352 matches
-
modelate după figurile supranaturale, monștri, schelete, fantome, vrăjitoare și diavoli. De-a lungul timpului, printre costumele folosite apăreau și cele ale unor personaje fictive, celebrități la ordinea zilei și arhetipuri generice, cum ar fi prințesele sau luptătorii ninja. Costumarea și colindatul cu ele era de actualitate în Scoția de Halloween la sfârșitul secolului al XIX-lea. Tradiția a pătruns și în Statele Unite la începutul secolului al XX-lea, atât în rândul adulților cât și în rândul copiilor. Primele costume de Halloween
Halloween () [Corola-website/Science/310816_a_312145]
-
peste mâinile Crăciunoaiei și acestea cresc la loc. Sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul și cu Steaua, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiție este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoții comunității locale cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântându-se casele și creștinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului și Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul când
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
colindul "„Steaua sus răsare...”", purtând cu ei o stea. Ajunul Crăciunului începe cu colindul "„Bună dimineața la Moș Ajun!”", casele frumos împodobite își primesc colindătorii. Aceștia sunt răsplătiți de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri și chiar bani. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: "„Iată vin colindătorii”" de Tiberiu Brediceanu, "„O, ce veste minunată”" de D.G. Kiriac, "„Domnuleț și Domn în cer”" de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangă descrie în "„Amintiri din copilărie
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
Biserica Centru și Biserica Baia Borsa), o Biserică Adventista și o Biserică de ziua a 7-a. De cum începe postul Crăciunului, copiii și tinerii încep repetițiile pentru obiceiurile destinate nașterii Mântuitorului și Anului Nou. Copiii mici pleacă cu steaua la colindat până la miezul nopții. Numai fetițele colinda costumate în “Trei Zâne” sau “Trei Crăițe”. Tinerii și adulții colinda toată noaptea costumați în “Trei Crai” și poartă pe cap șepci de carton, înflorate cu staniol în roșu, galben și albastru, halat alb
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
pe gospodarii satului "„Că azi Maria, naște pe Mesia”", gospodarii îi primesc pe urători și îi cinstesc acum cu bani, dar mai demult îi cinsteau cu mere, nuci și covrigi. Seara mai târziu, ceata feciorilor pornea cu „Turca”, obicei de colindat în care o parte colindă, în timp ce un flăcău joacă acoperit de un covor împodobit cu „cănaci” colorați și sprijinit de o bâtă, terminată cu un „clonț” mobil, care se închide și se deschide la fiecare mișcare. Cel care joacă este
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
Și în această noapte cetele de colindători își întorc colindul, ocazie în care se petrece cu băutură și mâncare. De data aceasta, ca mâncare tradițională sunt servite „găluștele” (sarmale cu păsat), iar băutura preferată este țuica de prune fiartă. După colindat nici nu apucă bine să se liniștească satul, când apar micii colindători, cu Sorcova, care nu pot fi refuzați de nimeni, deoarece aduc în fiecare casă, cu o rămurică de brad, mesajul pașnicei dorinți: În răstimpul dintre Anul Nou și
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
de obiceiuri și tradiții în funcție de perioada anului: An Nou, Crăciun, Bobotează, Nașterea, Botezul, Nunta, Înmormântarea. De Anul Nou de exemplu se mergea cu plugușorul, sorcova, buhaiul și căprița. În ajunul Crăciunului tradiția spunea că toți copiii trebuiau să meargă cu colindatul din casă în casă, iar seara trebuiau să meargă cu steaua, în grupuri de câte 4 persoane.De 1 ianuarie se mergea cu plugușorul și cu sorcova. La jocul caprei trebuiau să participe 2 sau 3 băieți cu vârste cuprinse
Turceni () [Corola-website/Science/299956_a_301285]
-
Domn, Domn să-nălțăm”, „Sus la poarta raiului”, „Colindița”, „O ce veste minunată”, „Plecarea magilor”, „Moș Crăciun cu plete dalbe”, „Bună dimineața la Moș Ajun”, „Florile dalbe”, „Colinde - strigate colindătorilor”, „Colind de fereastră”, și „Colindul Crăciunului”. Obiceiul de mers la colindat a fost promovat de Ion Creangă în "Amintiri din copilărie". Cel mai vechi cântec creștin de Crăciun este „Jesus refulsit omnium”, compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea, iar cea mai veche transcriere după unul englezesc
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
furnici,gândaci,viespi,tăuni,țânțari,gărgăuni,libelule, cărăbuși,albine,etc. Obiceiuri și credințe populare Obiceiurile de iarnă se întâlnesc în lunile decembrie - ianuarie și se referă la sărbătorile Crăciunului și ale Anului Nou. În Ajunul Crăciunului copiii merg în „colindeți” (colindat). Ei trec pe la toate casele satului, iar gospodării ies la porți întâmpinându-si musafirii cu colăcei („colindeți”), biscuiți, vin fiert sau țuică fiarta. Steaua este un obicei religios. Copiii, până în jur de 14 ani, își construiesc din lemn și hârtie
Cocorova, Mehedinți () [Corola-website/Science/301601_a_302930]
-
amintiri. Astfel că, potrivit spuselor vârstnicilor satului, în tinerețile lor de odinioară, se adunau cu mic cu mare, fete și băieți să vestească Nașterea Domnului. Ajunul Crăciunului, care era întotdeauna pe rit vechi, începea cu ornarea felinarului special construit pentru colindat. Acesta este de formă octogonală ale căror laturi sunt din sticlă iar scheletul prezintă o frumoasă dantelarie metalică. În centru, se află un dispozitiv ce permite introducerea unei lumânări groase. Acest felinar auriu era purtat de ceata de colindători în
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
pe masă. Tot în Ajunul Crăciunului, copii dar și adulții merg cu "vecera" la bunici sau la nașii de botez sau de cununie după caz. Acest obicei încă se mai păstrează chiar dacă a mai suferit mici adaptări. După ce se încheie colindatul, se pregătește un colac sau pâine învelită într-un ștergar (prosop) alături de care se dăruiesc și obiecte vestimentare sau de altă natură. Ajunși la destinație, se rostește în limba ucraineană sau română cuvintele: "bună seara sfânta seară, m-a trimis
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
cetei, este ales din rândul celor mai populari feciori din sat. După alegerea cetei, membrii ei iși tocmesc o gazdă în sat, în locuința căreia vor repeta în fiecare seară până în Ajunul Crăciunului. Pe 24 decembrie, membrii cetei pornesc la colindat. Se începe cu casa gazdei și se continuă cu celelalte case din sat. Ziua de colindat se încheie de regulă după miezul nopții, cu jocul turcii în casele familiilor „de frunte” ale satului sau in cadrul familiilor care au feciori
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
iși tocmesc o gazdă în sat, în locuința căreia vor repeta în fiecare seară până în Ajunul Crăciunului. Pe 24 decembrie, membrii cetei pornesc la colindat. Se începe cu casa gazdei și se continuă cu celelalte case din sat. Ziua de colindat se încheie de regulă după miezul nopții, cu jocul turcii în casele familiilor „de frunte” ale satului sau in cadrul familiilor care au feciori și fete de căsătorit. Pe 25 decembrie, feciorii din ceată trebuie să se trezească devreme pentru
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
ale satului sau in cadrul familiilor care au feciori și fete de căsătorit. Pe 25 decembrie, feciorii din ceată trebuie să se trezească devreme pentru a merge la biserică, „altfel le face observație părintele”. La finalul slujbei ceata își continuă colindatul. În aceeași seara, la căminul cultural se organizeaza joc. Aceiași flacăi din ceată vor organiza și jocul de Anul Nou, cel de Bobotează și cel pe 7 ianuarie, cu ocazia Sfântului Ioan.
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
responsabilități: aceea de secund al Vătafului Mare, și cea de responsabil cu distracția, nu doar pentru membrii Cetei, ci în general pentru tot tineretul din sat. Vătaful Mic este cel care joaca toate fetele în ziua de Ajunul Crăciunului, la colindat. Tot el este cel care "bagă fetele în joc" - în zilele cu joc (horă) Vătaful Mic are drept responsabilitate ca nicio fată prezentă "să nu stea nejucată". Dacă o fată stă pur si simplu pe margine și se uită la
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
extrem de important, deoarece în timpul jocului (horă), dacă o fată stă pe margine, lisenii consideră acest lucru ca un afront atât la adresa fetei cât și la adresa părinților acesteia. Motivația este simplă - părinții fetei au contribuit material (bani, carne, pâine) în ziua colindatului la existența Cetei și ca urmare la asigurarea distracției de sărbători - este firesc așadar ca o de o parte din această distracție să se bucure și familia respectivă, prin intermediul fiicei. Tot în sarcina Vătafului Mic cade și organizarea Gătitului Steagului
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
evidența cheltuielilor, notează suma cu care a contribuit fiecare gazdă și în general este responsabilul cu aspectele financiare ale Cetei. Alături de Sameșul Mic, au rolul foarte important de a păzi Gluga atunci când aceasta este "lăsată" în casa vreunei fete în timpul colindatului. Ceata colindă după un set de reguli stricte. Până și ordinea în care sunt colindați oamenii din sat este cunoscută și păstrată de generații, fără să mai vorbim de formația în care feciorii din ceată se deplasează. În dimineața zilei
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
îndreaptă către casa preotului din sat, pe care îl colindă și de la care primesc binecuvântarea. La casa preotului se cântă întotdeauna Nașterea. De la casa preotului, ceata merge la casa primarului, după care urmează dascălii și notarul comunei. Urmeaza 'rândul satului' - colindatul din casă în casă, în care feciorii iau la rând ulițele satului, mereu în aceeași ordine. Prin sat, feciorii se deplasează întotdeauna în aceeași formație - doi câte doi, în rând, în ordinea gradelor. În față, vătaful mare și vătaful mic
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
un acordeonist și/sau un saxofonist, și un toboșar), după care urmează ajutoarele cetei: părinți sau prieteni ai feciorilor din ceată, care îi ajută pe aceștia să care bucatele ce le sunt puse pe masă ca și compensație pentru colindă. Colindatul se termină aproape de dimineața zilei de Crăciun, întotdeauna la același gospodar, după care feciorii merg la Gazdă pentru a se pregăti pentru mersul la biserică la slujba de Crăciun. Ceata din Lisa, spre deosebire de majoritatea cetelor de colindători din zona Făgărașului
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
Este o mare cinste ca unei fete să îi fie lăsată Gluga, și de aceea de obicei feciorii poposesc mai mult în casa respectivă, mănâncă și închină un pahar înainte de a porni mai departe la drum. Prin excepție de la regula colindatului, fata căreia i se lasă Gluga nu joacă cu Vătaful Mic, ci cu Vătaful Mare. Dacă mai sunt și alte fete prezente (surori sau prietene) Vătaful Mic sau dacă este cazul și ceilalți cetași le joacă - tradiția spune ca este
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
la vremea aceea. El era dintr-un sat vecin cu al meu. După ce-l folosiseră ca procuror, că era colonel-procuror, Îl băgaseră la Închisoare. Și l-am Întrebat: „Dar cum, dumneavoastră, procuror?”. „Păi”, zice, „am fost la un Crăciun, la colindat la niște prieteni”... Probabil că asta era justificarea lui. Nu știu dacă e adevărat sau nu, dacă era reală sau nu, dar m-a surprins că l-am găsit acolo... La Periprava am fost doar cu un prieten de-al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aștepta ca ea să fie o pacoste și ea s-a prins imediat că era deja hotărât să-i dea un picior în spate. Era o femeie care văzuse multe la viața ei, înăsprită de atâtea pierderi și de atâta colindat dintr-un oraș într-altul, de la Washington la Brooklyn sau Detroit, plus alte escale neștiute, căpătând un dinte de aur într-un oraș și un șiș în obraz în altul. Dar era genul independent și nu cerșea milă nimănui; nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dăruiască viața celorlalți. Cu bucurie... chiar dacă-și sfâșie, pentru asta, inima. Îngerul de Crăciun "Ei, asta-i! Las' că le-arăt eu lor ! își spuse înciudată și se așeză la computer. N-au vrut să mă ia cu ei la colindat ! Da' ce, eu nu pot să mă joc de una singură?!" Își făcuse deja bradul (era Ajunul), aprinsese luminile pe ramuri, se uitase cât se uitase la globurile care străluceau (le știa pe fiecare, și fiecare avea povestea lui când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu ei (și ce daruri nemaipomenite îi aduc!...), se bucură dar pustiul rămâne... Ca și când asta n-ar fi bucurie... Îi venea să plângă de ciudă ! Numai ei i se putea întâmpla așa ceva ! E Ajunul Crăciunului, toți s-au dus la colindat auzi-i cum râd și ce zarvă fac și nici măcar nu s-a întunecat bine ! Darămite când o să se facă noapte de-a binelea !... Numai pe ea n-au vrut s-o ia la colindat! În fond, ce mare scofală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
toți s-au dus la colindat auzi-i cum râd și ce zarvă fac și nici măcar nu s-a întunecat bine ! Darămite când o să se facă noapte de-a binelea !... Numai pe ea n-au vrut s-o ia la colindat! În fond, ce mare scofală să cânte niște cântece pe care le știe toată lumea ! Ea n-are chef să meargă la biserică după aceea se face târziu și pierde filmul acela cu vampiri pe care-l așteptase toată săptămâna așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]