1,463 matches
-
îl sîcîie pe cîinele meu mai mult decît Mișu Negrițoiu. Măcar mîrtanul ăla toarce cu nasu-n fund. Nu suflă pe nări, nu bate din copite ca răpciuga de cal. Iordanco, scoate-mă de-aici. Unde s-a pomenit lup în colivie? Darmite bînd ceai de măceșe! Gîndește și tu ca Domnul Osache. Că nu te forțează nimeni la nimic și gata, colivia nu mai are gratii. Ce spuneam? Da, că-n casa lui Rusalin timpul pare a se roti invers decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu bate din copite ca răpciuga de cal. Iordanco, scoate-mă de-aici. Unde s-a pomenit lup în colivie? Darmite bînd ceai de măceșe! Gîndește și tu ca Domnul Osache. Că nu te forțează nimeni la nimic și gata, colivia nu mai are gratii. Ce spuneam? Da, că-n casa lui Rusalin timpul pare a se roti invers decît acele de ceasornic. M-am obișnuit cu focul cordial, din lemne de măr, cu salteaua umplută cu iarbă, cu sunetul potcoavelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
intuiția mea a dat greș. Trei săgeți aplicate cu măiestrie în puncte nevitale ale trupului meu aproape neînsuflețit au avut darul de-a mă întoarce cu greu din somnul morții. În următoarele clipe eram legat fedeleș și închis într-o colivie cu bare de fier, destul de meschină pentru dimensiunile mele. Apoi și-a făcut apariția și prințul; trufaș, aprig, mic la statură, cu trăsăturile dure, dar nu nedelicate, în fapt foarte bărbătești. Totuși, neclădit din acel aluat de distincție și grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prințului necavaler, capabil să înșele dragostea, dezgustul și revolta a crescut deodată în mine ca o furie, luând aproape formă materială. M-am opintit din toate mădularele și cu o singură lovitură de corn am sfărâmat barele de fier ale coliviei și lanțurile ce mă țineau legat de ea. Și mă îndreptam ca o suliță vie către cortul unde dormea prințul să-l străpung cu cornul meu, doar că fata, intuind la timp intențiile mele, mi-a înlănțuit plină de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de palmele firave, lopată, când o lovea peste față, mână-menghină, mână-lopată, unde ești, mâna aripă de libelulă? Aici sunt, striga mâna ei în menghină, unde ești, mână picioruș de cărăbuș? Aici sunt, ruptă în menghină, unde ești, pasăre? Aici în colivie sunt, strânsă de menghina pereților care mă sufocă, îmi opresc privirea, de ce pereții nu se pot disloca și gratiile nu se rup? Pentru că libertatea este o iluzie, în cărți și în lucrurile spuse de ele e adevărul, dar e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
creștetul capului. — Cine, Angelina? Cine altcineva? Nu era posibil, unde vrea să ajungă? Obsedatule, bolnavule, de ce mai stau eu de vorbă cu tine? Pentru că îți face plăcere, zice Roja, ar trebui să lași canarul să zboare, sfîntulețule, să deschizi ușița coliviei și să-i dai drumul, n-o meriți, n-a fost niciodată de nasul tău, o să-ți deschid eu ochii dacă n-a făcut-o nimeni pînă acum, va trebui să o lași să se mute, altă cale nu există
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și nimeni n-o să aștepte după noi. Nimeri într-un ascensor de recuzită fără lumină, care semăna cu o cușcă. Pe măsură ce urca, auzi tot mai clar zgomotul făcut de troliu, apoi șfichiurile cablurilor de oțel care se frecau de colțurile coliviei. Abia după ce se opri și trase într-o parte ușa glisantă ca să coboare, aruncîndu-și privirea printre ochiurile de sîrmă, își dădu seama că puțul fusese proiectat pentru o cabină mai mică. Era foarte curios la ce etaj nimerise, din cauza beznei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
compot, de mere coapte, de murături, de fragă, de busuioacă, de căpșunică se despleteau din pagina împăturită, precum o scrisoare expediată direct din grădinile cerului. Sfântul Petru, milostiv individ, pentru prima dată a renunțat la cenzură, slobozind îngerul dimpreună cu colivia. Pagina blondă, pagină cu rod. "Mușcă până la sâmbure, până la nerv, până la... Hai, mușcă, nu te sfii! S-a copt pe când focul dormea molcom în cremene, nu ai de unde să o cunoști." Blonda... În tindă, după icoană, bruneta. (Intimitatea, fără câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
clasa a noua, aveau 15 ani, sistemul i-a repartizat la liceul Ibrăileanu; internatul, mai la deal, în Copou, școala de construcții numărul 6. Un perimetru împrejmuit cu plăci de beton și patru rânduri de sârmă ghimpată, o cazemată din colivii suprapuse. Internatul: ziduri gri, netencuite, gratii, obloane, piatră și fier forjat. Toate casele au suflet, puiul mami. Eu dorm la margine, tu dormi la perete. Noaptea, când este liniște, pune urechea și ascultă, nu orice pământ știe să vorbească: Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se visează, se veghează, sub fiecare streașină se ascunde: Dumnezeul meu socialist, aici, când plouă, cerul curge pe burlane ca o rupere de ape și nu ca o mirungere. În fiecare cub, 500 de fete. Căminul avea 4 etaje. Odăile, colivii suprapuse... Un fel de tablă de șah cu pătrățele așezate pe verticală. În viață se muta în sens invers acelor de ceasornic, chiar dacă deasupra turnului catedralei, orologiu număra după cum fumegau burlanele crescute ca niște mâini amputate din carnea betonului. Resturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
textile arse întunecau cerul, îngerii tușeau înecăcios. Flăcări albastre, violacee, galbene, roșii proiectau umbre identice după fiecare fereastră. Umbrele purtau haine groase, căciuli, mănuși. La 21 se lua lumina, CET-tul băga abur cât să nu crape caloriferele. Fiecare își lumina colivia după cum îi scăpăra licuriciul. Candelele cimitirelor mocneau a secetă. Băga-mi-aș pula în voi de comuniști, am rămas cu clăbucii pe țâțe! Unde calci tu, ești proastă? Ăsta-i ligheanul meu, ia laba! Trageți apa, curvelor, când vă căcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Libertățile se distribuiau pe rețetă, cei nemulțumiți strigau lozinci în perfuzia de 0.500, fericiții desenau pe asfalt cuiburi de păsări, apoi exersau zborul. "Gratiile sunt pentru îngeri", spunea poetul. Gratiile pot fi împletite pulover, gratiile pot suprapune absențe în colivii, gratiile despart ziua de noapte fără intervenția soarelui sau a lunii. Lanțuri, lacăte, zăvoare, ziduri, betoane, sârmă, siringi, praf de pușcă rețele de drumuri suprapuse, îngerii circulau într-un singur sens; Dumnezeu, câte puțin, în fiecare intersecție verifica rezervoarele. Gratii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
singură viață. Sunt vinovat, părinte! Acolo, gratiile erau pentru îngeri, nenea se simțea liber ca liliacul sub grindă, eu l-am îndemnat să rupem gratiile; lumina, ca o mlaștină, a stropit zidul închisorii. L-am convins să-și construiască altă colivie. Sunt vinovat, părinte. El, sărmanul, avea nevoie de alt cer. (Doamne, măcar acest șotron plin de plumb ia-l de la mine!) Prea multe, părinte! Îmi ajungea un singur mormânt, pământ de flori am semănat tot cimitirul. Inutilă îmi este toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la schitul Izvorul Tămăduiri. Înaltul a dat ordin, noi executăm. Cel mic, Petru, parcă așa-i este numele după buletin, merge cu noi, sigur are să ne spună multe. Și încă ceva, 30 de zile nimeni nu-și ia zborul din colivie, e clar? Iertați-mă, fraților, iertați-mă! Părinte Ioane, nu te mai ruga pentru mine, dezleagă-mă de toate cele ce nu au fost ale mele. Poiana Fântânele, piatră peste piatră, nici în pântecele muntelui. Valea, ca un mormânt ermetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
douăzeci de zile, dacă le adun pe toate la un loc. Pînă acum am vînat sturzi cu mîna mea; mă sculam înainte de a se face ziuă, pregăteam bețișoarele unse cu clei pentru prins păsările și porneam cu o legătură de colivii în spinare de păream aidoma cu Geta cînd se înapoia din port cu cărțile lui Amfitrion; prindeam cel puțin doi sturzi și cel mult șase. Toată luna septembrie, asta am făcut. Pe urmă, joaca aceasta, așa cum era ea, aleasă parcă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și-n șlapi, Într-o bluză de casă, fumînd țigări chinezești puternic aromate, pufăind Îndelung În căutarea cîte unui cuvînt mai epatant, făcusem paradă de cultură mai mult ca să mă aud pe mine decît pe ei și mă-ntorsesem În colivie. Nici un anturaj, nici o distracție, zero barat peste tot. CÎnd i-am spus mamei că ar fi trebuit să ies cu ei undeva, mi-a trîntit-o: — Nu vă trebuie vouă bar și restaurant! Plăcinte le-am dat, pălincă n-au vrut
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
decât să ciugulească măzăriche, ori de nu, grăunțe de păpușoi. Cât despre frig, vopsește-l în roșu sau în alb și învață-l să se laude că-i porumbelul păcii și-ai să vezi că-i vor da căldură la colivie... Vorbește tu mult că acușa te trezești tu în colivie pe post de Papagal!.. Sărăcuțul de el cum îndură atâta frig și rabdă de foame, dar nemilosul ista de mut îl obligă să muncească din noapte în noapte la cartoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Cât despre frig, vopsește-l în roșu sau în alb și învață-l să se laude că-i porumbelul păcii și-ai să vezi că-i vor da căldură la colivie... Vorbește tu mult că acușa te trezești tu în colivie pe post de Papagal!.. Sărăcuțul de el cum îndură atâta frig și rabdă de foame, dar nemilosul ista de mut îl obligă să muncească din noapte în noapte la cartoanele acelea ale norocului, încât și-a tocit până și secera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
liberă. Apare aerul curat. Sunt, devin, plec cu vântul. Zbor căzând spre pământ. Lumea bună își trăiește viața. Suntem civilizați. E palpitant. E interesant. Iar eu sunt liberă. Gustul libertății e mai presus de toate. (Și mi-am luat și colivia de aur cu mine). Nemuritorul Orașul este gri în această zi. Străzile sumbre dispar în speranțele morții. Poveștile șterg dragostea și războiul. Moartea acoperă norii deșerți. Seara luminată lucește în jurul dragostei. Totul e bântuit de întunecimea clară gri, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dinadinsul, să ai tu parte de acum înainte. Deocamdată, însă, nu se petrece nicidecum astfel, nici cu tine, nici cu ceilalți. Și totuși, dacă mă opresc să meditez un pic, să stai încătușat tot mereu în Istorisiri nesănătoase fericirii 135 colivia strâmtă a iluziilor parcă nu mai devine ceva atât de nefiresc pentru cei prea slabi, adică pentru cei neputincioși și firavi de duh. Acelea, cinstit îți spun, sunt cele mai grăitoare expresii ale unor ființe involuate. Iar involuate s-ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
demolat cu voioasă înverșunare, pentru a pune în evidență, prin contrast, vechimea culturii japoneze. Știți care este cea mai erotică parte a corpului feminin? Ei bine, n-ați ghicit: este ceafa. În plus, "femeia japoneză pare prinsă, pe vecie, în colivia translucidă a propriului nume, care nu o lasă să crească: ea este condamnată să fie "copilul" (ko, sufixul cu care se formează majoritatea apelativelor feminine) dulce, drăgălaș, gracil, mai presus de orice, vulnerabil și inocent". Surprize ne așteaptă și în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
întruchiparea perfectei grații feciorelnice, cu siguranță. În Keiko, totul este început și promisiune, și aceea însă atât de vagă, încât ți se pare că, preț de o clipă, ai fost victima propriilor plăsmuiri. Femeia japoneză pare prinsă, pe vecie, în colivia translucidă a propriului nume, care nu o lasă să crească: ea este condamnată să fie "copilul" (ko, sufixul cu care se formează majoritatea apelativelor feminine) dulce, drăgălaș, gracil, mai presus de orice vulnerabil și inocent. În Povestea lui Genji, pierzi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
purtătoare ale încărcăturii de gen a trecutului lor. Au fost socializate astfel încât să nu fie capabile de competiție, fiind tratate ca sensibile și emoționale. De aceea, ele vor prefera spațiul protejat al familiei. Așa vor deveni însă „păsări închise în colivie”21. În spațiul privat, în mediul ocrotitor al familiei, femeile ajung să resimtă o nemulțumire față de viața lor, căreia le vine greu să-i dea sens, ajung să sufere, după cum arăta Betty Friedan, de „o problemă care nu are un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
amenințător, mesajele lor otrăvite. Unii aveau încă nostalgia pentru „realizărili” Marelui Cizmar și ale comunismului glorios dar, din orice poziție și legat de orice subiect, ei ridicau glasul împotriva Președintelui, care ar fi trebuit să-și facă liniștit siesta în colivia sa aurită de la Cotroceni și să gireze cu ochii legați politica guvernamentală, nu să destabilizeze fără milă sănătoasa viață politică a țării, căci din cauza lui nu puteau munci, vezi doamne, nici guvernul, nici parlamentul, nici tagma baronilor devotați partidului și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în tăcere. „Să lăsăm hulubii să coboare singuri!” i-a strigat meșterului Starostele postăvarilor. „Să ne întoarcem la pendula noastră! Dai jos drăcovenia sau nu? Dacă ești cu gând curat, dovedește-o! O să așezi, pe urmă, în vârful turnului o colivie pentru porumbei și duminică o să venim să-i vedem cum zboară! Hotărăște!” Ceasornicarul privea peste mulțime. Nu se mai uita la hulubi. Cei adunați ar fi vrut să-l audă: o scuză, o explicație, o vorbă, două, care să domolească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]