupercă, cine-i? Cînd nucile de cocos alb-vineții se-adună-n pîlcuri negre, de killer-i chilugi, gîndul se bifurcă: lumea în care noi, îngerașii, zburătăcim liberi, colcăie de bestii (cărora trebuie să li se aplice oricum o nucă-n nas), dar parcă, vorba lui Fișel al meu din Dorohoi, mai bine ar fi și fără bestii și fără nuci de cocos, nu? 25 octombrie Un NU hotărît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
românești au mai totdeauna un atît de neîndoios efect catartic. Chiar dacă efectul vine dintr-o dispoziție oarecum dureros-nostalgică ("nostalgia este o formă de autointerpretare, uneori chiar chinuitoare și obsesivă" Paul Ricoeur). Într-un recent album cu bucureșteana Cale a Victoriei, colcăind de imagini incredibile (pentru noi, cei de azi), în care se răsfață inconfundabile clădiri de stil, trotuare cu promenade la patru ace, carosabile cu bizarele, dar frapant-elegantele pe-atunci Forduri. Alte imagini au valoare documentară: un incendiu lîngă clădirea CEC
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]