3,820 matches
-
oniricul se instalează ca la ele acasă: "capul de vultur rebel/ cumpărat azi din piață/ cu cît tace mai mult la masa de scris/ cu atît fulgii lui trec din alb în mai alb/ amintindu-și de trupul măcelărit pe coline" (Capul de vultur). Emblema ultimului ciclu este splendidul poem O femeie tîrăște un sac greu, ale cărui cuvinte curg de pe buze uscate, într-un șuvoi sec, emoționante prin neutralitatea lor curățită de patimi. Omul generic, aflat pe dealul Perchiu, purtând
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
înalte și anotimp îngenuncheat, soare decapitat, rostogolit direct în mare. Semne în derivă, la pândă, memoria amușină. Porțile sunt deschise și nu intră nimeni să întrebe dacă aici mai locuiește cineva, doar vântul răscolește ceea ce prisosește din ora casei de pe colină, iar tu mătăcești răvășit de incertitudinea clipei. în noaptea calmă se aud clopotele învierii zvonind judecata din urmă. Cenușa fulgerului ne-mpresoară sufletul, iar mâinile precum flăcările se-mpreună a rugă neîntreruptă: Deisis și înfiorarea nunții cerești. Semnele timpului se
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
și la Amiel, doar un état d^âme. "Moldova cuprinde tot felul de vederi, vesele, întunecoase, cîmpenești, îmbogățite de podoabele naturii. Mai are apoi un caracter de suavă melancolie, ca parfumul unei flori delicate. Are un nu știu ce primitiv în prietenia colinelor ei, care te fac să-ți uiți viața cu necazurile-i de fiecare clipă și te adorm într-o blîndă și mută admirare. Visare a sufletului, care-ți adoarme durerea subt un văl de uitare, găsești pe costișele-i singuratice
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
e un alt fel de război, de o altă natură, un război îndelungat, de uzură, un război cotidian, neîntrerupt și necruțător. Vizitatorul are de ce să rămână înmărmurit: dezastrul e la doi pași de el, sub privirile lui consternate. În vârful colinei pe care e clădit Tbilisi se înalță, într-o parte, schelele unui palat prezidențial ale cărui proporții megalomane sunt demne de construcția care l-a făcut celebru pe "geniul Carpaților", iar în cealaltă parte noua biserică "Sfânta Treime", echivalent al
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
cu câte o fermă sau vreo relicvă din război. Mai demult erau o groază de tancuri vechi, însă primăria le-a luat și le-a dus în altă parte. Orașul era o pată durdulie, iar străzile se pierdeau în verdeața colinelor. Casa noastră se afla aproape în vârful unei străzi lungi, ce se pierdea în zare. O stradă în pantă, cu drum pietruit. Când te urci în vârful dealului și te uiți în jos vezi totul, de parc-ai fi Iisus
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
Mihai CANCIOVICI Pentru iubitorul operei lui Richard Wagner a urca pe colina verde spre Festspielhaus constituie împlinirea unui vis greu de realizat și, în cele din urmă, un pelerinaj inițiatic încărcat de multe sensuri metaforice. Este simbolul unei mari întâlniri cu atmosfera lumii epocii lui Wagner pe care noi am cunoscut-o
Festivalul Bayreuth 2009 (I) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6913_a_8238]
-
doar din lecturi. Cel care a așteptat cu răbdare și speranță zece ani pentru a ajunge în templul lui Wagner își trăiește din plin emoțiile, refăcând într-o stare de reculegere și extaz un itinerar sacru. Fără îndoială că celebra colină verde devine un spațiu sacru care-l pregătește pe spectatorul wagnerian să intre în templu și să participe la sărbătoarea care va începe. Anul acesta au existat numeroase dificultăți care puteau pune în pericol deschiderea festivalului. în fine, era lui
Festivalul Bayreuth 2009 (I) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6913_a_8238]
-
exersarea voinței de a scrie poezie indiferent dacă eram inspirat sau nu. Poemul ca Ťvoință și reprezentareť, cum vedea Schopenhauer lumea, nu putea da mai mult decât a făcut-o, strivindu-mă sub grele transporturi de eroare și iluzie. De la Coline cu demoni încoace (cu excepția unor Ťrecuperăriť nelalocul lor), am utilizat voința în alte domenii, acolo unde ea este justificată: în eseu, în traduceri, în proze și fragmente memorialistice. Poezia este un DAR sau, cum spune Cezar Baltag în postfața la
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
gunoaiele sunt fie sortate și reciclate, fie aruncate peste graniță în Slovacia. Media precipitațiilor este de 67 cm pe an, căzând în special zăpadă, măzăriche și ploi acide. Din punct de vedere geografic, Molvanîa este o țară a contrastelor, de la colinele stâncoase, semiaride, la câmpiile stâncoase, semiaride. popula}ia În anul 60 d.Hr., istoricul roman Tacitus descria poporul molvanian astfel: Sunt scunzi și oacheși la înfățișare, și nu au aplecare către munca grea și către gândirea creatoare. Ar trebui să
Santo Cilauro, Tom Gleisner and Rob Sitch Molvanîa by Silvia Colfescu () [Corola-journal/Journalistic/8105_a_9430]
-
arde acum o palmă pe obraji, ar trebui să plîng toată ziua ca să sting incendiul. Era căzut din lună doar o dată pe lună. Soluția problemelor mele are gust de cianură și miros de levănțică. Lucrurile iau întorsătura Buzăului. Urca zilnic colina aceea și îi aducea iubitei aer și cîteva capre proaspete. Adormea seara cu o sforicică-n mîini, ca să nu uite visul în zori îi făcea noaptea cîteva noduri pescărești. Cine se scoală de dimineață are timp să se grăbească să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6962_a_8287]
-
în duelul ochilor, în nerușinarea ei de-a-l privi în față. O vreme nu-și aminti decât verdele albăstrui al pinilor din Ain Draham și șoselele desfundate care urcau spre Kroumiria. Aici Africa se ghicea ca o presimțire. În tăcerea colinelor, Africa era o boare uscată, vibrând în tulpinile de eucalipt și în coamele cu iarbă înaltă, peste care lumina se aduna în boabe de chihlimbar. Era greu de crezut să găsești mistreți în întinderile de calcar și plută, dar Mehria
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
cârmaciului lui Daland (Frank Engelhardt), până la finalul în care Olandezul (Dimitri Orlov) și Senta (Anna Gabler) ies frumușel și pașnic printr-o fereastră din acoperiș. În timp ce toate acestea se petreceau într-o clădire-anexă, în "sacra" sală cu coloane aurii de pe Colina Verde, tradiționaliștii aveau și ei parte de surprize: un alt design al caietelor-program, un site modernizat, cu filmulețe de la repetiții și din culise, o schimbare de uniformă a celebrelor "fete albastre" (plasatoarele a căror mult-râvnită funcție e îndeplinită de studente
Parsifal în haine de marinar by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/6982_a_8307]
-
la conferința Atapuerca - emoția unei descoperiri științifice, susținută de prof. univ. José Miguel Carretero Díaz (Universitatea din Burgos). Doctor în biologie, José Miguel Carretero Díaz participă la proyectul din Atapuerca din 1986, excavând și analizând fosile umane din așa numita Colină a Oaselor. Linia sa principală de investigație este paleobiologia și evoluția corporală a fosilelor umane (greutate, statură, dimorfism sexual, dezvoltare somatică, biomecanică, activitate fizică).
Află care sunt oamenii care au populat pentru prima dată Europa de la un specialist în paleontologie - GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/69929_a_71254]
-
de iarnă 2006 Torino este cel mai mare oraș industrial din nord-vestul Italiei, fiind situat în regiunea Piemont, pe malul stâng al râului Po. Orașul este înconjurat la vest și la nord de Munții Alpi, iar în sud se află colinele Monferrato. Înainte de epoca romană, zona Torino era locuită de o populație de taurini, numele nesemnificând neapărat etimologic cuvântul taur - care devine ulterior simbolul cetății -, ci mai degrabă cuvântul celtic „tau” - munte. După unificare, Torino a fost capitala Regatului Italiei, între
Agenda2006-03-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284656_a_285985]
-
XIII-lea și al XIV-lea, pe locul unui edificiu roman) poate fi vizitat zilnic între orele 10-14 și 16-18, plătind 3,5 euro pentru un bilet. Castelul Bellver este o construcție circulară în stil mediteraneean, se află pe o colină, la 112 m peste nivelul mării și a fost construit la ordinul regelui Jaime II. Fost palat regal, în prezent găzduiește Muzeul de istorie al orașului; prețul unei bilet de intrare este de 1,8 euro. Nu ratați nici Llonja
Agenda2006-26-06-turistic () [Corola-journal/Journalistic/285111_a_286440]
-
Ioana Revnic Viena văzută de sus - din Donauturm, din roata mare a parcului de distracții, de la ferestre de palate, de pe colinele din preajma urbei, din turle de biserici și de domuri. Dantelăria așezămintelor gotice, proiectată pe cer în zvâcnet ascuțit de turle. Piatra lăcașurilor, înnegrită de ani. Palate. Sobrietate imperială. Eleganță austeră. Muzici: în saloane cu candelabre din cristaluri zornăitoare, ori în
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
părăsește familia (dar fără s-o urască, precum modelul său literar!) și „urcă” din sud la Paris, orașul pe care îl socotește „lăcașul vieții”. Întâlnirea cu Charles Dullin - figură proeminentă a vieții teatrale care, la al său „l’Atelier” de pe colina Montmartre, atrage seară de seară un public extrem de divers - e decisivă pentru orientarea lui Vilar spre cariera dramatică: aici își va face el ucenicia asistând la repetițiile maestrului, urcând uneori pe scenă ca halebardier figurant, descoperindu-și aplecarea spre artizanatul
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
pentru Mihai Viteazul și cîmpul de la Șelimbăr. Dacă am fi în stare să-i dăm viață, dincolo de pitorescul recuzitei, am ilustra plenar logica acestei ecuații, pe care o întrezăream cîndva, descriind la prezent propunerea regretatului sculptor. ... Pe rotundul unei mici coline, în vîrf accentul vertical al biruinței, spre poale, massa trupurilor de războinici care se reazemă grav pe sol, chemat parcă să dăruie putere pînă în clipa supremei despărțiri. Apostu, care știe să asculte inima ascunsă în materia oricît de taciturnă
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
casă. Prea mult m-am temut să n-o supăr pe soacră-mea." Ieși pe poartă, în drum, și-ntorcând spatele orașului și casei, începu să adulmece ca o vietate slobodă, scăpată din țarc, apoi porni înainte spre foșnetele grele ale colinei ce urca sub apăsarea metalică a cerului către pădurea din deal. Mergea liniștită, atentă, cu pas egal, mai domoală-n mișcări ca vântul care-o cuprindea înfășurându-i genunchii, o împingea din spate și-ncerca, în unele momente, punându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și se-ntretăiau drumeagurile mici șănțuite de roți, potecile și cărările bătucite de pași, frământate-n copite, întinse și bătute în toate părțile, ca niște piei de tobă, respirând viața dealurilor din preajma orașului, cu șesurile înșelătoare, părelnice luciri de ape, colinele lin ondulate, râpele și umeri dealurilor împingându-se în piepturile altor dealuri până dincolo de șeaua de argint izbită de muchia cerului încărcat de strălucirile lui metalice după care, pământurile, respirând domolite, prin fânețele, grâiele, făgașele de ape secate, ogoarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ei noctambulic de orientare, întretăiate de dârele răscolite-n țărână de vietățile și gângăniile nopții, străbăteau grânele ruginii, înfundându-se în jungla păpușoaielor întunecate, năpădite de buruieni, înecate-n mohor și pălămidă țepoasă crescută fără preget, ca o hălăciugă, însuflețind colinele spre ținte îndepărtate. Făgașele uscate ale apelor dogorite în țărâna zgrunțuroasă, măcinată de mersul căznit al furnicilor, drumurile înfundate-n văiugi spârcuite pe buza crăpată a râpelor și ponoarelor, șerpuirile bătătorite și însăilările șovăitoare încrucișate la tot pasul cu prăpăstiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
armele să alerge sub steagul Domnului. În Moldova, locuitorii din Oprișani de pe Cnejd și din alte părți, erau scutiți de dări, dar aveau obligația de a ține straja “precum a fost obiceiul de demult”. Pe cele mai înalte dealuri, pe coline și movile, de unde se putea vedea în depărtare, începând de la hotarele țării către capitală erau puse străji, care rând pe rând, dând foc căpițelor de fân, unse cu păcură, vesteau prin fumul ce se înălța în văzduh, năvălirea dușmanilor. De
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
mi-au dat lacrimile... pe care nu le-ai văzut, despre care îți spun abia acum. Mi-am mușcat buzele să nu-mi scape nimic. Deși în mine... totul era un țipăt.” Spațiul (orașul) e definit perifrastic: „orașul celor șapte coline” și, pentru a se evita confuziile, „Sala pașilor pierduți a Universității”. Proza devine haplologică, proteică, înghițind chiar un text poetic: „Iubesc orașul acesta străin / cu parcurile lui, în care nu ne-am ținut / niciodată de mână. / Iubesc orașul acesta străin
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
În cerul iubirii perfecte, unice. Pentru mine, dragostea a rămas o fotografie în alb - negru. Undeva, în munți. Tu, cu privirea pierdută în zări. Maria VI. 20 octombrie Toamna și-a așternut auriul minunat, și aici, în orașul celor șapte coline. Liniștea de peste vară se spulberă și străzile se animă odată cu redeschiderea anului universitar. Uneori, chiar mă întreb cum ar arăta acest loc fără forfota ce îl inundă la început de octombrie. Poate ar fi prea liniștit (de, oraș de provincie
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cu tot cu fată, adică cu nepoata Zavastiei. Astfel, Zavastia a rămas singură în căsuța ei, cu paie și stuf. Anii au trecut și cum toți oamenii îmbătrânesc, a îmbătrânit și ea. Între timp, în satul ce astăzi dăinuie pe cele două coline, uitat de lume, și-a făcut apariția ca din senin o babă voinică, înaltă, cu fața senină și albă, nici prea grasă, nici prea slabă și bătea pe la porțile oamenilor pentru a-și găsi găzduire. Spunea că nu are pe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]